Bacul, încă o instituție cu probleme

Raluca Alexandrescu 09.07.2013

De același autor

Complicitatea unei societăți unde mulți părinți consideră îndreptățită stimularea profesorilor supraveghetori și a corectorilor pentru ca miile de domni Goe să treacă bacul adaugă dificultăți suplimentare lipsei cronice de viziune a guvernărilor succesive în reforma din învățământ.

„Francezii sunt legați de bacalaureat pentru că e vorba de un ritual inițiatic, o trecere la vârsta adultă. E o instituție, dar tocmai de aceea trebuie să o lăsăm să evolueze îm­pre­u­nă cu o lume în schimbare“, de­clara fostul ministru de dreap­ta al Educației din Fran­ța, Luc Chatel, inițiatorul unei contestate reforme a învă­ță­mântului, unde bacul ocupă un loc central.

Bacalaureatul e sub lupă. De ani buni încoace, metodele de examinare și duritatea ini­țială a acestui examen au în­ceput să fie chestionate, mai cu seamă din perspectiva democratizării pan­europene fără precedent a studiilor uni­ver­si­tare de licență.

Pe de o parte, elevii și părinții se plâng de di­ficultatea considerată disproporționată a exa­menelor și de latura psihologică problematică presupusă de eșec. Țara întreagă este cu­prin­să de febra examenelor, începând cu ultima săp­tămână din mai, când demarează exa­mi­nă­rile orale, o atmosferă generală de tensiune care face obiectul unui articol sarcastic pu­bli­cat în urmă cu două săptămâni în New York Times despre caracterul ridicol și desuet al exa­menului național, semnalat și comentat de cotidianul francez Le Point în ediția online din 5 iulie. Presiunea este ma­re, iar costurile - extrem de ridicate: potrivit Sindicatului Național al Personalului de Con­ducere din Educația Na­țională, citat de Le Point, ba­cul ar costa aproape 1,5 mili­arde de euro, reprezentând co­rectura a 4 milioane de lu­crări scrise, făcută de 170.000 de corectori în 4.737 de centre de examinare.

Nu numai costurile bacului sunt un subiect de polemică recurentă în societatea franceză, ci filosofia generală aflată la baza organizării lui. E un subiect care ar trebui, de altfel, să pre­ocupe mai mult societatea românească și în special strategiile guvernamentale - indi­fe­rent de culoarea politică.

De ceva ani încoace, există din ce în ce mai multe voci care contestă instituționalizarea ex­cesivă a bacului, folosind argumentele ina­daptării lui din ce în ce mai flagrante la exi­gențele unei piețe a muncii în continuă trans­formare. Două viziuni se confruntă: pentru unii - cei mai mulți, de altminteri -, bacalaureatul este examenul final de încheiere a liceului. Cum în Franța, ca și în România, unul dintre su­biectele frecvente de critică este scăderea constantă a nivelului învățământului liceal, apă­rătorii acestei viziuni cer corelarea niv­e­lu­lui real al performanțelor școlare însușite în timpul liceului cu cel al bacalaureatului. Di­fe­rența notabilă dintre cele două țări este că, anul acesta, în România, subiectul principal de scandal la bac nu a fost nici pe de parte ge­nerat de dificultatea excesivă a subiectelor. În cazul nostru, întrebarea mai firească ar fi: cum se mai pot găsi justificări - oricum im­po­sibile - ale fraudei ori scuze pentru indulgența excesivă în notare, în condițiile unor subiecte de dificultate din ce în ce mai redusă?

Viziunea concurentă propune bacul ca prim fil­tru pentru facultate. În România, acest cu­rent de opinie e strâns legat de decizia multor facultăți din mari centre universitare din țară de a desființa examenul propriu-zis de ad­mi­tere și de a-l substitui cu o medie obținută din notele primite la probele de bacalaureat considerate relevante pentru profilul facultății respective. Selecția viitorilor studenți a de­ve­nit în mod evident mai puțin riguroasă, dar a fost, pe de altă parte, un răspuns la în­ghe­ța­rea reformelor din sistemul de finanțare a fa­cultăților de stat, rămas la vechiul stadiu al bu­getării în funcție de efectivele de studenți.

După cum se știe, clasamentele uni­ver­si­tă­ți­lor, întocmite în urmă cu doi ani de ministerul condus la acea vreme de Daniel Funeriu, au căzut în desuetudine (lovite de o hotărâre judecătorească în procesul deschis, printre alții, de rectorul de la „Dimitrie Cantemir“, Co­rina Dumitrescu - doamna aceea care nu a apu­cat să fie anul trecut ministru al Educației din pricina unor grave inadvertențe în CV). Sistemul de finanțare prevăzut în raport cu po­ziția obținută în clasament nu a mai avut obiect, iar reacția facultăților de a-și proteja efectivele de studenți ține de supraviețuirea instituțiilor de învățământ superior de stat aflate într-o concurență inegală cu în­vă­ță­mân­tul particular, puternic susținut de inte­rese financiare plasate în „politica înaltă“.

E o reacție în lanț care nu poate fi ruptă cu una, cu două. Mai cu seamă că dezbaterea pu­blică la noi nici nu a atins nivelul concepției privind statutul bacalaureatului: suntem prea ocupați cu furtul și frauda, în diversele ei for­me, transformate, în plus, atunci când inte­resele partidului o cer, într-un teribil circ me­diatic. Iar complicitatea unei societăți unde mulți părinți consideră îndreptățită stimularea profesorilor supraveghetori și a corectorilor pentru ca miile de domni Goe să treacă bacul adaugă dificultăți suplimentare lipsei cronice de viziune a guvernărilor succesive în reforma din învățământ. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2023 Revista 22