Paşi de urmat în vederea unui Pact pentru Energie

Nu știu cum o fi în alte sectoare, dar în energie nu există con­fe­rință la care să nu se spună că ne lipsește „cadrul legal predictibil și transparent“. E greu de crezut că n-avem parte de stabilitate le­gală, deși există un consens ge­neralizat pe acest subiect. Să vedem de ce.

În primul rând, nu avem (și nici nu prea s-a vrut să avem) o strategie. Înainte să vă plictisiți de acest truism, să vedem totuși ce înseamnă asta. Strategia nu este un document numai bun de ținut la sertar, ci o analiză clară, cu ce s-ar putea fa­ce, care sunt opțiunile mari de po­litică publică în funcție de ce atuuri ai (de pildă, resurse); ce ne­voi ai (de pildă, consum de ener­gie); și cum faci ca nevoile acelea să fie cât mai bine sa­tis­făcute prin folosirea bună a re­surselor. Strategie nu înseamnă stat dirijist și nici „Comitetul de Stat al Planificării“, deși mulți spe­cialiști au rămas cu nostalgia asta. Înseamnă, în schimb, că sta­tul își dă seama ce-i împiedică pe privați să investească și înlătură obstacolele, chit că e vorba de birocrație excesivă sau de lipsa informațiilor de care are nevoie un investitor străin despre cum vor evolua lucrurile.

Regulile unei strategii

O strategie bună, fără supărare, nu se poate face cu consultanți de aici, că de aceea am rămas atât de provinciali și nu ne uităm deloc spre ce se întâmplă în jurul nostru: trebuie făcută o licitație internațională și găsit cel mai bun consultant străin care să știe și cum evoluează piețele mon­diale de energie, și ultima teh­no­logie, și prognoze macro pe țări și pe regiuni. Strategia trebuie să ofere în primul rând informații oricărui investitor străin, fie că vrea să investească în energie, fie că e un mare producător indus­trial care vrea să știe că-și poate asi­gura consumul aici. Strategia trebuie să ghicească puțin com­portamente. De aceea e și nevoie de consultare pu­blică pe strategie – sunt informațiile suficiente? Sunt mă­surile bune? Nu­mai piața și așteptările actorilor vor spu­ne. Cei care fac re­gulile pieței (legi, reglementări) trebuie să aibă vi­ziunea asupra a ce se va întâmpla.

Într-o strategie scrie, de pildă, cum se va face liberalizarea pieței - și nu numai cum „vor crește prețurile“, ci cum se construiesc instrumente de piață, platforme de tranzacționare, reglementări pen­tru acces nediscriminatoriu la rețele. Mai scrie în linii mari cum ne vom atinge noi țintele asumate în angajamente inter­na­ționale: de pildă, ce facilități dăm pentru regenerabile și coge­ne­ra­re, ce efecte au și cum se leagă de ce vrea UE și de ce mai face statul în rest. Va mai scrie despre cum trebuie să-și planifice statul cele câteva chestiuni în care bagă bani direct: rețele de transport, conducte internaționale gen Na­bucco sau AGRI. Apoi, cum statul e proprietar la 85% din producția de energie electrică și 50% din cea de gaz, cum va face ca fir­mele lui (Hidroelectrica, Rom­gaz) să joace după regulile eco­nomiei de piață, ce privatizează și ce păstrează, pornind de la niș­te idei simple: nu poți face piață concurențială cu monopol de stat și nici investiții fără bani. Apoi, cum vom impozita energia, rede­vențele pentru petrol și gaz, im­po­zite speciale pentru o ramură sau alta.

Ca strategia asta să nu rămână un document pe hârtie, trebuie să aibă un tabel cu ce are de fă­cut fiecare instituție de stat și ce resurse va folosi. Și mai e nevoie de un mecanism, niște depar­ta­mente din Ministerul Economiei, care să monitorizeze ce se întâm­plă cu strategia, să-i tragă de mâ­necă pe cei care nu-și fac treaba și să facă și corecții când se im­pun, tot transparent și prin dez­batere.

Trei paşi obligatorii

Abia după asta vom vorbi de le­gile energiei. Legea energiei e ins­trumentul legal prin care ins­tituțiile statului primesc puteri și responsabilități să-și facă treaba din strategie. Legea energiei nu e o transpunere a unei directive doar ca să bifăm un angajament fa­ță de UE; e pur și simplu sin­gurul instrument al statului în sec­torul energiei, de scriitor al regulilor jocului. Fără reguli, ju­cătorii nu se vor înscrie să par­ticipe. Regulile jocului trebuie scrise transparent, să spună și jucătorii dacă au sens.

