Orientul post Mubarak, o necunoscuta

Succesul “Revolutiei Iasomiei” din Tunisia pare sa fi aprins un butoi cu pulbere in lumea araba. Unda de soc tunisiana s-a extins cu viteza internetului, inflamand Sudanul, Algeria, Yemenul, Iordania, dar mai ales Egiptul. Timp de 18 zile sute de mii de oameni au cerut in strada sfarsitul regimului Mubarak. Si au castigat. Revolta impotriva status-quo-ului a reusit.

 

Dar ce inseamna caderea faraonului pentru regiune? Plecarea lui Mubarak ar putea sa genereze unde de soc in toata lumea araba, zguduind din temelii „vechiul regim”. Acum multimile arabe privesc spre Cairo. De altfel, retelele online si spatiul virtual au fost cardinale in coagularea masei critice, care in cele din urma a rapus regimul. Efectele pot merge dincolo de Egipt. Este foarte probabil ca autocratiile din Yemen, Iordania, Kuwait, Siria se vor grabi sa ofere concesii politice si economice, lucruri de neimaginat cu doar cateva saptamani in urma.

 

Pentru multi observatori, spectacolul democratiei si al miscarilor organice, din Tunisia si Egipt, este covarsitor, anuntand nici mai mult nici mai putin decat o „primavara a lumii arabe”. Pentru multi, Piata Tahrir a devenit deja un simbol la fel de important prin consecinte precum caderea Zidului Berlinului:„Bariera psihologica a fricii care a permis dictatorilor din Orientul Mijlociu subjugarea propriilor popoare s-a prabuşit. Este inceputul sfârşitului pentru multi dintre aceştia. Sa nu uitam ca Egiptul este cel mai populat stat arab. Este poarta lumii arabe. Ce se intâmpla in Cairo are toate şansele sa se raspândeasca peste tot in regiune. Este esentialmente o revolta pentru pâine şi unt, pentru libertate“, crede profesorul Fawaz Gerges de la London School of Economics.

 

Pentru altii, zorii democratizarii nu sunt deloc de bun augur: doar o scurta luna de miere, urmata de noaptea „fundamentalismului” Fratiei Musulmane. Va deveni Egiptul un nou Iran? Va fi revolutia confiscata de forte radicale? Schimband decisiv balanta de putere din Orientul Mijlociu in favoarea Iranului? Sau dimpotriva armata va ghida Egiptul spre un model turcesc?



Intre timp, nicaieri in regiune, nervozitatea nu este mai mare ca la Tel Aviv. O cadere a Egiptului in mâinile islamiştilor este pentru statul evreu un cosmar imposibil. O cutie a Pandorei geopolitice. Nu putine au fost vocile, venite in special dinspre Fratia Musulmana, care au pus sub semnul intrebarii pacea cu Israelul. „Niciuna dintre premisele noastre, din ultimii 30 de ani, nu mai este relevanta“, declara recent un general israelian. Este o propozitie ce rezuma simbolic sentimentul de „şoc şi groaza“, ce caracterizeaza astazi mentalul elitelor de la Tel Aviv.