De același autor
Luati prin surprindere, intelectualii europeni vor trebui sa dea un nou tip de om universal. America a castigat toate pariurile, in afara acestuia: individul ce sta la baza ei e o notiune fara continut, o abstractie, o formula de politete - individul concret e mai mizerabil decat in mai vechile, aristocratele si feudalele state europene. Europa nu mai are alt mit in afara acestuia, de om universal. Orice altceva e semnul unei schisme. Grecii nu s-au gandit sa fie greci cand au inceput sa gandeasca. Si-au dat seama pe parcurs, la ce sa ne gandim inca nu stim - ca sa devenim europeni; nu vom putea fi in virtutea faptului ca am fost. America ne-a salvat de ideologia maselor prin individ, cine ne va salva de ideologia individului?
In afara variantelor mai vechi, de om al luminilor bunaoara, o singura varianta mai face concurenta pe scena lumii acestui om universal, intruchipandu-l: omul etern. In Europa nu mai exista oameni eterni. Sunt pe cale de disparitie (sic!). Alte specii de oameni calca locul, nu mai exista deci acei oameni care au luat totul de la inaintasi - grai, port, case, traditii - si le-au pus mai incolo o suta de ani, neschimbate. In Egipt au fost trei mii de ani in care nu s-a schimbat aproape nimic. Cum se simteau oamenii dupa trei mii de ani de nimic?
Cineva mi-a aratat o fotografie din interiorul unei case parasite din Tara Motilor. Era o schelarie de lemn decojit, un acoperis transparent pe care se urcase iarba si aspectul acela de barne prabusite, de smocuri de paie umede, improvizatia aceea de lemne indoite cu un asemenea simt ca parca se tineau toate unele de altele. Si unde era motul? Am simtit ca din gaura aia am iesit noi toti. Era ca o fereastra in neolitic, un om etern, intreg, modern, care abia plecase de acasa. Catedralele din Nord pareau acum facute din paie, la dispozitia unui capriciu gotic de jumatate de secol si casa aia din cremene. Casele africanilor sunt mai degraba natura, e altceva, omul care se furiseaza in natura, care se ascunde, africanul este abia nascut, nu a inceput inca revolta… Omul etern mai e doar in Romania deci, si poate ceva pe la sarbi si macedoneni. Intrebarea e interesanta. Au oare chinezii, in lipsa unei traditii eschatologice, un om etern? Raspunsul e nu, nu au. Chinezul transforma orice, ar face orice sa iasa din istorie. Faptul ca nu a inventat-o inca nu-l ajuta cu nimic...
Fascinatia catre arhaic a europenilor nu a fost un capriciu artistic. A fost intuitia unei noi platforme culturale din care noile tehnologii ale timpului vor fi lamurite, acum cand istoria nu mai are niciun sens, cand putem sa ne reluam indeletnicirile eternitatii, sau niciun sens anume, vreau sa spun.
Acum, cand memoria e inutila pentru ca nu mai da seama de lucruri, le minte, am descoperit prin faptul ca totul e limbaj, deci, omul etern e singurul care isi poate aduce aminte in mod util, organizat. Suntem noi insine dupa ce punem in paranteza toate artificiile puterii si ale puterii timpului. Caci ne facem o grota in acest pamant, legam niste barne cu sfori si apoi plecam asa cum sufletul isi face o grota in trup, face ce face si apoi pleaca. Omul religios e fermecator, dar e pus pe sotii. Omul religios e omul compromis de dumnezeire. Omul etern, nu, il compromite el pe Dumnezeu. Omul etern nu e acelasi cu cel religios. Eternitatea e o stare de fapt, cea mai simpla. Priviti o pisica cum sta pe geam. E eterna. Ar trebui sa te cutremuri nu in fata unui om care poate cunoaste - ca grecul -, ci in fata unui om care nu mai poate afla nimic, un om care si-a inghitit mirarea. Cine se mai mira azi? Si uite cati savanti avem.
Acest om etern e complet apolitic, evident, pentru ca simpla lui gestica il situeaza sub sau deasupra statului, dar nu ca pe un barbar, ci altfel: il situeaza astfel cu toata cultura si am putea spune cu toata civilizatia lui. Intr-o epoca in care puterea se divide neincetat, omul acesta poate trai din ce in ce mai comod, omul acesta se poate regasi…
Romanii - sau, mai degraba, unii romani - au trecut cu miile pe sub istorie pentru a se revarsa intregi din basmele grecesti si povestile latine direct in Europa noastra astazi. Toti ceilalti au simulat, ca sa spunem asa, toata istoria si au ajuns la acelasi rezultat. Arta arhaica romaneasca i-a scapat si pe francezi de neoclasicism la timpul potrivit. Acum acelasi om etern poate sa dea o noua expresie, in mijlocul cetatii, dar, cum spuneam, unde e motul? Unde esti, bade?
Pentru ca nu conteaza cat ai parcurs, in ordine spirituala. Eruditia e inutila, cerbul e mai gratios ca o balerina, pisica mea mai desteapta decat Hamlet. Unele lucruri sunt si pot fi formulate de la jumatatea frazei. Din aceasta perspectiva temporala, suntem cel mai aproape de omul pe care urmeaza sa-l inventeze ceilalti. Si putin pe la sarbi, si putin pe la macedoneni.