De același autor
Consensul pare să fie unanim: a fost seara lui Joe Biden. A câștigat 9 din cele 15 state care au votat în Super-Tuesday și a trecut pe primul loc în cursa nominalizării. Alte 4 state (Colorado, Utah, Vermont) au fost adjudecate de Sanders, inclusiv marele premiu al competiției – California. În Maine bătălia rămâne strânsă, deși favorit este Biden. Campania lui Elizabeth Warren se află la limita relevanței. Va crește presiunea pentru retragerea ei. Fostul primar al New York-ului, Michael Bloomberg (care câștigase doar în Samoa Americană) și-a suspendat campania, anunțând susținerea lui Biden.
Pentru observatori cele mai surprinzătoare au fost victoriile înregistrate de Biden în Texas (unde probabil decisiv a fost și endorsement-ul lui Beto O’Rourke), Minnesota și Massachusetts, în general cu o diferență sub marja de eroare. Fără ele harta zilei ar fi arătat altfel. Înainte de marea confruntare sondajele arătau un ușor avantaj de 2% al lui Biden în fața lui Sanders în Texas. În Massachusetts, pe prima poziție se afla Warren cu 28% (fiind și statul pe care îl reprezintă în Senatul SUA), urmată de Sanders și Biden fiecare cu 26%. Iar în Minnesota, Sanders era favorit cu 32%, urmat de Biden (27%) și Warren (21%).
Sudul – centrul gravitațional al puterii lui Biden
Fundamentul succesului său electoral este regional. Sudul a fost permanent firewall-ul său electoral.
Încă de la început, și mai ales după rezultatele dezastruoase din Iowa și New Hampshire, “teoria victoriei” și rezilienței sub care a funcționat campania lui Biden a fost aceea că spațiul vital este Sudul – state diverse demografic, cu mari procente de populație afro-americană. Aici Biden a beneficiat de invocarea armei secrete – factorul Obama, asocierea cu fostul președinte dându-i un avantaj competitiv redutabil, reușind în același timp branduirea lui Sanders ca cea mai mare amenințare pentru moștenirea Obama. Și a funcționat. Aici s-au împotmolit și campaniile lui Buttigieg și Klobuchar – incapacitatea de a convinge și conecta cu electoratul afro-american.
Procentele pe care Biden le-a primit în Sud vorbesc de la sine: Alabama (52%), Arkansas (40,5%), Carolina de Nord (43%), Tennessee (41,5%) si Virginia (53,3%). În medie distanța față de locul doi ocupat de Sanders a fost 20 de procente.
Victoria de sâmbătă din Carolina de Sud – momentul resetării
Nimic nu ar fi fost însă posibil fără victoria din Carolina de Sud de sâmbătă. Aici s-a jucat viitorul politic al fostului vicepresedinte. Un loc doi ar fi însemnat sfârșitul campaniei sale prezidențiale. Deși nu neapărat surprinzătoare (sondajele il dădeau favorit), a uimit însă magnitudinea sa într-un moment în care mai toată lumea îl credea ca și ieșit din cursă. L-a devansat pe Sanders cu aproape 30 de procente și a câștigat decisiv votul electoratului afro-american (61% față de 17% cât a obținut Sanders). Rezultatele din Carolina de Sud îl propulsaseră pe Biden pe locul 2 în topul delegaților (53) devansat de Sanders (58) și urmat de Pete Buttigieg (26), Elizabeth Warren (8) și Amy Klobuchar (7). În același timp, fostul vicepreședinte conducea în topul votului popular cu 323.244 urmat de Sanders cu 268.065. Reconfigurarea tabloului electoral l-a determinat pe Pete Buttigieg, marea surpriză a primarelor democrate, să-și anunțe retragerea din cursă. La fel a făcut și miliardarul Tom Steyer, clasat pe locul trei în Carolina de Sud urmat la scurt timp de retragerea senatoarei Amy Klobuchar. Toate aceste repoziționări au creat perspectiva unui front comun al moderaților în spatele lui Joe Biden.
