Ofensiva siriană a Moscovei

Disoluția Siriei a creat una dintre cele mai grave crize umanitare din istorie: peste 500.000 de morți și 11 milioane de refugiați. Atât Rusia prin acțiunile sale, cât și Statele Unite, prin inacțiune, au avut fiecare rolul său.

Octavian Manea 27.10.2016

De același autor

 

Prin implicarea în războiul civil din Siria, Ru­sia a funcționat ca o umbrelă aeriană pen­tru forțele terestre ale regimului As­sad. Mai mult, avioanele rusești s-au im­plicat masiv în susținerea asediului te­restru și aerian desfășurat împotriva fie­fului opoziției, Alep, încercuit astăzi de for­țele Damascului. Se estimează că pes­te 250.000 de oameni rămân în partea de est a orașului, controlată de rebelii an­ti-Assad, reunind atât jihadiștii din Nusra, cât și forțele moderate sprijinite de Statele Unite din Armata Liberă Siria­nă. De fapt, prezența Rusiei în Siria vizea­ză nu doar menținerea bazelor militare din Tartus și Latakia, dar și consolidarea re­gimului Assad, prin eliminarea oricărei potențiale alternative. Pe acest fond, con­centrarea bombardamentelor pre­pon­derent și fără discriminare pe epicentrul opoziției (Alep), care astăzi tinde să se­mene tot mai mult cu un Groznîi pe ste­ro­izi, și doar marginal pe zonele aflate sub controlul Statului Islamic. Desigur, în logica Moscovei, oricine este împotriva regimului este „terorist“. Este contextul în care Vestul, în special Franța, au acu­zat Rusia de săvârșirea de crime de răz­boi. Căderea Alepului ar reprezenta o vic­torie importantă pentru Assad și probabil că de aici și graba Moscovei de a pune viitoarea administrație de la Casa Albă în fața unor realități teritoriale favorabile Damascului.

 

Nu poate fi ignorată nici unda de șoc colaterală care pune presiune adițională pe Europa - criza refugiaților, alimentată prin escaladarea bombardamentelor lip­site de discriminare practicate simultan de Moscova și de aviația lui Assad. „Creșterea numărului refugiaților în Eu­ropa va spori popularitatea partidelor de extremă dreapta pro-ruse. Este ca și cum ne-am afla în fața unui perpetuum mobile. Rusia presează la un capăt pen­tru a profita din întregul proces“, spune Andreas Umland, un analist german din Kiev. Este ceea ce fostul comandant NATO pe Europa, generalul Breedlove, nu­mea transformarea refugiaților în armă (weaponization of refugees).

 

Și totuși, ce-i de făcut? În dezbaterile cu Trump, Hillary Clinton a reluat ideea im­plementării unei zone de interdicție ae­riană, dar și a unor zone sigure în in­te­riorul Siriei în apropierea granițelor Ior­daniei și Turciei. Acestea „nu ar ajuta doar la protejarea civililor prevenind flu­xurile constante de refugiați, dar ar re­prezenta și pârghii de presiune asupra gu­vernului sirian și asupra rușilor, pen­tru a-i determina să poarte negocieri se­rioase pentru identificarea unor soluții care să pună capăt conflictului“, a spus Clinton în dezbatere. Pe de altă parte, însă, capacitatea Statelor Unite de a im­pune o „no fly zone“ este tot mai mult pu­să sub semnul întrebării pe fondul des­fășurării sistemelor anti-acces și de ex­cludere regională rusești (precum plat­for­mele S-400) pentru a proteja regimul Assad. Până astăzi, Administrația Obama a respins constant astfel de propuneri, pe motiv că nu ar schimba fundamental realitatea din teren, dar ar obliga Ame­rica să-și asume costuri și riscuri pe ca­re nu este pregătită să le plă­tească. Spre exemplu, activarea unei ca­rantine ae­rie­ne presupune eliminarea sistemelor de­fen­sive ale lui Assad. Or, introducerea varia­bilei rusești a asigurat faptul că reg­i­mul și armele sale devin in­tangibile.

 

Maniera în care Moscova abordează criza siriană ilustrează atât filosofia sa de ac­țiune în plan geopolitic, cât și diferențele majore în raport cu viziunea occidentală. Ru­sia e conștientă că bombardamentul bar­bar din Alep are consecințe de ima­gine serioase. Pe moment, a avut darul de a bloca încercările unor țări din UE, Italia și Grecia sunt două exemple, de a milita pentru reducerea sau chiar eli­mi­narea sancțiunilor la adresa sa. Însă pro­babil că la Kremlin au prevalat câștigurile potențiale: prezervarea la putere a re­gi­mului Assad, consolidarea prezenței sale militare în regiune, semnalul transmis ce­lorlalți actori din regiune, Egiptul, Ior­da­nia, țările din Golf, că, spre deosebire de America, pe Rusia aliații săi pot conta pâ­nă la capăt, indiferent de situație. Pentru că, la urma urmei, la fel ca în trecut, eu­ro­penii vor uita de Alep în doi-trei ani.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22