SUA: pericolul deturnării campaniei prezidențiale

„Teama“ se poate transforma în steroidul politic mult așteptat de Trump, „antreprenorul fricii“.

Octavian Manea 14.06.2016

De același autor

 

Fort Hood (noiembrie 2009), San Bernardino (decembrie 2015), Orlando (iunie 2016). Ul­ti­mul este cel mai sângeros atac terorist des­fă­șurat pe pământ american după 11 sep­tem­brie. Toate aceste momente au câteva elemente comune. Sunt carnagii în masă să­vâr­șite de americani de origine musulmană, inspirați de la distanță de ideologia unor or­ganizații jihadiste interna­țio­nale precum Al-Qaeda sau, mai nou, de Statul Islamic. În același timp, cele trei mostre descriu vârful unui iceberg so­cietal caracterizat printr-un te­rorism intern (homegrown), practicat de „lupi singuratici“ și care, fără a face parte for­mală dintr-o celulă operațională, devin un fel de apendice virtual al unor organizații și ideo­logii-umbrelă.

 

Este important așadar să înțelegem fotografia de ansamblu care se desprinde din analiza acestui eșantion. La începutul anului, Peter Ber­gen, vicepreședintele unui influent think-tank din Washington (New America) și un im­portant cercetător al fenomenului, publica o radiografie extinsă (United States of Jihad) ba­zată pe cazuistica a 300 de americani acuzați de acte care intrau generic în categoria te­ro­rismului de inspirație jihadistă. Ei au în jur de 29 de ani, sunt căsătoriți, au copii, câștigă re­zonabil și au un nivel de educație similar cu ame­ricanul de rând. Un exem­plu îl oferă unul dintre aten­ta­torii de la San Bernardino, ca­re primea anual în sistemul pu­blic aproximativ 70.000 de dolari. De fapt, din multe punc­te de vedere, „sunt ame­ricani obișnuiți, din clasa de mijloc și care trăiesc visul ame­rican“. Ceva însă îi de­tur­nează de la acest parcurs: în­doctrinarea online, întâlnirea cu un antreprenor jihadist, imersiunea într-un imaginar religios extrem, atent șlefuit, re­van­șard, mântuitor și ușor de vândut sunt mereu prezente. Însă totul se suprapune peste pro­funde crize și eșecuri individuale. Teroristul de la Fort Hood, maiorul Nidal Hasan, psihia­tru în armata americană, ajunsese într-o fun­dătură existențială: „avea 40 de ani, era ne­că­sătorit, probabil nu avusese vreodată vreo relație, părinții muriseră foarte tineri, era pe punctul de a fi trimis în Afganistan. (...) În cu­vintele verișorului său care îi crescuse alături și îi era ca un frate, a devenit furios și a îm­bră­cat veșmântul Islamului“. Dar, de aici, de la jihadismul lupilor singuratici, până la de­mo­ni­zarea unor colectivități este cale lungă.

 

Masacrul de la Orlando poate produce re­ver­be­rații adânci în dinamica electorală a mo­men­tului, declanșând o spirală a insecurității. „Teama“ se poate transforma în steroidul po­litic mult așteptat de „antreprenorul fricii“. Es­te puțin probabil că Trump nu va folosi mo­mentul în favoarea sa. A făcut-o de atâtea ori în trecut: după Paris, San Bernardino sau du­pă atentatele de la Bruxelles. De fiecare da­tă a identificat fără nici cea mai mică ezitare vinovatul convenabil: „refugiatul“ musulman. De fiecare dată și-a amplificat popularitatea. Se uită însă câteva lucruri. America rămâne ța­ra în care, statistic, „probabilitatea de a fi ucis de o armă este de 3.000 până la 5.000 de ori mai mare decât aceea de a fi omorât de un terorist jihadist“, spune Peter Bergen. Sau de faptul că, în realitate, comunitățile mu­sulmane din Statele Unite au o experiență a integrării diferită față de cea europeană, par­ti­ci­pând și regăsindu-se în proiectul națiunii ame­ricane, fiind activ implicate într-un pro­ces de automonitorizare care le face mult mai puțin permeabile la rețelele jihadiste. Stu­diile arată că între 2001 și 2010, 22% dintre ca­zurile de terorism ajunse în justiția ame­ri­ca­nă au pornit de la informații oferite de co­mu­nitățile musulmane și chiar de propriile fa­mi­lii. Iar în 35% dintre cazuri a existat un in­for­mator în comunitate care a monitorizat în­dea­proape suspectul. Este probabil în parte și rea­li­tatea care explică de ce în America post-9/11 avem exclusiv un terorism al „lupilor sin­gu­ra­tici“, față de Europa, unde atentatele care au marcat deceniul trecut de la Londra, Madrid și mai recent Bruxelles expun rețele care fun­c­ționează adânc în măruntaiele și la adăpostul unor „societăți paralele“ și ghetoizate. Pe acest fond vine și avertismentul fostului di­rec­tor al CIA, David Petraeus, care, alarmat de re­to­rica din campanie împotriva musulmanilor, scria în Washington Post: „cei care flirtează cu hatespeech-ul împotriva musulmanilor ar trebui să realizeze că fac jocul Al-Qaeda și al Sta­tului Islamic. Intenția lor explicită este de a încerca să provoace o ciocnire a civilizațiilor – spunându-le musulmanilor că Statele Unite se află în război cu ei și religia lor. Iar când po­liticienii occidentali propun discriminarea mas­cată împotriva Islamului, ei sprijină pro­paganda teroriștilor. (...) Astfel de afirmații sub­minează direct capacitatea noastră de a-i învinge pe extremiștii islamiști prin alienarea aliaților de care avem cea mai mare nevoie: musulmanii“.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22