De același autor
Dorinţa acestei coaliţii ar fi să se menţioneze explicit, în articolul 48, alineatul 1, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie“, nu „între soţi“, așa cum apare acum. Pornind de la acest demers și de la modul în care unii înțeleg să i se opună, permiteți-mi să ridic, în cele ce urmează, o serie de șase întrebări.
1. În primul rând, avem de-a face cu un demers cetățenesc, care cuprinde între inițiatori persoane de diferite confesiuni religioase, inclusiv atei. Nu există niciun argument real în sprijinul teoriei că ar fi vorba aici despre o „încercare a Bisericii Ortodoxe Române de a-și reface imaginea (sic!) după cazul Colectiv“. Ba chiar o astfel de inițiativă a mai avut loc cu ani în urmă, dar nu a reușit să atingă pragul minim de 500.000 de semnături validate. Pe de altă parte, aceleași voci acuzatoare de azi sunt cele care cereau vehement BOR o mai mare implicare în social, o reacție mai promptă și mai grijulie vizavi de solicitările venite din spațiul public (sau chiar din stradă). Pe ce motiv ar fi trebuit ca Biserica să ignore acum apelul acestei Coaliții civice, mai ales în condițiile în care acțiunea acesteia este nu doar perfect legală, ci și în deplin acord cu valorile creștinismului?
2. Ar fi o premieră postdecembristă ca electoratul să fie chemat la urne altfel decât la inițiativa clasei politice. Este un exercițiu democratic de care avem mare nevoie, mai ales în condițiile în care, dintre toate puterile statului, cea legislativă (parlamentul) are cea mai scăzută cotă de încredere în România. Ce poate fi mai îmbucurător decât faptul că românii, altminteri sastisiți de politică, se implică în viața cetății, cu acțiuni menite să întărească ideea că vocea societății civile poate, cu adevărat, să conteze?
3. Acțiunea Coaliției pentru Familie nu este îndreptată împotriva niciunui cetățean român. Presupunând că va fi modificată Constituția României în sensul dorit de acest organism civic, nimănui din țara aceasta nu i se va lua niciun drept pe care acum îl deține. Căsătoria este definită și acum, în Codul Civil, ca fiind mariajul dintre un bărbat și o femeie. Atunci, de unde izvorăsc tonul arțăgos și istericalele la adresa acestei inițiative? Nu cumva dintr-o mentalitate totalitară a celor ce nu acceptă să-și impună punctul de vedere prin mijloace democratice, ci doar prin lovirea cu pantoful corectitudinii politice în masa de votanți?
4. Democrație înseamnă să se țină cont de părerea majorității. Sunt țări din lume unde au fost legiferate parteneriatele civile sau chiar căsătoriile pentru persoane de același sex prin decizii nevalidate direct de electorat (pe ușa din dos, practic). Excepție face Irlanda, unde acest lucru a fost decis prin referendum. Avem însă și exemplul Sloveniei, țară în care a fost respinsă de două ori, tot prin referendum, propunerea de legalizare a căsătoriilor între persoanele de același sex. În România, cui îi este frică de referendum, cine se teme atât de tare de consultarea democratică a poporului?
5. Au fost acuze cum că inițiativa aceasta ar fi anti- sau neeuropeană. Demersul acestei Coaliții pentru Familie este, însă, în deplin acord cu valorile unei Uniuni Europene ce pune accent pe respectarea specificului fiecărei națiuni în parte. Sau li s-a făcut dor, unora dintre români, de un soi de uniformitate nivelatoare, precum cea a lagărului socialist?
6. Căsătoria tradițională nu este, juridic vorbind, definită în funcție de orientarea sexuală a soților, aceasta este o chestiune privată. Mai mult, sunt homosexuali care susțin actuala formă a familiei. Creatorii de modă gay Domenico Dolce și Stefano Gabbana au declarat, anul trecut, revistei italiene Panorama: „Singura familie este cea tradițională. Sunt lucruri care nu trebuie schimbate. Unul dintre ele e familia“. Cine dorește, așadar, să impună o revizuire a statutului familiei în România și cui îi folosește, de fapt, o astfel de „modernizare“?
Așa cum puteți sesiza, acestea nu sunt decât niște biete întrebări retorice. Răspunsul și-l dă fiecare, în fața propriei conștiințe.
