De același autor
"Deschide larg poarta garajului sa intre, puiule, Rolls Royce-ul acesta" , il implora mamamare pe nepotelul ei, ducand insistent la gura ferm inchisa a baiatului furculita cu mancare.
In ce-i priveste, europenii au inghitit cu placere Loganul romanesc. Mai putina simpatie a starnit in schimb un cadou dambovitean involuntar. Odata cu accesul Romaniei si Bulgariei in UE, Parlamentul de la Strasbourg s-a trezit si cu primul sau grup extremist de dreapta din 1994 incoace. Un nauc rasist din Sofia si alti cinci peremisti au fost indeajuns spre a pune cativa negationisti ai Holocaustului din Franta si Austria si cativa dreptaci profesionisti din Belgia, impreuna cu Alessandra Mussolini si un independent britanic, in pozitia de a-si forma aprig ravnitul grup parlamentar.
Incat nici nu se stinsesera bine ecourile celebrarilor consacrate aderarii Romaniei si Bulgariei, ca au si inceput sa se auda vaitele iscate de consecintele extinderii. Fiindca, odata cu includerea celor doua tari in Uniune, extrema dreapta europeana, marginala pana acum, s-a vazut intarita de aparitia celor 6 noi deputati ultranationalisti, fiind astfel in masura sa-si constituie propria factiune. Caci, pentru alcatuirea unui grup, e nevoie, potrivit normelor in vigoare, de 20 de europarlamentari din 6 tari - un barem inalt, care a impiedicat multa vreme formarea lui. Ca ivirea in scena a deputatilor din Balcani a schimbat datele problemei nu e, fireste, nici vina generica a romanilor si bulgarilor si nici a vest-europenilor. In fond, padure fara uscaturi nu prea exista. Nici macar in Vest. Nici macar in ordonata Germanie, care cu regularitate de ceasornic elvetian isi deretica toti codrii.
In ce-o priveste, presa franceza s-a aratat alarmata de "aparitia unei trupe de huligani in PE". Francezii stiu bine despre ce vorbesc. Fiindca primul sef al acestui grup, Bruno Gollnisch, de la Frontul National al lui Jean Marie Le Pen, nu e un necunoscut. Desi, potrivit lui, ultranationalistii europeni n-ar face decat sa-si apere identitatea si libertatea (nationala), urmarind, ca atare, "un obiectiv legitim intr-un mod lipsit de orice urma de agresivitate impotriva altor grupuri etnice sau natiuni", realitatea e la antipodul afirmatiilor sale. Demnitarul FN a fost proaspat condamnat de justitia franceza pentru negarea Holocaustului.
Gollnisch nu e singurul care s-a remarcat prin agresive declaratii antisemite. Alt eurodeputat e omul lui Volen Siderov, fondatorul fasciei bulgaresti Ataka. Bulgarul a sugerat in repetate randuri existenta unei prezumtive "conspiratii antisemite globale". Iar fiica ducelui si-a parasit partidul neofascist pentru ca formatiunea italiana si-a cerut iertare, in Israel, pentru legile rasiale adoptate de regimul tatalui ei in siajul celor naziste.
E adevarat ca nu toti ultranationalistii europeni joaca pe cartea antisemitismului. Philipp Claeys, de pilda, care conduce falanga flamanda Vlaams Belang - si tertetul de europarlamentari belgieni care se afla pe locul trei pe lista celor mai puternice prezente in cadrul noii aliante extremiste -, a pretins ca n-ar vrea sa auda de ura impotriva evreilor sau a strainilor. Declarandu-se ostil oricaror declaratii antisemite ori xenofobe din partea membrilor grupului sau, el a adaugat ca "nu e catusi de putin treaba noastra sa manifestam dubii fata de Holocaust ori sa negam asasinatele in masa".
La randul ei, formatiunea austriaca a lui Haider s-a scindat, una din fostele ei parti componente dezbarandu-se intrucatva in ultimii ani de reflexele ei antisemite. In fine, englezul grupului e un om de afaceri nutrind convingeri conservatoare. Cu fascismul n-are, in principiu, treaba. Dar, in opinia sa, a fi britanic si totodata proeuropean e ca si cum s-ar bucura curcanul de ciorba de potroace. Iar extremistii austrieci, francezi si italieni din PE se detesta mutual cordial. Nationalismul agresiv al diverselor lor partide nu poate face casa buna cu imperativul cooperarii transnationale. Incat diferentele dintre gruparile asociate in noul proiect extremist european, intitulat "Identitate, Suveranitate si Traditie", sunt majore. Galceava intestina nu poate rata deci nou formatul grup din PE.
