De același autor
Cazul familiei Bodnariu a declanșat o polemică greu de egalat prin complexitatea temelor implicate și are particularitatea de a fi pus în circulație teme și subiecte în contexte insuficient evocate, cum este cel al protecției copilului, în raport cu limitele acțiunilor îndreptățite ale statului în viața privată a cetățenilor. Dezbaterea a polarizat și a radicalizat opinia publică, devenită vehementă de toate părțile. E dificil să scrii despre cazul în sine, câtă vreme ancheta e în curs, iar informațiile reale, certe, nu sunt de fapt integral disponibile. În plus, există instituții specializate care se ocupă de analizarea cazului. Acesta nu este, așadar, un text despre cazul Bodnariu, ci o încercare de trecere în revistă a temelor puse în circulație.
Primele reacții au fost de revoltă: apărea știrea potrivit căreia o familie mixtă (tată român cu dublă cetățenie, mamă norvegiană) aparent model, aparținând unui cult neoprotestant, care-și crește copiii „cu frica lui Dumnezeu“, este destrămată de o instituție norvegiană de tip „nazist“, devenită între timp celebră în România, Barnevernet. Rapid, se mobilizează o rețea de solidarități la care cu o zi înainte mulți nu s-ar fi putut gândi: creștinii se regăsesc într-o uniune ecumenică pentru apărarea familiei (iar ortodocșii, cei mai mari detractori ai cultelor neoprotestante, se regăsesc în cauza familiei Bodnariu alături de penticostali, în pofida uneia dintre mantrele tradiționale ale Bisericii Ortodoxe împotriva sectanților). Alte voci evocă celebrul și rușinosul caz al experimentului Lebensborn al lui Heinrich Himmler și modul cum a fost tratat, în consecințele sale, în Norvegia (reacții abuzive și violente la experimente abuzive și violente). Ca în multe comparații care implică contexte istorice ori culturale diferite, concluziile trebuie tratate însă cu multă prudență.
Reacția la reacție este la fel de radicală: o altă tabără se ridică la fel de repede și denunță (fără probe, la fel ca în situația precedentă), „fundamentalismul“ religios, „îndoctrinarea“ la care sunt supuși copiii în respectiva familie, abuzurile de tot felul, fizice, emoționale. Apărătorii acestei viziuni denunță, de asemenea, atitudinea „antioccidentală“ și declamă încrederea absolută în capacitatea statului norvegian de a vedea, în înțelepciunea sa, mai presus de perspectivele înguste ale unor părinți abuzivi. Statul va lua copiii și îi va ajuta să devină cetățeni responsabili: fără predeterminări culturale de niciun fel, libertate absolută de alegere. Cazul familiei mixte din Norvegia evocă, din această perspectivă, problema inadaptării și, odată cu ea, a presupusei neconformități cu paradigma culturală de adopție. Apar, în plus, mărturii despre cazuri similare, se remarcă un pattern în aplicarea măsurilor extreme (plasarea copiilor în sistem) în cazul familiilor de imigranți. Copilul este o persoană cu drepturi, definite legal, și protejat împotriva unor familii crescute în paradigma educației prin violență. Iar cetățenii norvegieni de adopție să respecte fără murmur legislația, dacă au ales să locuiască acolo. La Roma, faci ca romanii.
În acest punct, dezbaterea se deplasează în altă direcție: oare ce fac romanii în Roma este mai presus de îndoială? Există sau nu există slăbiciuni, puncte nevralgice în sistem? E legislația norvegiană perfectă, sublimă? O mulțime de experți critică sau, dimpotrivă, ridică în slăvi sistemul norvegian, comparându-l cu cel românesc. Există un cadru legislativ internațional - este Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (în România, republicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001), la care au aderat și Norvegia, și România. Dincolo de ea, un univers de definire a familiei și a percepțiilor legate de relațiile în interiorul ei care contribuie în măsură semnificativă la conturarea profilului legislativ național. Și multă propagandă: recent, o comisie de parlamentari români a anunțat că se va deplasa în Norvegia pentru a vedea la fața locului cum se desfășoară ancheta în cazul Bodnariu. Inițiativa lor arată cât de politizat este acest caz și cum poate fi exploatat el mediatic, în prag de campanie electorală, într-o țară unde statisticile arată un nivel îngrijorător al neglijării copiilor, unde, din totalul de 4.000.000 de copii câți are România, peste 300.000 trăiesc în sărăcie extremă, în abuz și violență de diverse tipuri.
