Țării cât mai multe doctorate!

Teza lui Victor Ponta are un viitor luminos în față: ea devine, încet dar sigur, standardul academic prin excelență.

Victor Ponta are mai multe motive să doarmă liniștit: la Salonul de Carte de la Paris, bine sfătuit, nu s-a mai dus și a evitat în acest fel momentele previzibil penibile ale confruntării cu „măștile“ apărute chiar în minutele de dinaintea des­chi­derii festive. Un al doilea mo­tiv de satisfacție, Partidul De­mocrat Liberal a divorțat de Traian Băsescu, sau invers, în orice caz s-a deschis breșa oficială în embargoul privind colaborarea cu PDL. Primul mi­nistru s-a grăbit de altfel să deseneze viitorul scenei po­li­tice românești în funcție de no­i­le date de identitate ale PDL: PSD pe stânga, noul pol de dreapta în jurul unui PNL ab­sor­bind PDL. Victor Ponta a mărturisit cu aceeași ocazie preocuparea pentru soarta jocului de­mocratic, dezechilibrat în opinia sa din pricina slabei reprezentări a opoziției pe scena po­li­tică: într-adevăr, cu PP-DD nu se face pri­mă­vară. Dar cu PDL-ul lui Vasile Blaga?

Un al treilea motiv de satisfacție este ultima de­cizie a Ministerului Educației, care, într-un răs­puns la sesizarea ziarului Gândul, întărește con­cluziile singurei comisii care s-a pronunțat împotriva ideii de plagiat în cazul tezei lui Vic­tor Ponta. În pofida raportului întocmit de Uni­ver­sitatea din București și de Consiliul Națio­nal de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certi­ficatelor Universitare (CNATDCU), Ministerul Edu­cației a optat pentru pre­luarea exclusivă a concluziilor Comisiei Na­țio­nale de Etică (CNE) aflată în subordinea mi­nisterului și ca­re îl absolvise pe Victor Pon­ta de orice cul­pă în ches­tiunea plagiatului, printr-un raport finalizat pe 19 iulie 2012. Mi­nisterul a res­pins și cererea Universității din București de retragere a titlului de doctor în drept pe­nal obţinut de Pon­ta în 2003 cu lucrarea Curtea Penală Internaţională, coordonată de fostul premier Adrian Năstase.

Potrivit procedurilor, decizia CNE avea nevoie de aprobarea Direcţiei Juridice a Ministerului Educaţiei, confirmată jurnaliștilor de la Gândul printr-o adresă oficială dată publicității pe 20 mar­tie: „În temeiul prevederilor art. 323 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, Di­recţia Generală Juridică a avizat favorabil Ho­tărârea Consiliului Naţional de Etică (CNE). Prin această hotărâre a fost aprobat Raportul fi­nal privind soluţionarea sesizării cu obiect te­za de doctorat cu titlul «Curtea Penală Inter­naţională», susţinută de către d-nul Victor Ponta“.

Toate acestea în condițiile în care raportul în­tocmit de Universitatea din București spunea, negru pe alb, că „lectura atentă a celor 432 de pagini permite observarea în numeroase ocazii a unor pasaje frecvente şi abundente, împrumutate de la alţi autori, fără nicio tri­mitere la original. Ghilimelele, care sunt de ri­goare în cadrul citatelor, şi indicarea sursei ci­tatului sunt în general absente din teza su­pu­să expertizei“ și stabilea că lucrarea a fost pla­giată în proporție de aproximativ 30%.

Concomitent cu încheierea definitivă a cazului prin aprobarea raportului politic corect, minis­trul delegat pentru învățământ superior și cer­cetare a lansat în mediile universitare pro­iec­tul unui ordin privind „standardele de ela­bo­rare, procedurile şi criteriile de evaluare a te­zelor de doctorat“. Analiza acestui text ar pu­tea stârni râsul, dacă nu ar da fiori reci. Citim ast­fel, la art. 1, alin. 4 și 5, următoarele pre­vederi halucinatorii: „(4) Ca dimensiuni ale te­zei, se acceptă 100-150 pagini, din care cel pu­țin două treimi rezervate cercetărilor pro­prii. (5) O teză de doctorat care ajunge sau depășește 200 de pagini ridică legitime sus­pi­ciuni cu privire la contribuția reală, personală a autorului“. Urmează, în același registru, pre­vederi amănunțite despre cum trebuie, for­mal, să arate o teză. Iată o mostră repre­zen­tativă despre Introducere, la art. 9: Intro­du­ce­rea tezei de doctorat are rolul de a situa cer­cetarea într-un context temporal, istoric, geo­grafic, profesional și se întinde pe 5-6 pagini (?!!! n.n.). Aflăm că proporția de originalitate a tezei trebuie să fie de două treimi, de unde se înțelege că cealaltă treime poate fi legitim copiată. Bizară coincidență, cam așa stăteau lucrurile și în teza lui Victor Ponta...

Prevederile conținute în acest text ar fi năs­trușnice, dacă nu ar ascunde îndărătul lor un proces conștient de demontare a oricărei res­pectabilități a instituției doctoratului, de co­bo­râre a ei la nivelul unei broșuri care nu aco­pe­ră nici măcar dimensiunile unei lucrări de li­cență, cum se cerea până la momentul trist al trecerii la sistemul Bologna, al licenței de trei ani.

„Dacă n-o poți avea, târăște-o în noroi“ - cam așa ar suna, dacă ar exista, sloganul re­pre­zen­tativ al noii filosofii privind cercetarea de înalt nivel, promovată de un secretar de stat an­te­rior ales rector al Universității Politehnice Bu­cu­rești, în prezent în faza finală de redactare a tezei. Teza lui Victor Ponta are un viitor lu­minos în față: ea devine, încet dar sigur, stan­dardul academic prin excelență. //