De același autor
În autoplagiatul echipei acad. I. Sinescu se poate vorbi, cel puţin în ce priveşte materialul iconografic, de un cuadriplicat, o situaţie nemaiîntâlnită până acum în literatura ştiinţifică.
Revista Română de Urologie a publicat în 2010 (vol. 9, nr. 4, pp. 27-32) un articol intitulat Tratamentul modern minim invaziv al incontinenţei urinare de efort – este transplantarea celulară o soluţie?, semnat de C. Surcel, C. Chibelean, A. Iordache, C. Mirvald, C. Gingu, S. Margaristis, R. Stoica, C. Codoiu, M. Ţucă, C. Sinescu, C. Savu, R. Marksteiner şi I. Sinescu. La data publicării articolului, marea majoritate a autorilor (11 din 13) lucrau la Institutul Clinic de Nefrologie şi Transplant Renal Fundeni din Bucureşti, condus de acad. Ioanel Sinescu. Pentru doi dintre autori afilierile erau indicate ca fiind Clinica de Cardiologie de la Spitalul Bagdasar-Arseni (C. Sinescu) şi Life Science Center Biotechnologie Innsbruck, Austria (R. Marksteiner). Articolul descrie „prima procedură de implantare de celule stem autologe (mioblaşti şi / sau fibroblaşti) din România, care a avut loc la Fundeni pe 18 octombrie 2010“. Revista Română de Urologie este publicaţia oficială a Asociaţiei Române de Urologie şi îl are ca editor şef pe acad. Ioanel Sinescu, care a participat la intervenţia descrisă în text şi a semnat acest articol în calitate de senior author.
În reluare
Aceiaşi autori (cu excepţia lui M. Ţucă şi C. Sinescu) semnează articolul Highlights in the Minimally Invasive Treatment of SUI in Women, publicat în Journal of Medicine and Life (vol. 4, nr. 3, pp. 275-279, 2011). Textul articolului este o traducere în engleză, fără nicio altă modificare, a lucrării publicate anterior. Iată prima frază din cele două lucrări: „Incontinenţa urinară de efort este un simptom/semn/condiţie ce se defineşte prin pierderea involuntară de urină ce survine în timpul activităţii fizice, odată cu efortul de tuse, strănut, ortostatism prelungit, activitate sexuală etc.“ şi „Stress urinary incontinence is a symptom/sign/condition that is defined by involuntary loss of urine that occurs during physical activity, with the effort of coughing, sneezing, laughing, prolonged standing, sexual activity etc“. Şi iată felul în care este descris rezultatul intervenţiei: „Evaluarea la 6 săptămâni, prin chestionare de calitate a vieţii şi jurnal micţional, dar şi clinic, a decelat un răspuns uimitor, pierderea de urină fiind redusă de la 6 absorbante/zi la unul/zi“ şi „Assessment at 6 weeks, containing a clinical examination, QoL [Quality of Life] questionnaires and voiding diaries revealed a stunning improvement, the loss of urine being reduced from 6 pads/day to one per day“. Cele două articole sunt ilustrate la fel şi au liste identice de referinţe bibliografice.
Tot în Journal of Medicine and Life a fost publicat un articol despre Minimally Invasive Treatment for Female Stress Incontinence – Romanian Highlights (vol. 4, nr. 4, pp. 320-323, 2011), cu un conţinut similar celor două publicaţii descrise până acum. Rezumatul acestei versiuni descrie rezultatul intervenţiei în următoarea frază: „The follow up at six weeks with the quality of life questionnaires, micturition diary and clinical examination revealed a decrease of urine loss from six pads/day at one per day“, iar ilustraţiile şi bibliografia sunt identice celor din versiunile precedente. Cele două articole din Journal of Medicine and Life au fost indexate în Pubmed, baza de date de la National Library of Medicine. Revista Journal of Medicine and Life aparţine Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti. În 2011, anul în care au fost publicate articolele descrise aici, acad. Ioanel Sinescu era prorector al acestei universităţi şi membru în colectivul de redacţie (Editorial Board) al revistei.
În sfârşit, în Romanian Journal of Morphology and Embriology (vol. 53, nr. 1, pp. 151-154, 2012), C. Surcel, C. Savu, C. Chibelean, A. Iordache, C. Mirvald şi I. Sinescu au publicat articolul intitulat Comparative Analysis of Different Surgical Procedures for Female Stress Incontinence. Is Stem Cell Implanatation the Future?. Acest articol conţine 3 dintre ilustraţiile conţinute în articolele de mai sus. Sursa acestor ilustraţii nu este menţionată în articol.
