De același autor
Un vacarm de nedescris domina viata publica romaneasca de la inceputul memorabil al dosariadei. In timp ce desecretizarea dosarelor continua, unii dintre cei afectati de procesul de igienizare morala si politica demarat de societatea romaneasca incearca sa-l disciplineze pe cel pe care, pe drept cuvant, il percep drept mama tuturor "relelor" abatute asupra lor.
Datorita lor, asa-numita deconspirare, care inca nu-si merita pe deplin numele, de vreme ce se deruleaza in baza unei legi prea putin clare, ce loveste in cei mici, lasandu-i intacti pe tortionari si capitanii lor, continua sa fie insotita de permanente fumigene si atacuri la baioneta. Lansat de o coalitie in spatele careia, cu oarecari stradanii, se disting vechii actori ai scenei politice romanesti si grupurile lor de interese comuniste, national-comuniste, legionare si postcomuniste, acest asalt combinat are un singur mare scop final. Miza e debarcarea sau macar discreditarea presedintelui Basescu.
Cei periclitati de deschiderea arhivelor, cot la cot cu grupurile nemultumite de orientarea interna si externa prodemocratica si proamericana a presedintelui spera ca le-a mai ramas macar aceasta cale de stopare a reformei. In joc nu e, fireste, cea economica, ci restructurarea morala, politica si institutionala amorsata, spre groaza mafiei securisto-nomenclaturiste, de presedintele Romaniei, prin punerea in drepturi veritabile a CNSAS.
E greu, desigur, de crezut ca o virtuala demolare a autoritatii presedintelui va pune capat dorintei societatii romanesti de a-si lamuri trecutul totalitar. Dar satisfacerea ei poate fi mult intarziata. Acesta e si scopul tentativelor diverse de impotmolire a lui Basescu in zoaiele zvonurilor, ofenselor si acuzelor neacoperite. Acelasi obiectiv il are anuntata declansare, de catre Dan Voiculescu, a procedurii de suspendare din functie a presedintelui; negocierile lui cu o parte a PNL; la fel, grevarea reformei, a luptei impotriva coruptiei si in genere a Ministerului Justitiei prin torpilarea, cu sprijinul unei aliante contra naturii, alcatuite din UDMR, PC, PRM si PSD, a Agentiei Nationale de Integritate. Impiedicandu-se adoptarea unei formule oneste de declaratie a averilor demnitarilor, se asigura si recrutarea multora dintre ei in multicefala coalitie antireformista care si-a propus sa obtina reinchiderea arhivelor prin distrugerea prealabila a lui Basescu si a principalei sale aliate din afara PD, Monica Macovei. Discreditarii presedintelui ii sunt subordonate si atacurile neincetate la adresa firavului sau suport institutional, fie ca il furnizeaza CNSAS, fie membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Imaginea se intregeste daca se adauga la toate acestea si intarirea subtila sau brutala a ofensivei antiprezidentiale de catre varii formatori de opinie, care se napustesc cu trista regularitate asupra oricarui eventual faux-pas al lui Basescu ori incearca lansarea in prim-plan a unor pseudomantuitori prezentati drept ipotetice alternative la presedinte si oamenii sai..jpg)
In rastimp, hienele ranjesc, satisfacute de impresia, nu lipsita de temei, ca membrii societatii civile se sfarteca intre ei, in lupta pentru oscioarele pe care CNSAS le pune la dispozitie, fara sa mai aiba astfel timp si forta sa redirectioneze atentia romanilor spre ciolanul marilor criminali. Hienele par sa dicteze pe moment agenda deconspirarilor, astfel incat asaltul lor, asupra tuturor celor situati de partea civilizata a baricadei politice, facuti raspunzatori in grup pentru carentele biografice ale unora dintre ei, risca sa devina sau chiar a devenit devastator.
Lustratia si Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara se indeparteaza intre timp vazand cu ochii, in vreme ce de la putere si din partide sunt eliminati mici pestisori din epoca de aur, semnatarii unor angajamente de colaborare prea putin semnificative cu Securitatea. Intre victimele notorii ale acestor manevre se afla unii dintre cei care, dupa decembrie 1989, s-au transformat in veritabili tigri ai reformei, devenind prea incomozi pentru anticomunismul de fatada - in fapt, un soi de pesenelism antireformist, in plan moral si politic - à la Tariceanu. Cazul Monei Musca e edificator.
