Filajul cibernetic şi PRISMa ipocriziei

Nicu Teodorescu 18.06.2013

De același autor

Pe de o parte, ne aşteptăm ca serviciile secrete să ştie tot ce face fiecare individ care ar putea organiza un atac terorist, dar când aflăm că aceasta nu se face prin dat în bobi sau ghicit cu globul de cristal, ci prin spionaj electronic ultrasofisticat şi monitorizare nediscriminatorie a comunicaţiilor la scară mondială, ne indignăm.

Fiţi sinceri. Câţi dintre dumneavoastră aţi fost surprinşi de ştirea că guvernul SUA şi, probabil, multe altele spionează fiecare vorbuliţă pe care o rostim sau scriem când comunicăm pe Internet sau la telefon, fiecare mesaj pe care îl trimitem şi fiecare căutare pe care o facem? Nu prea mulţi, nu? Şi to­tuşi, ştirea de săptămâna trecută a provocat un val de indignare cum arareori am avut parte în ultima vreme.

Cazul are toate in­gre­di­en­te­le unui blockbuster Made in Hollywood. Edward Snowden ducea o viaţă ca-n filme. Tânăr şi chipeş, eroul nos­tru avea o iubită şi o casă de vis, mân­gâiată de razele blânde ale soarelui din Ha­waii. Un salariu bun, vreo 120.000 de do­lari pe an, şi mai ales o slujbă pe care şi-a ales-o şi care i-a plăcut – de analist IT, mai întâi pentru CIA, apoi pentru o com­panie care derula contracte inclusiv pen­tru mama tuturor agenţiilor de securitate din lume – temuta NSA din Statele Unite. Toate bune şi frumoase, până într-o bună zi, când Edward şi-a anunţat şeful că îşi ia concediu de odihnă câteva săptămâni şi s-a urcat în primul avion spre Hong Kong. În buzunarul lui, un stick USB cu in­for­maţii descărcate pe ascuns despre PRISM: programul de spionaj electronic global de­rulat de guvernul american în numele lup­tei împotriva terorismului. Ajuns în Hong Kong, Snowden a început să vorbească. Mai întâi de la adăpostul anonimatului, mai apoi public, cu nume şi prenume. „Nu sunt nici trădător, nici erou, sunt un american“, a explicat el.

În acest moment s-ar cuveni un stop ca­dru, pentru două observaţii şi semne de în­trebare. Carevasăzică, Snowden a ales să fugă de furia americanilor tocmai în Hong Kong, adică sub nasul Beijingului. Ar­gu­mentul lui, că s-a dus acolo pentru că are încredere în justiţia şi drep­tatea locului, este – să fim serioşi - rizibil. E, cum spu­nea o colegă din presa bri­tanică, la fel ca şi cum Hum­phrey Bogart ar fi zis că se duce la Casablanca pen­tru împachetări cu nă­mol... Varianta mult mai plauzibilă este că, dată fi­ind esenţa scandalului şi re­centele acuzaţii dure sino-americane de spionaj electronic, Snowden mizează pe intervenţia comuniştilor de la Beijing împotriva extrădării sale în SUA. Interviul ulterior al lui Snowden pentru South China Morning Post, în care a str­e­curat câteva noi informaţii despre ata­curile cibernetice secrete ale americanilor împotriva Chinei, pare să confirme că aceasta este cartea pe care va juca tânărul nostru Edward.

 

 

Între timp, la Washington s-a iscat fur­tu­na. Luaţi iniţial prin surprindere de dez­văluiri, exponenţii Administraţiei Obama, în frunte cu preşedintele, s-au bâlbâit cu dezminţiri cu jumătate de gură, pentru a explica mai apoi că programul PRISM e mult mai puţin extraordinar decât îl pre­zintă Snowden, că totul se face cu res­pectarea legii şi că, oricum, aceste in­ter­ceptări electronice au permis până acum dejucarea mai multor atentate de tipul celor de la 11 septembrie. Se impune un nou stop cadru: ce garanţii avem că aşa este şi că guvernul nu se foloseşte de ma­rota terorismului pentru a-şi băga nasul în treburile fiecărui cetăţean obişnuit?  În­trebarea merită pusă, mai ales că, chiar înainte de izbucnirea scandalului PRISM, Ad­ministraţia Obama a fost forţată în defensivă de un alt scandal al ascultărilor telefonice secrete: s-a aflat că Ministerul Justiţiei a interceptat pe ascuns convorbiri telefonice ale reporterilor de la Associated Press şi Fox News, pentru a identifica sur­sa unor scurgeri de informaţii. Oamenii lui Barack Obama au arătat deja că au apucăturile formate şi urechile pâlnie. Or, venite pe fondul acelui scandal, asigurările date acum de Administraţia Obama, că le­gea a fost respectată întocmai, sunt ori­cum, dar nu credibile. În plus, mulţi ana­lişti se îndoiesc de utilitatea spionajului elec­tronic la o asemenea scară în pre­ve­nirea ac­telor teroriste. Ei spun că astfel de pro­grame au o utilitate antiteroristă zero, dat fiind volumul enorm de informaţii bru­te ce trebuie prelucrate, şi au mai degrabă o valoare politică, pentru că arestările efec­tuate pe baza lor pot fi invocate la mo­men­tul oportun de politicieni – de exem­plu în campania electorală -, atunci când sunt în­trebaţi ce au făcut pentru pro­tejarea po­po­rului american de ameninţarea teroristă.

Nu trebuie trecută însă cu vederea nici ipo­crizia presei şi a opiniei publice. În goana după audienţă, media occidentale ali­men­tează o stare de tensiune prin articole sen­zaţionaliste despre pericolul terorist. Iar în cazul în care chiar are loc un atac te­ro­rist, cum a fost cel recent din Boston sau de­ca­pitarea soldatului britanic, din sudul Lon­drei, tot presa şi opinia publică sar la be­regata politicienilor, întrebând de ce aten­tatele nu au fost dejucate şi teroriştii de­pistaţi înainte să apuce să acţioneze. Altfel spus, pe de o parte, ne aşteptăm ca ser­vi­ciile secrete să ştie tot ce face fiecare in­di­vid care ar putea organiza un atac te­ro­rist, dar când aflăm că aceasta nu se face prin dat în bobi sau ghicit cu globul de cristal, ci prin spionaj electronic ultra­so­fisticat şi monitorizare nediscriminatorie a comu­ni­caţiilor la scară mondială, ne in­dignăm.

Stranie coincidenţă, Edward Snowden a ales să-şi facă dezvăluirile aproape în ace­laşi timp cu începerea procesului unui anu­mit Bradley Manning, soldatul din spatele scandalului cu un nume mult mai celebru – WikiLeaks. Nu se poate ca Snowden să nu fi fost conştient că riscă să aibă soarta lui Manning, atunci când a dezvăluit pro­gramul PRISM. Şi totuşi, a făcut-o. In­con­ştienţă? Eroism? Ipocrizie? Trădare? Câte puţin din fiecare? Deocamdată, Snowden îşi trăieşte momentul lui de glorie. Iar chi­nezii îşi iau conştiincioşi notiţe. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22