Pe de o parte, o sumă întreagă de interviuri și articole încearcă să explice sistemul de protecție a copilului din Norvegia, centrat pe copil și pe drepturile sale. Pe rețelele de socializare e o adevărată furtună de mărturii și studii care arată, pe de altă parte, limitele sistemului și felul cum regulile, concepute cu bune intenții, sunt distorsionate și transformate în abuzuri de minți înguste, de persoane lipsite de empatie, de funcționari robotizați, de educatori semidocți îmbătați de putere (e și subiectul unui film danez tulburător, The Hunt, care aduce în discuție consecințele unor asemenea situații, pe baza unui caz real).
E limpede că nimănui nu folosește - în niciun caz familiei în chestiune - o linie de apărare care să revalorizeze bătaia cu virtuți pedagogice. Concentrarea polemicilor pe această temă are certe merite, mai ales în contextul românesc tradițional al „bătăii rupte din rai“. Un subiect înrudit, cu implicații pe termen lung, este însă gradul de implicare a statului, într-un sistem democratic întemeiat pe distincția public-privat, în reglementarea vieții familiale.
Cine poate să tragă linia și cum, atâta vreme cât cu toții ne dorim un mediu familial propice pentru dezvoltarea copiilor (iar tragediile legate de lipsa lui ne asaltează la tot pasul), dar, în același timp, trăim cu angoasa, din ce în ce mai concretă în zilele noastre, că spațiul de existență privată, al deciziei adulte și responsabile, se restrânge din ce în ce mai mult? Pe de o parte, copilul e asimilat din ce în ce mai frecvent statutului de semiadult, iar pe de altă, parte societatea adulților suferă din ce în ce mai mult de excesul reglementării și, se spune, de infantilizare, de reducere a spațiului liberei alegeri în chestiuni care țin de corporalitate, de sănătate etc. Unde începe discernământul integral al copiilor: la 18 ani, la 16, la 14, la grădiniță, în pântecul mamei? Și care sunt limitele capacității părintelui de a decide ce e mai bine pentru copilul său? Cum pot fi ele determinate în detaliu altfel decât chiar în detrimentul noțiunii de responsabilizare? Nu mai există alte alegeri posibile în afară de Oliver Twist, Copilul divin al lui Bruckner și Împăratul muștelor? Dincolo de ancheta în curs, cazul Bodnariu aduce în discuție o altă paradigmă familială și un alt tip al relației dintre stat și viața privată. O dezbatere despre cum este definită copilăria și modul cum această definiție modifică, odată cu ea - nu ar fi pentru prima dată! - un întreg model social și politic.
 - Copy.jpg)
Comentarii 8
Cristi Corobana - 01-26-2016
Nu inteleg de ce se implica Romania.Copiii au doar cetatenie norvegiana, nu sunt cetateni romani. Doar tatal lor este roman.Daca dorea protectia statului roman, dl Bodnariu trebuia sa le faca acte romanesti de cand s-au nascut. In cazul acela copiii nu mai puteau fi cetateni norvegieni, pentru ca Norvegia nu admite dubla cetatenie. S-au deplasat 7 shparlamentari tocmai la Tromso, langa cercul polar ca sa apere 5 cetaenti norvegieni dar nu mai sufla unul o vorba despre cetateanul roman rapit in Burkina Faso. Urmaresc toti cu atentie!
RăspundeVicenti B. - 01-25-2016
@ H 11. Modul zeflemist "still Pona" de adresare si numele " H 11" , poate sunt semne de aleasa educatie. familie + scoala ! Intr-o Tara (Norvegia) in care coruptia este aproape la NIVEL ZERO, insemna implicit ca Legea functioneaza ! Asa inseamna implicit o MENTALITATE + MORALA. Iar daca si cheltuielile sociale, asa dupa cum se cunoaste, situiaza Norvegia la NIVEL pe pozitia Nr. 1 In UE. In schimb situatia din Romania situiaza Tara pe penultimul loc in UE ! Asa se explica de ce , asa cum am vazut recent intr-o transmisie TV, adolescenti + copii traiesc in Romania in CANALE SUBTERANE. De ce va scapa elementele de substanta CERTA nu va intreb! In acest contex, la logica de care vizibil dispuneti, va sugerez sa va luati numele de (a+b] ² .
