De același autor
Ministrul polonez al Afacerilor Externe, Radosław Sikorski, a adresat un mesaj participanţilor la seminarul ocazionat de aniversarea a 90 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Polonia şi România – 5 mai 2009, Aula Academiei Române.
Acum 90 de ani, România şi Polonia au stabilit relaţii diplomatice. Evenimentul a fost important nu numai pentru ambele noastre ţări, ci şi pentru întrega Europă Centrală.
În 1918, în regiunea noastră, ordinea politică stabilită la Congresul de la Viena s-a deteriorat – au încetat să existe Ţaratul Romanovilor, regatele Habsburgilor şi Hohenzollernilor, precum şi Poarta Otomană. Locul lor a fost ocupat de ţările care s-au format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – precum România – sau de cele care au renăscut după primul război mondial – precum Polonia. Politica central-europeană a acelor timpuri era caracterizată de tensiuni etnice şi conflicte la graniţe. În acea atmosferă plină de dinamism şi schimbări, inţiativele politice au jucat un rol important de stabilizare în regiune, rezistând la proba timpului.
Dintre aceste elemente solide fac parte şi parteneriatele polono-române din deceniile ‘20–’30 ale secolului XIX, care cuprindeau nu numai alianţe militare şi politice, ci, de asemenea, cooperare economică, culturală şi de transport. De ambele părţi aceasta era reacţia la ameninţarea care se identifica, înainte de toate, cu expansiunea spre Vest a revoluţiei bolşevice şi posibilitatea ca URSS să ridice problema graniţelor statelor care au apărut pe ruinele Rusiei ţariste. Istoria a demonstrat că intuiţia lor a fost justă. Acordul Ribbentrop-Molotov, semnat în august 1939, a dus mai întâi la dizolvarea Poloniei, apoi a României.
Alianţa polono-română s-a demonstrat a fi prea fragilă pentru a face faţă celor două state totalitare, care au hotărât să reaşeze graniţele Europei Centrale. De fapt, la provocarea totalitarismului s-a demonstrat a fi nepregătită întreaga Europă. Consecinţele acestui eşec au fost resimţite de Polonia şi de România de-a lungul câtorva zeci de ani şi de abia după 1989 şi-au recăpătat adevărata suveranitate şi capacitatea de a decide asupra locului pe care-l ocupă în lume.
Spre deosebire de perioada interbelică, în care a predominat alianţa bilaterală, astăzi Polonia şi România participă la diferite forme de colaborare multilaterală, care le garantează dezvoltarea şi securitatea. Suntem membre ale Uniunii Europene şi NATO. Să însemne acest lucru că formele tradiţionale de diplomaţie bilaterală nu mai sunt de actualitate? Cu siguranţă că nu este aşa, doar că s-a schimbat considerabil caracterul şi esenţa lor.
În cazul ţărilor europene, diplomaţia bilaterală constă, în ziua de azi, în capacitatea de identificare a zonelor de cooperare în cadrul Uniunii Europene şi în Alianţa Nord-Atlantică şi, totodată, de adoptarea unor iniţiative care se vor reflecta ulterior în activitatea ambilor parteneri. Polonia şi România, două dintre cele mai mari ţări din Europa Centrală, au devenit parteneri importanţi atât în Uniune, cât şi în Alianţă, datorită unor poziţii asemănătoare faţă de punctele cheie aflate pe agendele lor.
În primul rând, împărtăşim o viziune comună, legată de existenţa unei Uniuni Europene puternice şi reformate în baza Tratatului de la Lisabona, al cărui glas se va face auzit în lume.
În al doilea rând, împărtăşim interese comune legate de probleme precum: Noua Perspectivă Bugetară, Politica Agrară Comună, Pachetul Climaterico-Energetic, liberul transfer al forţei de muncă.
În al treilea rând, suntem interesaţi de transparenţa procesului de integrare europeană, atât din punctul de vedere al Balcanilor de Vest, cât şi al Europei de Est. Sprijinim iniţiativele care au ca scop realizarea unor legături mai puternice între Uniunea Europeană şi fostele ţări sovietice, printre altele Parteneriatul de Est şi Sinergia Mării Negre.
În al patrulea rând, în interesul ambelor noastre ţări este creşterea siguranţei energetice a Uniunii Europene, prin crearea unor surse alternative şi a unor trasee de livrare a combustibililor energetici. Acest lucru se referă, printre altele, la coridorul sudic de transportare a acestor materii prime, mai ales în cadrul proiectului Nabucco. Deşi Polonia nu este prinsă în această iniţiativă, o sprijină.
În al cincilea rând, Polonia şi România au poziţii asemănătoare referitoare la viitorul NATO, care ar trebui să unească în mod echilibrat capacitatea de a răspunde provocărilor care ne vin din diverse colţuri ale lumii cu posibilităţi reale de apărare a teritoriilor, stabilite prin tratate.
În al şaselea rând, de câţiva ani, ambele noastre ţări participă activ la lupta contra terorismului. Forţele armate ale Poloniei şi României sunt prezente în Afganistan. Considerăm această operaţiune ca pe un test de eficienţă şi de capacitate de a acţiona conjugat în cadrul NATO. Am dori ca Alianţa să iasă din această probă mai puternică, consolidată în interior, capabilă să joace rolul celei mai importante organizaţii politico-militare, care să asigure pacea şi stabilitatea în cea mai mare parte a lumii.
Relaţiile polono-române în secolul XXI dispun de o bază puternică. Mai avem şi şansa de a juca un rol important în politica europeană, bazându-ne pe potenţialul economic şi pe numărul de locuitori existent în ţările noastre, pe modernizarea rapidă, pe aşezarea geografică şi pe comunitatea de interese în multe domenii. De noi depinde dacă vom şti să folosim eficient acest potenţial.
* Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Polone
(Titlul aparţine redacţiei)
Traducere din limba polonă de Eugenia Duţă