Resetarea campaniei lui Biden a venit la momentul potrivit. A ajutat și performanța rezonabilă a vicepreședintelui în dezbaterea premergatoare votului de sâmbăta trecută. Foarte probabil a fost decisiv și endorsementul unor lideri locali din establishment-ul democratilor cu mare influență la firul ierbii, precum congressmanul Jim Clyburn. “În Carolina de Sud alegem președinți. Acum Joe Biden se află în Carolina de Sud și îl vom propulsa spre Casa Albă”, a spus atunci respectatul congressman. Aceeași rețetă a fost replicata în statele cheie care au votat în super scrutinul de marți. A urmat un torent al susținerilor pro-Biden cele mai multe fiind nume cu rezonanță, emblematice pentru establishment-ul democrat precum senatorul Tim Kaine (secundul lui Hillary Clinton in urma cu 4 ani), Leon Panetta (fost director al CIA si sef al Pentagonului in timpul administratiei Obama), Chuck Hagel (un fost senator republican nominalizat pentru Pentagon de Obama) sau Susan Rice (fosta ambasadoare la ONU si consilier pe probleme de securitate nationala al lui Obama). În general, Biden avea mare nevoie de astfel de lideri proxy, care au popularitate și capital de încredere la nivel local, pentru a suplini lipsa resurselor financiare și a prezenței în teritoriu, ingrediente pe care adversarii săi precum Sanders și Bloomberg le aveau din belșug.
Toate aceste investiții simbolice precum și marea răsturnare începută în Carolina de Sud au contat din plin. Exit poll-urile au arătat că 47% dintre cei care au votat după Carolina de Sud s-au îndreptat spre Biden și doar 21% către Sanders, 14% către Warren și 11% către Bloomberg.
Mobilizarea moderaților de teama “corbynizării”
În perspectiva marii confruntări de marți, strategia campaniei lui Joe Biden s-a bazat pe consolidarea impulsului dat de victoria din Carolina de Sud, folosind narațiunea favorabilă din ultimele zile pentru a precipita un veritabil efect de domino. “Vicepreședintele este propulsat de o coaliție diversă…avântul sau este incontestabil. Suntem într-un punct de inflexiune în această cursă” au declarat pentru Politico consilieri din campania lui Biden.
Mesajul pe care l-au proiectat susținătorii săi a fost acela că reprezintă singura alternativă la revoluția socialistă a lui Sanders. S-a mizat masiv și pe comportamentul tactic al votanților, pe teama pe care o induce spectrul “corbynizării” partidului democrat pentru electoratul moderat de toate culorile politice și pentru independenți. Nate Silver observase anterior o astfel de dinamică: “În New Hampshire alegătorii au migrat în ultimele zile ale campaniei spre Pete Buttigieg și Amy Klobuchar, dinspre Biden și Warren. În Carolina de Sud, votul tactic s-ar putea să fi funcționat în favoarea lui Biden. Acesta era cea mai viabilă alternativă la Sanders, așa că alegătorii lui Tom Steyer și Buttigieg ar fi putut gravita spre el pe ultima suta de m a campaniei.”
Un viitor cu final deschis
De astăzi cursa democrată a devenit bipolară. Clivajul este limpede: Biden - o platformă centristă (reunind moderații și establishmentul) și Sanders – stânga revoluționară.
Pentru Biden marea întrebare este dacă va reuși unificarea democraților. Și cu ce preț. Pe de o parte, un viraj prea mare către stânga pentru cooptarea susținătorilor lui Sanders și Warren, capitularea în fața platformei radicale a lui Bernie riscă să îi alieneze pe independenți și pe conservatorii dezamăgiți de Donald Trump (ambele grupuri cheie de a căror susținere ere nevoie în alegerile generale din noiembrie), slăbind potențialul de a prezenta o oferta bipartizană. Pe de alta parte, ignorarea susținătorilor lui Sanders nu va duce decât la repetarea precedentului din 2016 când cea mai mare parte a acestora nu a mai venit la vot, prefigurând astfel înfrângerea candidatei democrate.
