Școala românească și Făt-Frumos cu tableta în mână născut

Cum vor putea fi folosite manualele digitale? Câți dintre elevii României vor avea acces la suportul tehnic necesar utilizării lor? În condițiile materiale precare cunoscute ale covârșitoarei majorități a școlilor, de unde se vor mobiliza finanțările necesare pentru un proiect atât de revoluționar?

Anul școlar 2014/2015 a început sub auspiciile sumbre ale ultimei ordonanțe gu­ver­na­men­ta­le, care le permite liceenilor fără bacalaureat să se înscrie pe ușa din dos în felurite și pline de inovație forme ale în­vă­ță­mântului superior. Pas cu pas, marele program de re­formă al Ecaterinei An­dronescu prin­de contur, după grandioasa schiță desenată în anul pri­mului scandal legat de ba­ca­laureatul supravegheat cu ca­mere de luat vederi. În sep­tembrie 2011, Ecaterina An­dro­nescu încerca să intro­du­că, fără succes, prin par­la­ment - pentru că ministrul Daniel Funeriu nu era amator de asemenea idei năstrușnice - o le­ge cu exact același scop.

Al doilea mare proiect legat de modernizarea învățământului românesc, și tot al Ecaterinei Andronescu, este de ani buni introducerea ta­bletelor și a manualelor digitale. Vast și vi­zio­nar proiect, s-a tot spus, școala secolului XXI, s-a mai adăugat, copiii noștri intră în sfârșit în rândul lumii. Nu mai e Făt-Frumos cu car­tea în mână născut, ci cu tableta.

Nu a fost niciodată foarte clar însă cum s-ar pu­­tea realiza practic acest mare proiect, ră­mas, până în zilele noastre, la același stadiu ca re­a­li­zările lui Dan Șova de la mi­nisterul acela de operetă creat cu dedicație spe­cială în Gu­ver­nul Ponta 2. Anii au tre­cut, PSD s-a amuzat ba cu o moțiune de cenzură tre­cută cu spri­ji­nul lipsei de co­loană ver­te­bra­lă a po­li­ti­cie­ni­lor ro­mâni, ba cu o sus­pen­da­re și cu un mic război de ghe­ri­lă împotriva sta­tului de drept. În­vă­ță­mân­tul și cer­ce­tarea au avut par­te, ca în­tot­deauna, de un tra­ta­ment spe­cial, mai cu seamă în universități: poate ni­ciodată, în ul­timii 25 de ani, situația nu a fost mai dra­ma­tică decât acum. Și, mai grav de­cât atât, ni­mic bun nu se anunță de acum îna­inte, în ma­rea de steaguri roșii care inundă Bu­­cureștiul.

Dar vechiul basm al manualelor digitale a în­ceput din nou să se miște, eteric, prin scrip­tele Ministerului Educației. Nu a ajuns mult mai departe, pentru că s-a împotmolit într-o licitație contestată și anulată la începutul lunii septembrie, după constatarea unui set întreg de nereguli. Decizia din 10 septembrie a Con­si­liului de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) anunța implicit și vestea proastă pentru elevii claselor I și a II-a - destinatarii mult râvnitelor ma­nuale digitale - și pentru învățătorii lor: proas­ta planificare a calendarului licitației de ca­re Ministerul Educației se face responsabil a condus la lipsa oricăror manuale, fie ele pe tăblițe de ardezie, la începutul anului școlar.

Conform motivației oferite de CNSC, Ministerul Educației nu le-a comunicat firmelor des­ca­li­ficate motivele concrete pentru care le-a res­pins ofertele de manuale. Aparent, evaluarea s-ar fi făcut pe baza unui Ordin (nr. 5559/2013), dar el nu apare specificat în documentația li­citației. Consiliul Național de Soluționare a Con­testațiilor a constatat nereguli în stabilirea punctajelor la mai multe oferte de manuale: de pildă, două comisii diferite au punctat di­ferit aceleași oferte, niciuna neoferind însă o motivație clară a punctajului acordat.

Nu în ultimul rând, au fost constatate practici de dumping în oferta firmei declarate inițial câș­tigătoare, Siveco Romania, una dintre so­cietățile cu cele mai bănoase contracte în do­meniu cu statul. Siveco s-a aflat de altfel în centrul unui scandal paralel: fosta directoare a fost arestată preventiv la începutul lunii sep­tembrie într-un dosar de spălare de bani. CNSC a constatat, în final, că Ministerul Edu­cației „și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin doar din punct de vedere formal“, lăsând „la latitudinea asocierii modul de formulare a justificării prețului ofertat“.

Licitația depășise oricum termenele ințiale, programate pentru luna martie. Chiar și ajun­să la sfârșit, nu ar fi fost decât începutul unui proces, nicidecum stadiul său final. Pentru că întrebările de abia în acest punct încep: cum vor putea fi folosite aceste manuale? Câți din­tre elevii României vor avea acces real la su­portul tehnic necesar utilizării manualelor? În condițiile materiale precare atât de cunoscute ale covârșitoarei majorități a școlilor, de unde se vor mobiliza finanțările necesare pentru un proiect atât de revoluționar?

Evident, la întrebările acestea nici ministerul, nici guvernul nu răspund decât în maniera cu­noscută, inaugurată de ministrul Finanțelor, Ioa­na Petrescu, în cunoscuta scenetă a CAS-ului, interpretată la Palatul Cotroceni: „nu știm acum, vedem noi de unde“. Nu a existat un plan B, în eventualitatea previzibilă a în­târ­zierii: ministerul a tăiat craca, iar școala a în­casat încă o izbitură în moalele capului. Să nu ne mai mirăm de performanțele ei din ce în ce mai modeste.

Până la clarificări suplimentare, rămânem în­tr-un Ispirescu 2.0., ficțiune pură pe so­co­teala copiilor lăsați în clasa întâi fără abe­ce­dar și a învățătorilor și părinților de care Gu­vernul Ponta își bate încă o dată joc.

La închiderea ediţiei: Ministerul Educației anun­ță pe 22 septembrie că a reevaluat ofer­tele și a stabilit 6 câștigători la manualele de Comunicare în limba română și Matematică și explorarea mediului, clasele I și a II-a.

CITIȚI ȘI

• Migrația politică, motorul „democrației“ românești
• Preelectorale: corupția, o meserie „din străbuni“
• Regulile BBC și echidistanța fără contract