De același autor
Cum vor putea fi folosite manualele digitale? Câți dintre elevii României vor avea acces la suportul tehnic necesar utilizării lor? În condițiile materiale precare cunoscute ale covârșitoarei majorități a școlilor, de unde se vor mobiliza finanțările necesare pentru un proiect atât de revoluționar?
Anul școlar 2014/2015 a început sub auspiciile sumbre ale ultimei ordonanțe guvernamentale, care le permite liceenilor fără bacalaureat să se înscrie pe ușa din dos în felurite și pline de inovație forme ale învățământului superior. Pas cu pas, marele program de reformă al Ecaterinei Andronescu prinde contur, după grandioasa schiță desenată în anul primului scandal legat de bacalaureatul supravegheat cu camere de luat vederi. În septembrie 2011, Ecaterina Andronescu încerca să introducă, fără succes, prin parlament - pentru că ministrul Daniel Funeriu nu era amator de asemenea idei năstrușnice - o lege cu exact același scop.
Al doilea mare proiect legat de modernizarea învățământului românesc, și tot al Ecaterinei Andronescu, este de ani buni introducerea tabletelor și a manualelor digitale. Vast și vizionar proiect, s-a tot spus, școala secolului XXI, s-a mai adăugat, copiii noștri intră în sfârșit în rândul lumii. Nu mai e Făt-Frumos cu cartea în mână născut, ci cu tableta.
Nu a fost niciodată foarte clar însă cum s-ar putea realiza practic acest mare proiect, rămas, până în zilele noastre, la același stadiu ca realizările lui Dan Șova de la ministerul acela de operetă creat cu dedicație specială în Guvernul Ponta 2. Anii au trecut, PSD s-a amuzat ba cu o moțiune de cenzură trecută cu sprijinul lipsei de coloană vertebrală a politicienilor români, ba cu o suspendare și cu un mic război de gherilă împotriva statului de drept. Învățământul și cercetarea au avut parte, ca întotdeauna, de un tratament special, mai cu seamă în universități: poate niciodată, în ultimii 25 de ani, situația nu a fost mai dramatică decât acum. Și, mai grav decât atât, nimic bun nu se anunță de acum înainte, în marea de steaguri roșii care inundă Bucureștiul.
Dar vechiul basm al manualelor digitale a început din nou să se miște, eteric, prin scriptele Ministerului Educației. Nu a ajuns mult mai departe, pentru că s-a împotmolit într-o licitație contestată și anulată la începutul lunii septembrie, după constatarea unui set întreg de nereguli. Decizia din 10 septembrie a Consiliului de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) anunța implicit și vestea proastă pentru elevii claselor I și a II-a - destinatarii mult râvnitelor manuale digitale - și pentru învățătorii lor: proasta planificare a calendarului licitației de care Ministerul Educației se face responsabil a condus la lipsa oricăror manuale, fie ele pe tăblițe de ardezie, la începutul anului școlar.
Conform motivației oferite de CNSC, Ministerul Educației nu le-a comunicat firmelor descalificate motivele concrete pentru care le-a respins ofertele de manuale. Aparent, evaluarea s-ar fi făcut pe baza unui Ordin (nr. 5559/2013), dar el nu apare specificat în documentația licitației. Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a constatat nereguli în stabilirea punctajelor la mai multe oferte de manuale: de pildă, două comisii diferite au punctat diferit aceleași oferte, niciuna neoferind însă o motivație clară a punctajului acordat.
Nu în ultimul rând, au fost constatate practici de dumping în oferta firmei declarate inițial câștigătoare, Siveco Romania, una dintre societățile cu cele mai bănoase contracte în domeniu cu statul. Siveco s-a aflat de altfel în centrul unui scandal paralel: fosta directoare a fost arestată preventiv la începutul lunii septembrie într-un dosar de spălare de bani. CNSC a constatat, în final, că Ministerul Educației „și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin doar din punct de vedere formal“, lăsând „la latitudinea asocierii modul de formulare a justificării prețului ofertat“.
Licitația depășise oricum termenele ințiale, programate pentru luna martie. Chiar și ajunsă la sfârșit, nu ar fi fost decât începutul unui proces, nicidecum stadiul său final. Pentru că întrebările de abia în acest punct încep: cum vor putea fi folosite aceste manuale? Câți dintre elevii României vor avea acces real la suportul tehnic necesar utilizării manualelor? În condițiile materiale precare atât de cunoscute ale covârșitoarei majorități a școlilor, de unde se vor mobiliza finanțările necesare pentru un proiect atât de revoluționar?
Evident, la întrebările acestea nici ministerul, nici guvernul nu răspund decât în maniera cunoscută, inaugurată de ministrul Finanțelor, Ioana Petrescu, în cunoscuta scenetă a CAS-ului, interpretată la Palatul Cotroceni: „nu știm acum, vedem noi de unde“. Nu a existat un plan B, în eventualitatea previzibilă a întârzierii: ministerul a tăiat craca, iar școala a încasat încă o izbitură în moalele capului. Să nu ne mai mirăm de performanțele ei din ce în ce mai modeste.
Până la clarificări suplimentare, rămânem într-un Ispirescu 2.0., ficțiune pură pe socoteala copiilor lăsați în clasa întâi fără abecedar și a învățătorilor și părinților de care Guvernul Ponta își bate încă o dată joc.
La închiderea ediţiei: Ministerul Educației anunță pe 22 septembrie că a reevaluat ofertele și a stabilit 6 câștigători la manualele de Comunicare în limba română și Matematică și explorarea mediului, clasele I și a II-a.
CITIȚI ȘI
