De același autor
Vestea bună e că Parlamentul European a adoptat modificarea PNRR-urilor ca să facă loc și priorităților din REPowerEU, adică mai mulți bani și eforturi pentru energie curată și desprinderea rapidă de ruși. Vestea proastă e că PSD și-a băgat coada inteligent și a împins șmecherește cu această ocazie o mică prevedere întru ”renegocierea reformelor, la o adică”, iar PNL a făcut obișnuitul joc de glezne ca să pară că nu susține, dar să voteze în final cu PSD.
Concret, grație PSD și PNL, regulamentul final adoptat acum două săptămâni în Parlamentul European include un articol care lasă loc de interpretări foarte periculoase. Folosind pretextul crizei din Ucraina, criza energetică, prețurile șamd, orice stat, nu doar România, ar putea să ceară o renegociere nesfârșită a reformelor la care s-a angajat în planurile naționale de reziliență și reformă.
Pentru a ajunge politic la acest rezultat, PSD a făcut-o pe băiatul la o adică rău, iar PNL a făcut un balet de-a abținerea și susținerea. În comisiile relevante din Parlamentul European, PSD a propus un text inițial mai îngrozitor. Apoi s-a ajuns la o variantă ceva mai blândă, ”de compromis”. PNL s-a abținut în comisii, dar apoi a votat cot la cot cu PSD în plen, acolo unde contează și se numără voturile finale, între cele două momente dând nesfârșite explicații publice de ce textul în engleză al amendamentului buclucaș nu zice exact ce citește omul obișnuit, ci fix invers.
De pildă, dacă amendamentul scrie, parafrazând, reformele din restul PNRR pot fi renegociate dacă intră în conflict cu REPowerEU, noi ar trebui să înțelegem fix invers, că regulamentul se referă doar la REPowerEU și nu se poate redeschide nicio discuție pe reformele din restul PNRR. Iată, însă, cum sună textul în original. ”Moreover, to the extent Member States can demonstrate that the achievement of a specific milestone or target conflicts with the achievement of the Facility’s objectives including the REPowerEU objectives, such situations may be invoked as objective circumstances under Article 21”.
Cum Dan Nica de la PSD a fost raportor pe chestiune pentru Social-Democrați, iar Siegfried Mureșan de la PNL a fost raportor de la Partidul Popular European, ei au dat semnalul pentru cum să voteze și aproape toți ceilalți colegi de partid din alte țări, iar prevederea buclucașă a trecut. În sfârșit, am fost și noi influenți cu ceva în Europa!
Așadar, în forma adoptată, dacă noul context, prețurile mari la energie, războiul din Ucraina au implicații asupra PNRR sau, dacă unele dintre măsurile anterioare din PNRR intră cumva în conflict cu noul REPowerEU, situația ar putea fi un motiv obiectiv pentru a cere renegocieri. Dacă pentru investiții s-ar putea înțelege nevoia de a le rediscuta (de pildă, au crescut costurile de construcții), pentru reforme nu există niciun motiv legitim pentru care ar trebui deschisă această portiță. O asemenea portiță permite unui stat membru să zică: nu pot face reforma pensiilor acum, că e criză energetică și inflație, reforma pensiilor ar intra în conflict cu obiectivele REPowerEU de suportabilitate a prețului energiei! Nu pot reforma companiile de stat în energie să numesc oameni competenți la vârf, avem nevoie de stabilitate, că e criză energetică! Și tot așa. Tocmai de aceea, în textul inițial propus de Comisia Europeană erau limitări clare privind posibilitatea de redeschidere a discuțiilor, tocmai de aceea s-a bătut PSD până în pânzele albe ca acel text să fie reformulat și nuanțat.
Evident, ni se spune să fim calmi, Comisia Europeană ar putea să respingă solicitările nejustificate pornite de la guvernele statelor membre. E adevărat. Dar toate țările care au vreo problemă cu reformele la care s-au angajat acum 1-2 ani, fie că s-a schimbat guvernul și ”cei noi” vor să se diferențieze de ”cei vechi”, fie că nu erau de la bun început prea convinși să facă reforme dificile, se vor duce buluc pe capul Bruxelles-ului să le accepte renegocierea. Chiar cu infinită bună-credință, e omenește imposibil să ții piept unei avalanșe de cereri de renegociere din partea a 15-20-25 de state. Pe unele trebuie să le mai accepți, că nu vrei să te cerți chiar cu toată lumea, nu te poți băga simultan în zeci de lupte pe mize mari și mici.
Foarte important de reținut e faptul că aceste reforme, incluse în PNRR-uri, în realitate nu sunt prea ”iubite” de cei care le-au propus. Sunt reforme dificile, de bună guvernare, anti-populiste, de întărire a instituțiilor independente din diverse sectoare, reforme la care statele s-au angajat numai și numai din cauză că banii europeni sunt condiționați de îndeplinirea lor. Condiționarea reformelor din PNRR e mai puternică decât aproape orice alt instrument pe care îl are Bruxelles-ul: neîndeplinirea unei reforme dintr-un domeniu poate duce la suspendarea întregului program din toate domeniile. Pentru noi, miza era că PNRR e în acest moment cam singura pârghie de control real împotriva derapajelor majore de guvernare în toate domeniile, sănătate, energie, educație, transport, pensii, companii de stat șamd.
După votul din Parlamentul European, lupta nu e chiar pierdută, pentru că textul regulamentului mai are niște pași de parcurs până să fie adoptat în formă finală și publicat în monitorul oficial de la Bruxelles. Urmează ”triloguri”, discuții în trei între Comisie, Parlament și Consiliu, unde se mai pot face modificări și negocieri, apoi votul final e la Consiliu, iar noi trebuie să fim cu ochii pe ce se întâmplă. Nu de alta, dar, dacă vă întrebați cum putem la București să fim complet anti-reformă în toate domeniile care contează, de la energie la companii de stat și pensii, deși există acest PNRR care condiționează reformele cu niște zeci de miliarde de euro gratis, aveți explicația. Ca de obicei, PSD și PNL lucrează pentru tine.