Autoplagiatul constituie fraudă intelectuală
Codul de Etică al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti stipulează că autoplagiatul constituie fraudă intelectuală. Alte forme de fraudă intelectuală explicit enumerate în Cod sunt înşelăciunea, fabricarea datelor şi plagiatul. Potrivit Codului, frauda intelectuală comisă de un cadru didactic sau cercetător ştiinţific trebuie „direct sancţionată de cadrul didactic evaluator“. Revista Journal of Medicine and Life va trebui să publice, fără întârziere, câte o Notice of Retraction pentru fiecare dintre cele două articole autoplagiate şi să notifice Pubmed şi Thompson-ISI. Revista Română de Urologie va trebui să publice, în engleză şi română, o Notice of Triplicate Publication.
Un record
Publicarea în triplicat este o formă extremă de autoplagiat şi este, în consecinţă, foarte rară. Înainte de triplicatul documentat aici, literatura medicală conţinea numai câteva cazuri. Primul dintre ele este autoplagiatul comis de L. Sechi şi R. Ciano, de la Facultatea de Medicină din Udine, Italia, care au publicat acelaşi caz de endocardită X în Scandinavian Journal of Infectious Diseases (1999), JAMA (2000) şi American Journal of Medicine (2000). Al doilea este un studiu despre bolnavi cu afecţiuni canceroase ale intestinului, efectuat la un spital din Alexandropolis, Grecia, şi publicat de D. Tamiolakis şi colaboratorii lui în reviste din Arabia Saudită, Cehia şi România (Chirurgia 2005, Sep.-Oct.; 100:451-456). În autoplagiatul echipei acad. I. Sinescu se poate vorbi, cel puţin în ce priveşte materialul iconografic, de un cuadriplicat, o situaţie nemaiîntâlnită până acum în literatura ştiinţifică.
Alte abateri de la regulile publicaţiilor ştiinţifice
Autoplagiatul nu este singura abatere de la regulile publicaţiilor ştiinţifice comisă de autorii acestui triplicat.
Una dintre ilustraţii, reprezentând o imagine din timpul operaţiei, este datată digital 12.09.2010. Nu ştiu dacă sistemul de notare este cel american (9 decembrie 2010) ori european (12 septembrie 2010), dar, oricum ar fi, nu coincide cu data de 18 octombrie 2010 la care a avut loc intervenţia.
Documente publice arată că în clinica condusă de acad. I. Sinescu au fost derulate două studii clinice: IC-01-01-4-003: A Phase IIb study – Derived skeletal muscle-cell implantation în Patients with stress urinary incontinence female: a multicenter, randomized, parallel-group, placebo-controlled clinical Study (Study SUITE) (2010-2011) şi IC-01-01-05-004: A multicenter, randomized, parallel-group, placebo-controlled Study to Assess the efficacy and safety of skeletal muscle cell implantation Derived în Patients with stress urinary incontinence female (2010-2011). Încercând să înţeleg contextul acestei intervenţii, am descoperit că Innovacell, o companie privată din Austria, a anunţat public, pe 6 septembrie 2010, organizarea unui studiu (faza 2b) al acestei terapii şi că primul bolnav fusese recrutat la o clinică din Plovdiv, Bulgaria. În continuare, în comunicat se spune că „The clinical study will conducted, beside Bulgaria, în the Czech Republic, Germany, Poland and Romania“ şi că „Innovacell is investing 10 million Euro în the Phase IIb study“. Directorul ştiinţific al Innovacell este Rainer Marksteiner, unul dintre autorii triplicatului autoplagiat. Conflictul de interese creat de faptul că R. Marksteiner lucrează pentru Innovacell ar fi trebuit dezvăluit în articole. Un studiu amplu al acestei intervenţii a fost publicat de o echipă austriacă condusă de Hannes Strasser şi Rainer Marksteiner, în 2007, în Lancet (vol. 369, 2179-2186). Studiul a fost retras după ce o investigaţie guvernamentală în Austria a descoperit multe nereguli etice, iar autorilor li s-a interzis să-şi continue cercetările în acea ţară.
PETER MANU, MD, FACP
Professor of Medicine, Hofstra University, New York