Abia după Legea energiei dis­cutăm de reglementări. Regle­mentările sunt singurul ins­tru­ment pe care îl are regle­men­ta­torul ca să-și facă treaba lui din Legea energiei și din strategie. Procedurile regulilor jocului tre­buie scrise transparent, să vadă și jucătorii dacă au sens și nu se bat cap în cap cu legea.

Dacă cei trei pași (strategie-lege-reglementare) ar fi urmați cu bu­nă-credință și respectați de toată lumea, întreaga problemă a sec­torului energiei ar fi rezolvată. N-am mai avea băieți deștepți; le­gea nu s-ar mai schimba prin or­donanțe de urgență; n-ar mai fa­ce fiecare lobby pe unde apucă doar ca să-și rezolve câte o pro­ble­mă punctuală de care nu s-a ți­nut cont când s-a emis legea. Iar legea n-ar mai avea tot soiul de articole cu dedicație împinse de câte vreunul mai influent. Și nici n-ar mai fi chestiuni cruciale ră­mase de izbeliște, cum se în­tâm­plă acum, de exemplu, nu scrie ni­căieri în Legea energiei cine răs­punde în cazul unui black­out.

Trebuie să ne maturizăm și să în­țelegem că avem nevoie de niște reguli pe care le respectă toți – pâ­nă la urmă, ideea de lege a apă­rut când oamenii și-au dat seama că ies mai în câștig dacă respectă niște minime reguli decât dacă-și dau unii altora în cap. Cam de aici s-a născut și ideea Pactului pen­tru Energie – un document de principii de bună guvernare în energie, asumate prin consens de toți actorii, o promisiune că se vor respecta niște reguli ele­mentare de acum încolo în sec­torul energiei.

10 principii pentru un Pact

Pactul este o inițiativă a societății civile, a mediului academic și a celui de afaceri, sub umbrela Aca­demiei Române, prin care scriem 10 mari principii după care să se ghideze decidenții politici când for­mulează politicile publice în energie. Și, după ce și-l asumă, să monitorizăm că toată lumea res­pectă principiile din Pact. Nu vrem să facem noi strategia – este rolul ministerului să și-o scrie, printr-o consultanță in­ter­națională specializată, contractată prin licitație, și apoi dezbătută trans­parent. Pactul va cuprinde principiile de bune practici și bu­nă guvernare după care trebuie construită strategia, legile și re­glementările. Dacă vi se pare ba­nal, nu este: vrem ca toată lumea să cadă de acord și să-și asume public că legea trebuie respectată, că regulile sunt aceleași pentru toată lumea, că angajamentele mari la nivel internațional sunt priorități credibile. Dacă toată lumea e de acord în principiu că aceste reguli elementare sunt bu­ne, să vedem câți vor rezista ten­tației de a le încălca. Însă numai de la niște reguli de bun-simț vom ajunge în acel punct în care nu vom mai avea decizii arbitrare și de neînțeles pentru publicul larg sau pentru cei fără acces privilegiat la sistemul de decizii.

Consultare publică

Mai mult, vrem să dăm un model de consultare transparentă, așa cum așteptăm și din partea au­torităților de acum înainte, că nu e greu și legea o cere. Avem un site, www.pactpentruenergie.ro, în care vă așteptăm comentariile pe cele 10 obiective ale Pactului, timp de două săptămâni, până pe 1 martie. Din ele va rezulta Pactul. Toate punctele de vedere vor fi luate în considerare - și cele care se vor regăsi în textul final al Pactului, și cele care nu pot fi incluse. Pe modelul con­sultărilor publice din țările ci­vi­lizate, vom face o listă cu tot ce primim și cum am luat în con­siderare, inclusiv cu motivul pen­tru care unele răspunsuri nu au putut fi incluse în varianta finală a Pactului – o problemă majoră de credibilitate a procesului de con­sultare publică în România, chiar atunci când se respectă le­gea, e că nu știi dacă toate co­mentariile trimise sunt luate în sea­mă. De regulă, se pune do­cumentul în dezbatere publică pe site cu o adresă de e-mail la care pot fi trimise comentarii; cei care trimit nu pot fi siguri dacă e-mailul lor a fost primit, luat în calcul, dacă varianta finală a legii cuprinde comentariile sau cum s-au făcut modificări la do­cu­mentul inițial. Mai rău, legi im­portante au fost modificate major și scandalos, chipurile, „ca ur­ma­re a comentariilor primite“, pre­cum noul Cod Penal. Aceste prac­tici, lipsa transparenței, neres­pectarea regulilor, trebuie să în­ceteze. Începem de acum, cu noi înșine. //