Rezulta de aici oare ca scoaterea de sub obroc a dosarelor secrete este pernicioasa? Echivaleaza ea cu deschiderea cutiei Pandorei? In realitate, acest proces tardiv inaugurat in Romania e chiar cheia tranzitiei morale si politice a Romaniei, a democratizarii si edificarii unui stat de drept consolidat. In timp ce trecerea la mecanismele economiei de piata, de bine de rau, s-a facut, tranzitia politica a ramas deficitara intrucat cea morala a fost blocata timp de 16 ani, gratie tocmai unora din autorii cacofoniei anti-Basescu la care asistam acum. Tot din cauza lor si a parghiilor de care au dispus in fostele si actualele servicii secrete nerestructurate indeajuns s-a produs capitalizarea stramba a tarii. Lor li se datoreaza imbuibarea ex-comunistilor si securistilor, crearea mafiei ce s-a instapanit atat de pernicios pentru toti ceilalti asupra unei parti a presei, a puterilor legislativa, judiciara si executiva.
Cat de intemeiate sunt insa criticile la adresa presedintelui? In fapt, atat pe plan intern, cat si pe scena internationala, Traian Basescu a pozitionat Romania intr-un mod mai avantajos decat toti sefii de stat care i-au urmat regelui Ferdinand. In ce priveste politica externa, dirijata mai competent decat oricand de catre Mihai Razvan Ungureanu si Basescu insusi, aderarea la Uniune bate la usa. Simultan, ar trebui sa fie clar ca nici Romania si nici alte tari din fostul bloc rasaritean nu se pot lipsi de alianta stransa cu America. Fiindca, spre deosebire de UE, superputerea e singura in stare sa ofere acestor state abia scapate de imperiul rus garantii serioase si reale de securitate. In lupta contra noii amenintari totalitare, cea a terorismului de marca islamista, Basescu a optat, asadar, pentru singurul curs extern viabil. Si a facut-o, s-o admitem, intr-un mod abil, care n-a compromis sansele de integrare europeana a tarii. Pe plan intern, motorul economic duduie la turatii maxime. Justitia pare sa fi inceput, gratie Monicai Macovei, sa functioneze cat de cat si in orice caz sa dobandeasca o credibilitate in masura sa apropie Romania decisiv de aderarea la Uniune. Si-n acest scop, de importanta capitala promite a fi, daca se desfasoara adecvat, desecretizarea arhivelor Securitatii, golirea dulapului cu otravuri si instrumente de santaj al comunismului si securismului. Ea ar putea fi sansa unica de a se asana atmosfera toxica a unei tari prea indelung inveninata si franata in dezvoltarea ei de complicitatea unor segmente largi ale elitei politice, economice si religioase cu fosti demnitari, turnatori si tortionari.
Incat se interpun in continuare obstacole redutabile intre Basescu si diversiunile detractorilor sai. Desi se procedeaza conform principiului potrivit caruia orice invinuire, oricat de putin intemeiata, lasa urme de murdarie asociate in constiinta publica indelebil celui calomniat, presedintele se bucura de cel putin trei atuuri imbatabile spre a para atacurile la adresa lui. Mai intai, Basescu dispune nu doar de un partid disciplinat, ci si de o carisma pe care nici macar Ion Iliescu n-a reusit vreodata s-o egaleze. In al doilea rand, palmaresul politic intern si extern al presedintelui e, in mare, ireprosabil. Iar in al treilea rand, anii care s-a scurs de la "evenimentele" din ‘89 n-au trecut degeaba. Tot mai multi romani au invatat sa distinga intre manelele inofensive insotind cate o discutie la un sprit si cantecele de sirena care incearca sa atina din drum nava prezidentiala. E, deci, putin probabil ca asurzitorul vacarm, menit sa le rapeasca oamenilor facultatea de a discerne intre bine si rau, minciuna si adevar, ori aparentele acestora, sa-i impiedice sa acosteze in Itaca unei societati cu adevarat curate. La antipodul haosului provocat de un cor vociferand strident, claritatea morala de care da dovada un presedinte inca prea izolat institutional, intr-o democratie romaneasca inca fragila si precara, e totusi binefacatoare.
