Trump amplifică Rusiagate

Într-o mișcare absolut surprinzătoare, Do­nald Trump l-a concediat săptămâna tre­cu­tă pe James Comey, directorul FBI. Ofi­cial, Casa Albă a spus că președintele a lu­at hotărârea în baza re­co­mandărilor făcute de pro­cu­rorul general Jeff Ses­sions și de adjunctul său. Deși motivația procedurală a fost făcută de către Rod Ro­senstein, numărul doi în ierarhia Departamentului de Justiție, recomandarea explicită de înlocuire a di­rectorului FBI îi aparține con­troversatului Sessions: „Este nevoie de un nou început la con­ducerea FBI. Este esențial ca De­par­ta­mentul de Justiție să-și reafirme cu cla­ritate angajamentul față de principiile ca­re asigură corectitudinea inves­ti­ga­ții­lor și a trimiterilor în judecată“. Con­cluzia care se desprinde din scrisoarea pro­curorului general este aceea că prezența lui Comey la cârma agenției pune sub sem­nul întrebării, ba chiar afectează in­te­gri­ta­tea și corectitudinea anchetelor în curs.

Deși o prerogativă prezidențială, decizia lui Trump este considerată una fără pre­cedent. Este pentru a doua oară în istoria ins­tituțională a FBI când directorul este con­cediat de Casa Albă. Prima dată s-a în­tâmplat în 1993, când președintele Clinton l-a concediat pe William Sessions în baza unui raport de peste 100 de pagini al Departamentului de Justiție care îl acuza de încălcarea unor reguli de etică. Pre­șe­din­tele însuși se află în profundă diso­nan­ță cognitivă (desigur, nu ar fi și prima da­tă). El acceptă acum evaluarea Depar­ta­men­tului de Justiție care îl incriminează pe Comey pentru comportamentul de anul trecut în managementul scandalului e-mail-urilor lui Hillary Clinton. Punc­tu­al, el este acuzat că ar fi „uzur­pat autoritatea pro­cu­ro­ru­lui general“ prin decizia de a prezenta pro­priile sale concluzii asupra uneia din­tre anchetele cele mai sen­sibile ale mo­men­tului. Toto­dată, Comey ar fi încălcat regula de a nu ține con­fe­rințe de presă fo­losind in­formații dintr-un caz re­fu­zat de procurori. Cu alte cu­vinte, directorul FBI „a pre­zen­tat pre­sei propria versiune asupra fap­telor, dar în absența unui proces. Este un exemplu de manual despre ce nu ar trebui să facă procurorii și agenții“, spune memo-ul Departamentului. Nu în ultimul rând, scri­soarea trimisă de Comey către Congres la finalul lui octombrie, cu două săp­tă­mâni înainte de alegeri, prin care anunța public redeschiderea anchetei asupra e-mail-uri­lor, este considerată o eroare. În­să, atunci, Trump a aplaudat „re­zistența“ lui Co­mey, spunând că „a făcut ce tre­buia“.

Cum era de așteptat, decizia președintelui a provocat o imensă furtună în spațiul pu­blic. Cei mai mulți dintre critici au ri­dicat întrebarea timing-ului - de ce acum? De ce nu în ianuarie sau februarie? Motivația procedurală exista și atunci. Și, desigur, nu se poate ocoli marele elefant din colțul camerei: Rusiagate. În mod foarte con­ve­nabil, Administrația Trump scapă la mo­mentul potrivit tocmai de cel în atribuțiile căruia intrau anchetarea încrengăturilor dintre campania lui Trump și Rusia. Mai mult, recomandarea de demitere este fă­cută de Sessions, cel care făcuse parte din staff-ul de campanie al lui Trump și care aparent se recuzase din investigația cen­trată pe Rusia tocmai din acest motiv.

Și totuși, dacă Trump își dorea îndiguirea anchetei, în realitate el va obține exact contrariul. Deja, la nivelul percepției pu­bli­ce, domină diagnosticul de intruziune po­litică. „Mesajul pe care îl transmite pa­re să fie acela de a sta departe, de a re­nunța la orice investigație“, spune Amy Zegart de la Universitatea Stanford. În definitiv, rolul directorului FBI este cel de garant al „integrității investigației, de pro­tector în fața oricărei interferențe po­litice“. În fond, decapitarea FBI-ului sur­vine într-un moment în care Rusiagate părea să prindă tot mai multă substanță, tot mai mult avânt. Săptămâna trecută, câți­va dintre apropiații fostului consilier pe probleme de securitate națională, ge­ne­ralul Michael Flynn, au fost citați de către procurorii federali pe chestiunea afacerilor lui cu personaje din siajul regimurilor din Rusia și Turcia. Pe când era oficial la Casa Albă, Flynn a ascuns faptul că ar fi primit 45.000 de dolari de la postul Russia To­day pentru un discurs în prezența lui Vla­dimir Putin. Tot săptămâna trecută, Co­misia de Intelligence a Senatului ar fi ce­rut Trezoreriei, mai exact departamentului specializat în crime financiare și spălare de bani, să verifice legăturile existente în­tre oficiali ai campaniei lui Trump și finanțările din afară.

Pentru un demers care dorea să re­sta­bileas­că încrederea în FBI, optica este ab­solut dezastruoasă. Sunt mulți care văd similitudini cu așa-numitul „Masacru de sâmbătă noaptea“ din 1973, când Nixon l-a concediat pe procurorul însărcinat cu anchetarea Watergate-ului. Și, într-o ali­nie­re perfectă a astrelor, în aceeași săp­tă­mână fatidică totul avea să se suprapună peste imaginea lui Trump hlizindu-se în biroul Oval cu Lavrov, reprezentantul pu­te­rii responsabile de atacul asupra pro­ce­su­lui democratic american. Este prima în­tâlnire la acest de nivel după Crimeea.