De același autor
La 6 noiembrie americanii se prezintă la urne pentru a alege Camera Reprezentanților (435 de mandate) și o treime dintre senatori. Din noiembrie 2016, timp de doi ani, republicanii au dominat deopotrivă Executivul și Legislativul, controlând Congresul și Casa Albă. Pentru democrați, miza alegerilor din această săptămână este aceea de a recupera teren politic și de a echilibra pe cât posibil un raport de forțe atât de defavorabil lor. În mod tradițional, parțialele (midterms) sunt preponderent câștigate de opoziție, de partidul care nu controlează Casa Albă. Dar oare ne aflăm în fața unui sezon politic obișnuit în care democrații vor recupera Camera Reprezentanților? Sondajele arată că republicanii își vor menține avansul în Senat, dar vor pierde Camera.
Cu certitudine, a fost o campanie dominată de violență politică. La 27 octombrie, în Pittsburgh, Pennsylvania, avea să se înregistreze cel mai sângeros atac antisemit din istoria americană. 11 evrei au fost executați în masă în timpul atacului asupra sinagogii Copacul Vieții. Atentatorul, Robert Bowers, era un obișnuit al site-urilor radicale care încurajau ideologia white supremacy. Totul s-a întâmplat în aceeași săptămână în care un presupus suporter al lui Donald Trump a expediat prin poștă bombe improvizate pe numele unor cunoscuți critici ai președintelui: Barack Obama, Joe Biden, George Soros, Robert De Niro. Aproape instantaneu, în spațiul public american s-au declanșat dezbateri aprinse cu privire la tipul de ecosistem și atmosfera societală care încurajează terorismul de extremă dreaptă sau stângă. Mulți observatori au văzut astfel de acțiuni drept gesturi motivate politic, simptomul unor anumite discursuri și poziții radicale care devin „incubatoare de violență“. „Miasma de astăzi este una creată de o lume în care jurnaliștii sunt descriși drept inamici ai poporului, în care imigranții care fug de haos sunt acuzați că adăpostesc teroriști și că sunt purtători de lepră, în care un aspirant la cele mai înalte poziții din Congres răspândea mesaje de tipul - nu îi putem lăsa pe Soros și Bloomberg să cumpere aceste alegeri“, spune Eliot Cohen, un gânditor conservator, unul dintre artizanii demersurilor Never Trump din 2016.
Poate un președinte mainstream ar fi răspuns unor astfel de tragedii cu mesaje de centru, cu apeluri la moderație și compromis, care pun accentul pe ce unește națiunea americană. Nu și actualul președinte, pentru care astfel de nuanțe sunt probabil demodate. Trumpismul trăiește din cultivarea clivajelor, din activarea și energizarea faliilor tribale. Sugestiv este faptul că, pe tot parcursul campaniei, președintele Donald Trump a rămas fidel strategiei care în trecut i-a adus victoria. De fapt, pentru el miza este personală. Deseori prezintă midterms-urile ca fiind un referendum pentru președinte și despre America First. Mai mult, s-a aflat permanent în campanie, participând la nu mai puțin de 35 de mitinguri, marea lor majoritate fiind reprezentative pentru nucleul dur al bazei sale electorale. Pe acest fond și pe simbolistica pe care a marșat în tot acest timp, și-a păstrat discursul într-un registru de sumă - zero și a căutat să alimenteze imaginarul fricilor identitare. De asta până în ultimul moment a ales să vorbească nu despre starea economiei (o realitate altfel în avantajul său), ci a optat pentru mobilizarea „tribului“ sub spectrul cetății aflate sub asediu. Din această perspectivă, caravana azilanților latino-americani formată în Honduras cu stația terminus în Statele Unite a fost vehicolul ideal al electrizării electorale. Este contextul care i-a permis, teatral, să ordone Pentagonului să desfășoare până la 15.000 de militari pentru securizarea graniței cu Mexicul și oprirea caravanei. Suplimentar, Donald Trump a mai deschis un front, extrem de sensibil pentru ce înseamnă să fii american, fluturând perspectiva schimbării Constituției și redefinirea cetățeniei: „suntem singura țară din lume unde o persoană vine, face un copil și copilul devine esențialmente cetățean al Statelor Unite.. cu toate beneficiile aferente. Este ridicol. Și trebuie să se termine“, a spus el într-un interviu acordat site-ului Axios. Or, Donald Trump țintește în Amendamentul 14 al Constituției SUA, una dintre moștenirile fundamentale ale Războiului Civil American, înainte de care noțiunea de cetățenie era o categorie exclusivă, rezervată bărbaților albi.
6 noiembrie reprezintă un test fundamental și pentru democrați. Vor conta enorm lecțiile pe care le vor extrage dintr-o victorie limitată sau dintr-o eventuală înfrângere. Ce tip de lideri, de discurs, de platformă vor promova în următorii doi ani? Vor merge spre centru (Joe Biden) sau, dimpotrivă, vor pivota tot mai mult spre stânga (unde sunt împinși de Elizabeth Warren, Bernie Sanders, Alexandria Ocasio-Cortez)? Al doilea curs ar fi probabil în avantajul lui Donald Trump, generând o alienare a electoratului de centru și a independenților, amplificând și mai mult polarizarea spațiului politic american. „Oamenii nu vor o versiune democrată a lui Trump“, spune David Axelrod într-un interviu pentru Politico. Cercetări recente arată că există un bazin potențial („majoritatea extenuată“) pentru un candidat care se ține departe de extreme (inclusiv de progresismul militant) și vine cu o alternativă la polarizare.
