Politizarea noastră, mai bună decât a lor?

Cu pretextul „sunt oamenii lor, politici sau apolitici“, se perpetuează de la o guvernare la alta tradiția înlocuirii cadrelor exclusiv după apartenența de gașcă și fără cerința unei minime adecvări la fișa postului.

Încă din prima ședință, cel mai cinstit guvern din istorie a decis înlocuirea prefecților și subprefecților PDL și UDMR - obiectiv de ma­ximă prioritate: ce-i drept, vin alegerile lo­ca­le. Asta în condițiile în care însuşi PSD contestase la Curtea Constituțională or­do­nanțele de urgență date de Guvernul Boc prin 2010, când acesta, la rândul lui, în­cer­case înlocuirea prefecților de dinainte. Diferența e că pre­mi­erul Boc și-a bătut capul vreun an să găsească o cale cât de cât legală, n-o făcuse fix din prima ședință de guvern. Acum, s-au înlăturat direct și fără menajamente și alți ina­movibili, de pildă 30 de inspectori școlari. În alte cazuri, oamenii vizați își dau singuri de­misia, printr-un soi de înțelegere nescrisă – am venit, am încasat, plecăm că vin ăilalți și mai bine ne rotim între noi decât să riscăm ca, Doamne ferește!, să fie numiți alții pe bu­ne. „Demisia de bunăvoie“ s-a întâmplat și de această dată printre funcționari publici (vezi șeful Oficiului pentru privatizări de sub Ministerul Economiei) sau prin consiliile de administrație (Transelectrica).

Cum valul de schimbări ale „apoliticilor“ ne-a captat atenția, au trecut relativ neobservate demiterile unor oameni care nu sunt „ina­mo­vibili“, dar măcar cei dinainte erau credibili și profesioniști, iar înlocuitorii lor sunt mai slabi. De pildă, demiterea d-nei Trăilă, șefa ANRMAP, regle­men­tatorul achizițiilor pu­bli­ce. Pentru cine n-o știe, e o per­soană competentă și cu­nos­cută în branșă ca omul ca­re s-a opus unor modificări la Legea achizițiilor, împinse de diverși prin parlament sau SGG întru aran­jarea mai facilă a unor contracte bănoase fă­ră licitație. Pentru asta și-a ridicat chiar pe unii din greii PDL în cap, de pildă d-na An­dre­escu de la SGG. Graba înlocuirii în chiar prima ședință de guvern e cu atât mai sus­pectă. La fel, e îngrijorătoare și înlocuirea d-lui Pătruți de la ANRM, alt profesionist, cu un obscur fără legătură cu resursele minerale și din al cărui trecut n-am aflat decât ce s-a scris prin presa locală despre contractele lui cu statul.

Cu pretextul „sunt oamenii lor, politici sau apolitici“, se perpetuează de la o guvernare la alta tradiția înlocuirii cadrelor exclusiv după apar­tenența de gașcă și fără cerința unei mi­nime adecvări la fișa postului. Așa ajungem să avem oameni din ce în ce mai slab pre­gă­tiți, ba chiar prostovani de-a dreptul, ca d-l Grăjdan de la ISC. Promovat pentru fidelitate, n-a fost în stare să ducă la bun sfârşit nici mă­car treaba pentru care a fost pus acolo, în ciuda instrucțiunilor telefonice clare, emițând din greșeală un document nelegal. Aici ajun­gem cu asemenea politică de personal: pe mă­sură ce se selectează oameni exclusiv pe loialități, ajung în funcții cheie tot soiul de ra­tați de a căror loialitate nu se îndoiește ni­meni, că singuri n-ar fi în stare să facă alt­ce­va în viață, au nevoie de joburi la stat ca de aer și rămân veșnic recunoscători cui le dă de lucru.

Revenind la pretext, dacă guvernul ar fi vrut re­almente să-i înlocuiască pe prefecții și ina­movibilii plantați ilegal de PDL și UDMR, lucrurile ar fi fost simple. D-l Ponta putea să anunțe din prima ședință că îi va repune în funcții pe toți cei destituiți ilegal anterior, pornind de la cei cu hotărâri judecătorești de­finitive. De ce n-a făcut-o? Pentru că de­mi­terea oamenilor PDL e de fapt o nouă poli­ti­zare marca USL, iar înlocuitorii sunt distribuiți între PSD și PNL după algoritm, ba chiar s-a în­târziat cu numirile din cauza certurilor pe funcții dintre cele două partide. Scopul de­miterii prefecților (inspectorilor etc.) nu e de a repara o nedreptate făcută de cei dinainte, ci o perpetuare a acesteia în același spirit.

În ceea ce îi privește pe oamenii numiți po­litic, ca șeful ANRMAP, secretarii de stat, se­cretarul general al guvernului, ne-am obișnuit să fie numiți fără să ni se spună ce-i califică pe cei noi să fie mai buni decât cei dinainte. Dar nu asta e esența concurenței între par­tide, să demonstrezi că ești mai bun decât adversarul, atât ca idei, cât și ca oameni?

În încheiere, un răspuns pentru cei care spun că Guvernul Năstase sau Tăriceanu I au fost cele mai bune guverne, iar competența an­ga­jaților din ministere s-a deteriorat serios de atunci. E adevărat. Diferența e că atunci dă­deam din coate să intrăm în UE și aveam ne­voie de oameni care să știe ce să facă și cum să negocieze. Acum nu ne mai forțează nimic să fim competenți, în afară de așteptarea pro­priului electorat. Soluția e simplă: trebuie să așteptăm mai mult de la ei. //