O inițiativă și mai multe întrebări

Dorinţa acestei co­a­liţii ar fi să se menţioneze explicit, în ar­ti­co­lul 48, alineatul 1, că „familia se în­te­me­iază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie“, nu „între soţi“, așa cum apare acum. Pornind de la acest de­mers și de la modul în care unii înțeleg să i se opună, permiteți-mi să ridic, în ce­le ce urmează, o serie de șase întrebări.

1. În primul rând, avem de-a face cu un de­mers cetățenesc, care cuprinde între ini­țiatori persoane de diferite confesiuni re­ligioase, inclusiv atei. Nu există niciun ar­gument real în sprijinul teoriei că ar fi vor­ba aici despre o „încercare a Bisericii Or­todoxe Române de a-și reface ima­gi­nea (sic!) după cazul Colectiv“. Ba chiar o astfel de inițiativă a mai avut loc cu ani în urmă, dar nu a reușit să atingă pra­gul minim de 500.000 de semnături va­li­date. Pe de altă parte, aceleași voci acu­za­toare de azi sunt cele care cereau ve­he­ment BOR o mai mare implicare în so­cial, o reacție mai promptă și mai grijulie vizavi de solicitările venite din spațiul pu­blic (sau chiar din stradă). Pe ce motiv ar fi trebuit ca Biserica să ignore acum ape­lul acestei Coaliții civice, mai ales în con­dițiile în care acțiunea acesteia este nu doar perfect legală, ci și în deplin acord cu valorile creștinismului?

2. Ar fi o premieră postdecembristă ca elec­toratul să fie chemat la urne altfel de­cât la inițiativa clasei politice. Este un exer­cițiu democratic de care avem mare nevoie, mai ales în condițiile în care, din­tre toate puterile statului, cea legislativă (parlamentul) are cea mai scăzută cotă de încredere în România. Ce poate fi mai îmbucurător decât faptul că românii, alt­minteri sastisiți de politică, se implică în viața cetății, cu acțiuni menite să întă­reas­că ideea că vocea societății civile poa­te, cu adevărat, să conteze?

3. Acțiunea Coaliției pentru Familie nu es­te îndreptată împotriva niciunui cetățean român. Presupunând că va fi modificată Constituția României în sensul dorit de acest organism civic, nimănui din țara aceasta nu i se va lua niciun drept pe ca­re acum îl deține. Căsătoria este definită și acum, în Codul Civil, ca fiind mariajul dintre un bărbat și o femeie. Atunci, de unde izvorăsc tonul arțăgos și istericalele la adresa acestei inițiative? Nu cumva din­tr-o mentalitate totalitară a celor ce nu acceptă să-și impună punctul de ve­dere prin mijloace democratice, ci doar prin lovirea cu pantoful corectitudinii poli­tice în masa de votanți?

4. Democrație înseamnă să se țină cont de părerea majorității. Sunt țări din lume unde au fost legiferate parteneriatele ci­vi­le sau chiar căsătoriile pentru persoane de același sex prin decizii nevalidate d­i­rect de electorat (pe ușa din dos, prac­tic). Excepție face Irlanda, unde acest lucru a fost decis prin referendum. Avem însă și exemplul Sloveniei, țară în care a fost respinsă de două ori, tot prin re­fe­rendum, propunerea de legalizare a că­să­toriilor între persoanele de același sex. În România, cui îi este frică de referendum, cine se teme atât de tare de consultarea democratică a poporului?

5. Au fost acuze cum că inițiativa aceas­ta ar fi anti- sau neeuropeană. Demersul acestei Coaliții pentru Familie este, însă, în deplin acord cu valorile unei Uniuni Eu­ropene ce pune accent pe respectarea spe­cificului fiecărei națiuni în parte. Sau li s-a făcut dor, unora dintre români, de un soi de uniformitate nivelatoare, pre­cum cea a lagărului socialist?

6. Căsătoria tradițională nu este, juridic vorbind, definită în funcție de orientarea sexuală a soților, aceasta este o ches­tiu­ne privată. Mai mult, sunt homosexuali care susțin actuala formă a familiei. Crea­torii de modă gay Domenico Dolce și Ste­fano Gabbana au declarat, anul trecut, re­vistei italiene Panorama: „Singura familie este cea tradițională. Sunt lucruri care nu trebuie schimbate. Unul dintre ele e familia“. Cine dorește, așadar, să impună o revizuire a statutului familiei în Ro­mâ­nia și cui îi folosește, de fapt, o astfel de „modernizare“?

Așa cum puteți sesiza, acestea nu sunt de­cât niște biete întrebări retorice. Răs­pun­sul și-l dă fiecare, în fața propriei con­științe.