Avortul: între dreptul la viaţă al copilului nenăscut şi dreptul femeii de a decide asupra propriei persoane

România se află pe locul al doilea la nivel european în ceea ce priveşte numărul de avorturi. Acum două săptămâni, a avut loc o dezbatere publică pe o iniţiativă legislativă promovată de de­pu­ta­ţii Sulfina Barbu şi Marius Du­gu­lescu care a ge­ne­rat dispute atât între re­pre­zen­tanţi ai societăţii civile, cât şi între societatea civilă şi oficialităţi.

Nicoleta M. Dumitrascu 01.05.2012

De același autor

România se află pe locul al doilea la nivel european în ceea ce priveşte numărul de avorturi.

Acum două săptămâni, a avut loc o dezbatere publică pe o iniţiativă legislativă promovată de de­pu­ta­ţii Sulfina Barbu şi Marius Du­gu­lescu care a ge­ne­rat dispute atât între re­pre­zen­tanţi ai societăţii civile, cât şi între societatea civilă şi oficialităţi. Pro­punerea, semnată de 50 de senatori şi deputaţi, îm­preună cu 10 or­ganizaţii non­gu­ver­namentale, vizează înfiinţarea de cabinete de „consiliere pen­tru criză de sarcină“ şi prevede obligaţia femeilor de a fi con­si­li­a­te psihologic cu cel puţin 5 zile îna­inte de a se hotărî să facă avort. Mai mult, numai medicul, psihologul sau asistentul social pot oferi avizul psihologic, iar me­dicul care a depistat sarcina este obligat să informeze femeia că nu poate face avort fără do­vada unui certificat de consiliere, se spune în proiect. Consilierea se va realiza prin cel puţin o şe­dinţă, în funcţie de voinţa gra­videi. Medicul ginecolog nu poa­te efectua întreruperea voluntară a sarcinii fără dovada cer­ti­fi­ca­tului de consiliere, decât în cazul în care „continuarea sarcinii pune viaţa gravidei în pericol grav, iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel“, scrie în textul proiectului legislativ.

 

Pro şi contra

Discuţiile contradictorii din jurul proiectului se învârt în jurul „drep­tului la viaţă al co­pilului ne­născut“ versus „dreptul femeii de a decide singură asupra pro­priei persoane“.

Susţinătorii iniţiativei spun, în expunerea de motive a pro­iec­tu­lui, că „din 2005, rata îm­bol­nă­virilor de cancer de col uterin a crescut brusc, astfel încât, în Ro­mânia, apar cele mai multe ca­zuri noi din Europa (peste 30) la 100.000 de locuitori. Situaţia es­te asemănătoare la cancerul ma­mar (locul 3). În ambele ca­zuri, medicii de specialitate nu­mesc, printre cauzele generale, avor­tul, precum şi coborârea vârs­tei debutului vieţii sexuale şi cea a efecturării primului avort“.

Avorturile, mai sigure decât naşterile
Un avort este de 14 ori mai „sigur“ decât o naştere, arată un studiu publicat, în ianuarie 2012, de Universitatea Columbia din New York. Între anii 1998 şi 2005, la nivel mondial, la fiecare 11.000 de copii născuţi a murit o femeie, în timp ce o femeie din 167.000 a murit în timpul unui avort legal. În cazul avorturilor ilegale, 8,5 milioane de femei au nevoie anual de spitalizare de urgenţă, iar 47.000 dintre acestea mor.

Expunerea mai arată că printre consecinţele fizice imediate ale avor­tului sunt: „he­mo­ragia abundentă, leziuni ale apa­ra­tului genital sau ale organelor ve­cine, perforaţia ute­­rină“, iar prin­tre con­secinţele fizice tardive sunt „sterilitate, mai ales după întreruperea primei sarcini, boală inflamatorie pel­viană, probleme la următoarele sarcini“. Astfel, „consilierea serveşte la protecţia vieţii şi sănătăţii atât a mamei, cât şi a fătului. Femeia însărcinată tre­buie să fie conştientă că şi cel nenăscut are dreptul la viaţă “, mai scrie în expunere. De ase­menea, ca membră a UE, Ro­mâ­nia nu trebuie să facă abstracţie de contextul european, unde „chiar şi în ţări cu legi liberale la acest capitol (Portugalia, Ger­mania, Olanda, Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Slovacia – n.r.) există obligativitatea con­silierii şi a respectării unei pe­rioade de aşteptare“, cu mici di­ferenţe de la o ţară la alta, se ex­plică în expunere.

Însă, motivele invocate nu sunt în totalitate adevărate, susţine Florin Buhuceanu, preşedinte executiv al Centrului Eu­ro­re­gianal pentru Iniţiative Publice (ECPI), reprezentant a peste 20 de organizaţii non­gu­ver­na­men­tale care denunţă iniţiativa. „Sin­gurul argument invocat de po­liticienii PDL în favoarea acestei inepţii legislative -  cel al in­flu­enţării demografiei – este negat chiar de unul dintre principalii săi susţinători, preşedintele Co­legiului Medicilor. Proiectul nu poate şi nu va determina scă­derea ratei avorturilor în Ro­mânia, aflată deja în plină scădere de ani de zile. Po­li­ti­ci­a­nul român trebuie să priceapă că nu poate reduce femeia la stadiul de container biologic ca­re să dea ţării cât mai mulţi copii. Ea şi doar ea are dreptul de a decide dacă doreşte să aibă copii şi câţi“, spune Bu­hu­ceanu.