Membrii sai au, in schimb, interesul de a lupta in comun pentru marele ciolan. Privilegiile materiale pe care le aduce extremistilor de dreapta statutul de grup parlamentar nu sunt neglijabile. Nici sporul substantial de fonduri financiare si de putere si nici posibilitatea de a-si constitui aparate politice, de a-si angaja soferi si secretare, de a lucra in comisii si de a prelua, teoretic, conducerea lor nu sunt defel de lepadat. Odata cu obtinerea statutului de grup, extremistii isi asigura si dreptul de a introduce initiative legislative proprii.
In plus, ii leaga pe toti o atitudine de refuz si de combatere a tot si toate, in special a stigmatizarii lor de catre regimul corectitudinii politice. In fine, ii uneste dorinta acerba de a deveni parteneri acceptabili ai dreptei democratice.
Ca virusul SIDA, care se lipeste de proteine, versatila extrema dreapta europeana incearca staruitor sa se ataseze de anticorpii democratici ai societatilor europene, spre a-i demola din interior, profitand de variile temeri si neadecvari ale electoratelor la modernitatea complexa si la o globalizare ce interzice solutiile simple. In genere, clivajul dintre toate gruparile democratice de centru-dreapta si extremisti e insa prea amplu pentru a le permite celor dintai saltul peste propria umbra si cooperarea cu neonazisti si neofascisti.
Dar riscul alunecarii in populism e peren si nu priveste doar aripile radicale de stanga sau de dreapta ale partidelor democratice. Impreuna cu multi crestin-democrati, extremistii impartasesc aversiunea fata de ideea unui superstat european, fata de Constitutia europeana si fata de o virtuala aderare a Turciei. Impreuna cu stanga, parte din dreapta radicala impartaseste antisemitismul manifestat in ostilitatea fata de Israel. Iata subiecte suficient de importante spre a-i ispiti pe multi sa-si infranga jena colaborarii cu ultranationalistii.
Desi democratii n-au mai putut impiedica alcatuirea grupului, combaterea lui ar urma, conform lor, sa constituie una dintre prioritatile conservatorilor, social-democratilor, liberalilor si ecologistilor din forul legislativ de la Strasbourg. Seful socialistilor europeni, Martin Schulz, le-a adresat colegilor din celelalte grupuri democrate apelul de a impiedica accesul ultranationalistilor la functii de conducere in PE. Iar noul sau presedinte, Hans-Gert Poettering, a subliniat ca, in cazul unor declaratii extremiste incitatoare la ura, cu incidenta penala, se va proceda la ridicarea imunitatilor parlamentare si la trimiteri in justitie. Ceea ce n-ar fi o premiera. Fostul lider al grupului popular din PE a tinut sa precizeze insa ca e nevoie de o "contracarare politica eficienta a extremismului de dreapta de catre europeni, inclusiv si mai ales pe scenele nationale, astfel incat electoratele sa refuze sa le mai dea votul ultranationalistilor".
Pe cat de pioasa, pe atat de putin realista e speranta lui Poettering. Ne-aflam, sa nu uitam, intr-o Europa superbirocratica, suferind de un profund deficit democratic. E, totodata, o Europa care, desi pandita la tot pasul de cataclismul esuarii in fascisme, staruie cu un trist automatism sa supuna eforturile de democratizare a lumii islamice intreprinse de administratia Bush unei obsesive suspiciuni generalizate. Ca prezumtiva alunecare iminenta a Americii spre extrema dreapta nu se impaca defel cu istoria repetatelor salvari americane ale Europei de proiectele ei totalitare ale veacului trecut nu pare sa-i pese catusi de putin omului "de bine" si "de omenie" din vestul continentului. Stanga continua sa invoce insistent spectrul inexistentului pericol. Si o face cu un aer de superioritate, sugerand ca aderenta ei la o presupusa echitate sociala si la buna purtare ecologica ar fi alodiul Europei, inalienabila mostenire a unei culturi chipurile intrinsec preeminente in fata "barbariei" capitalistilor vacari americani. In rastimp, existenta statului evreu, aparut pe ruinele fumegande ale cuptoarelor aprinse la Auschwitz de europeni, suscita printre multi dintre urmasii de stanga si dreapta ai ucigasilor de pe batranul continent grotesca senzatie ca ar reprezenta o amenintare mai puternica la adresa pacii decat terorismul islamist global.
Remarcabila perpetuare a ideii extremiste de dreapta in Europa, in pofida catastrofei naziste si a trecerii cu arme si bagaje a elitelor continentale in tabara pacifist-sinucigasa a stangii ‘68-iste, e un paradox care trimite la fondul antropologic al chestiunii.
Atat episodul nazist, cat si, mai recent, cel iugoslav, precum si ingenuncherea programatica a stangii europene in fata islamofascismului demonstreaza ca, aparent, o parte din om si o parte a speciei umane refuza sa invete chiar si din erorile si aberatiile cele mai cumplite ale istoriei. De la biblicul Nimrod incoace, ideea de dictatura si tentatia puterii totalitare se mentin, ca si idolatria, in instrumentarul si optiunile unei umanitati depasite de nevoia de a-si pastra busola, de a-si intelege trecutul si de a se adapta moral propriilor ei progrese tehnologice. De la amalecitii si faraonul Sfintei Scripturi incoace, ispita antisemita e-o capcana ce n-a putut fi definitiv depasita. Urii fata de evrei modernitatea n-a reusit, de la Hitler incoace, decat sa-i adauge varianta ei antiamericana, una parca mai putin hidoasa, dar nu mai putin pernicioasa.
Cele doua variante si-au dat mana, bunaoara, in fosta RDG. In estul Germaniei, zone intinse au incaput pe mana "capetelor rase". Localitati intregi din estul Republicii Federale se afla la cheremul neonazistilor, al caror acces in tromba in parlamentele regionale a incetat sa mai uimeasca un electorat din ce in ce mai putin convins de utilitatea democratiei parlamentare. Ca tocmai fosta Germanie comunista ameninta, la un deceniu si jumatate de la caderea Cortinei de Fier, sa devina prima zona europeana "eliberata" de democratie de catre extremisti de dreapta nu e, de fapt, de mirare. La fel de fireasca e isteria PRM in reactie la condamnarea comunismului. Libertatea se invata greu. Robii evrei au avut nevoie de 4 decenii in desert spre a si-o asuma. Uimeste doar ca mai exista unii care n-au inteles caracterul paradigmatic al pactului Hitler-Stalin ori sursa propensiunii spre legionarism a Securitatii ceausiste. Ura fata de libertatea individului si libertatea institutionalizata prin democratie e un malaxor puternic. Colectivismul, himera socialista, antioccidentalismul si ateismul agresiv, logodit cu fundamentalismul si ritualizata blasfemie a invocarii la tot pasul a neamului si a celor sfinte de catre indivizi precum Becali - iata tot atatea puncte de contact omogenizand extremele.
In fata neajunsurilor globalizarii, a somajului provocat de relocarile de intreprinderi si a influxului de mana de lucru ieftina, vest-europenii cad si ei tot mai frecvent in cursa populismului. In ce-i priveste, liderii extremei drepte, reciclati intelectual, au invatat sa-si imbine abil obtuzitatea ideologica si ferocitatea discursului instigator cu ipocrite apeluri la valori esentiale. In chestiune sunt mai cu seama cele identitare, nationale si religioase, pe care, urmarindu-si proiectul integrator, elita continentala le-a aruncat sistematic peste bord. Stanga, vai, nu s-a oprit din defosarea lor nici in fata provocarii islamiste ivite din chiar interiorul societatilor occidentale multiculturale, pe care asaltul teroristo-islamist le-a gasit pe cat de anemiate demografic, pe atat de rau pregatite sufleteste.
De aici, si marele pericol pe care-l reprezinta reteaua extremei drepte europene. Pe terenul negationismului, al urii fata de americani si fata de statul evreu, jonctiunea extremistilor de dreapta si de stanga cu islamofascismul, asupra careia avertizam in anii ‘90, intr-un articol intitulat Antisemitismul sintetic, s-a produs de mult. Noua alianta, pe care in numele corectitudinii politice relativista stanga europeana se preface insistent ca n-ar fi observat-o, s-a manifestat, intre altele, in simulacrul de conferinta despre Holocaust al pseudoistoricilor negationisti adunati la Teheran. Incat, marea inclestare globala poate fi definita, asa cum a facut-o nu demult un Tony Blair lucid, ca opunand civilizatia islamofascismului. Sau, mai precis, lumea libera internationalei extremiste. Din ecuatie nu lipseste ispita totalitara din noi insine. Daca nu o vom expulza rapid, degeaba se va incerca sa li se inchida clanta extremistilor din Parlamentul Europei. Iar gurile copiilor nostri se vor vedea silite sa ingurgiteze dejectiile care au mai otravit si distrus candva continentul.
PSD trebuie sa fie atent la tovarasii de drum
Martin Schultz, liderul socialistilor in Parlamentul European, a solicitat Comisiei parlamentare pentru probleme constitutionale a PE sa analizeze daca noul grup extremist "Identitate, Suveranitate si Traditie", constituit mai degraba din ratiuni "tehnice" decat "politice", nu incalca regulamentul institutiei. Schultz a cerut instalarea "unui cordon sanitar" in jurul celor 20 de deputati de extrema-dreapta, pentru a bloca accesul acestora la functii de responsabilitate.
Iata reactia lui C.V. Tudor, lider PRM, citata in Evenimentul zilei din 27 ianuarie a.c.: "Tocmai din patria nazismului, care a produs Holocaustul, vine un Hitler mic, intarziat, zapacit, sa fie mai catolic decat Papa, acest Mos Martin". C.V. Tudor l-a catalogat pe Schultz drept "un bezmetic", "un nenorocit, care actioneaza la comanda". (R.P.)