Chiar atunci când avortul este interzis sau restricţionat, femeile şi familiile găsesc soluţii să în­trerupă o sarcină nedorită, ris­când uneori sǎnǎtatea sau chiar viaţa femeii şi viitorul familiei, susţine Buhuceanu.

Modalitatea prin care se pot re­duce eficace avorturile este ex­tinderea accesului la planificare familială şi educaţie sexuală, ara­tă un raport al ECPI.

 

Pericolul discriminării

Propunerea legislativă privind consilierea în cazul avortului nu stipulează, totuşi, modul în care orice femeie, indiferent de sta­tutul său social şi financiar, poate să aibă acces la consiliere, lucru care ar putea crea discriminări; nu menţionează nici cine ar aloca fonduri pentru cabinete şi ⁄ sau resursele umane necesare.

În schimb, există o dispoziţie tran­zitorie şi finală (articolul 16), care stipulează că „încălcarea prevederilor prezentei legi, in­clusiv din culpă profesională, atrage răspunderea pa­tri­mo­ni­ală, disciplinară, civilă, con­tra­venţională sau penală, după caz“.

Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, consideră că insuficienţa cabinetelor psi­ho­logice va crea o „inechitate între persoane cu instrucţie şi ve­nituri diferite“, iar consilierea trebuie să nu se rezume la a prezenta riscurile avorturilor. „Rezultatele consilierii psi­ho­lo­gice (mai ales motivele pentru care familiile decid să apeleze la avort) trebuie transpuse în po­litici naţionale intersectoriale de susţinere a familiei şi, im­plicit, a unei natalităţi care să aibă drept scop nu creşterea populaţiei, ci susţinerea dem­ni­tăţii persoanei şi a familiei“, ne-a explicat preşedintele Co­legiului Medicilor.

Pe de altă parte, atrage atenţia avocatul Vlad Lungulescu, faptul că România a fost singura ţară din blocul comunist în care avortul era interzis, între anii 1967-1989, sub penalizarea legii, face ca subiectul să fie extrem de sensibil, punându-şi „o am­pren­tă semnificativă asupra so­cie­tăţii româneşti“. Mai mult, ini­ţiativa legislativă transformă dreptul la informare al mamelor „într-o obligaţie pe care statul ar impune-o pentru a proteja drepturile embrionului şi ale fătului, limitând şi condiţionând astfel drepturile mamei la viaţa privată şi la a dispune de pro­priul corp fără să ţină cont de datele ştiintifice cu privire la viabilitatea fătului“, susţine Lungulescu.

În Anexa 1, unde este prezentat mo­delul Certificatului de con­siliere, mama este obligată să semneze cu privire la faptul că „a fost informată că avortul înseamnă încetarea unei vieţi, deoarece fătul este o fiinţă umană vie chiar din momentul concepţiei sale“.

Educaţia sexuală

49% dintre românce declară că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii, potrivit unui sondaj naţional al IPP. 67% pretind că ştiu suficient în legătură cu metodele de prevenire a sarcinilor nedorite, dar nu le folosesc. 52% din cele care nu au folosit mijloace contraceptive afirmă că au auzit despre reacţii adverse pe care anticoncepţionalele orale le-ar produce.

 

În Codul Penal adoptat în anul 2009, se incriminează în­tre­ruperea cursului sarcinii numai dacă vârsta fătului a depăşit 14 săptămâni, fiind exceptat cazul în care întreruperea se face în scop terapeutic de către un me­dic de specialitate obstetrică-gi­necologie, până la vârsta sarcinii de 24 de săptămâni, sau în­treruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.

 

Contracepţia

La o populaţie stabilă de circa 19 milioane (câţi eram şi în 1966), românii ocupă primele locuri la capitolul celor care nu folosesc sau nu ştiu să folosească me­todele contraceptive moderne, recurgând deseori doar la „ca­lendar“ şi „contactul întrerupt“. În schimb, prognozele de­mo­grafice sunt negative pentru următorii 50 de ani. Populaţia ţării în vârstă de peste 65 ani va creşte de aproape 2 ori, în timp ce numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 20-55 ani va scădea la jumătate.

Pe piaţă, se poate găsi aproape orice metodă contraceptivă mo­dernă, începând cu prezervativul şi terminând cu „inelul vaginal“, dar, din păcate, un sondaj de opinie publicat anul trecut de Merck Sharp & Dohme (MSD) arată că doar 88% dintre români au auzit de prezervativ, 79% de pilulă şi numai 11% de inel. Compania farmaceutică MSD a studiat atitudinea românilor faţă de contracepţie şi a descoperit că doar 48% din femei au ales metoda contraceptivă în urma propunerii făcute de ginecolog şi numai 6% după sugestia unui serviciu de planning familial. 12% din persoanele chestionate de MSD au declarat că au ales o metodă anticoncepţională după ce s-au documentat pe Internet.

Organizaţia Mondială a Să­nă­tăţii (OMS) a elaborat ghiduri privind criteriile de eligibilitate a metodei contraceptive, dar, în România, pacientele nu prea ţin cont de sfatul medicului şi de criterii, ci aleg contracepţia la sfatul prietenelor sau după ce au intrat pe forumurile online. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22