RăspundeDVasile - 01-24-2016
Acest "caz" care nu este caz, fiind totul clar in viziunea mea, a adus in lumina inca o data incrancenarea romanilor in a-si revendica intransigent "dreptatea", in fata argumentelor specialistilor. Mama unui coleg de scoala, venea sa-i spuna invatatorului "Sa-l bateti domnu-nvatator, sa faceti om din el". Dar cate alte exemple de violente in mediul scolar si nu numai! Violenta induce conditionari, blocari care urmaresc victimele toata viata. Unii mai "marturisesc" ca n-ar fi ajuns cine au ajuns fara bataia parinteasca. Dar si-au atins acesti insi intregul potential? Grigore Moisil a fost crescut intr-o atmosfera de caldura parinteasca si acest lucru s-a vazut de-a lungul intregii sale vieti si a intregii sale cariere profesionale. Parintii sunt singurii care pot da dragoste neconditionata copiilor lor; un copil pedepsit fizic, mai tarziu va fi adultul care in fata abuzurilor autoritatilor va tace, in fata minciunilor autoritatilor va tace dintr-un reflex indus in copilarie. Este exact ceea ce se intampla in Romania azi. Romania are atatea probleme grave nerezolvate, iar oamenii tac dar in schimb se isterizeaza in mod las - ce-o sa le faca norvegienii? - in fata unei "afaceri" a statului norvegian - pentru ca este vorba de cetateni norvegieni pe teritoriu norvegian. Dragostea parinteasca? Sa fie lasati norvegienii sa si-o manifesteze cum stiu ei. Bodnariu nu se simte norvegian? Back to Romania!
RăspundeVicentio B. - 01-23-2016
@ Iuliu M. Atentie la simptomele despre care am mai metionat si in alte imprejurari, mai ales ca, in situatii serioase, MERITA cu prisosinta, adica din auto-rspect elementar, sa va etalati ca atare; NU va expuneti .. INUTIL ! In acest context moral, daca vreti, va pot trimite pe aceasta pagina un minunat citat - evident general valabil - al lui Josef Sternnberg.
RăspundeH11 - 01-23-2016
Domnule german Vicentio B., Faptul ca intr-un sistem coruptia e zero nu inseamna ca sistemul nu poate avea defecte. In orice tara exista acei "educatori semidocti imbatati de putere" de care se vorbeste in articol.
RăspundeFelix - 01-22-2016
Mi se pare foarte interesanta discutia in articol despre interventia statului in viata adultului urmata de o anume infantilizare a adultului.
RăspundeVicentio B. - 01-21-2016
Stimata Doamna Raluca Alexandrescu, eu ca cetatena german, cat si prin edecatia din familie, am mentalitatea bazata EXCLUSIV pe Constitutie, Legea Fundamentala iar din articolul semnat de Dvs. va consider de buna - credinta (in germana Treu und Glauben) context in care va transmit: 1. Exista O SINGURA varianta de a privii / interpreta speta in sine, si anume NUMAI in relatia logica CAUZA - EFECT. Ca atare cauza /cauzele sunt prevederile Legii pe care s-au bazat autoritatile competente din Norvegia, care au condus la EFECTUL cunoscut. Deoarece Norvegia apartine grupului de Tari in care CORUPTIA are aproape NIVELUL ZERO (fapt definitoriu OMIS de Dvs.) insemna implicit ca Legea FUNCTIONEAZA. ! Faptul ca un Grup de parlamentari romani, adica din Tara in care Parlamentul (Legiuitorul) are cea mai scauzuta cota de incredere a populatiei, tocmai datorita CORUPTIEI INSTITUTIONALIZATE, se duce in Norvegia pentru "lamurie de lucruri" , certifica RICOLUL / PARADOXUL situatiei 2. In directa consecinta, indiferent de cum se numeste Institutia die Norvegia care a initiat masura cunoscuta, NU se poate comporta in afara cadrului Legal ! O astfel de institutie comunica in scris familiei afectate, masurile luate modalitatile legale si de atacare, care institutie detine competenta de solutionare a contestatiei ( care precis in Norvegia are un nume) dar si limita de timp in care trebuie facuta contestatia. Se comunica deasemeni adresele respective dar si faptul daca cei afectati o pot face singuri (de regula DA) sau cu ajutorului unui AVOCAT. In acest die urma caz, daca familia afectata NU dispune de mijloacele financiare, pe care , normal, trebuie sa le dovedeasca, le primesc de la Stat ! 3. Daca, sa presupunem, Legea competenta situatiei si/sau un articol din aceasta, NU ar fi avut sustinere de text constitutional (Constitutia Norvegiei) fiti ABSOLUT SIGURA, ca ar fi existat pana acum cel putin UN AVOCAT / O FAMILIE care sa apeleze la procedura specifica de stabilire a eventualei neconstitutionalitati ! Eu in Germania, daca constat o astfel de neconstitutionalitate, indiferent de Lege, FARA a avea legatura directa cu cauza, pot/am dreptul legal sa initiez actiunea de neconstitutionalitate la Curtea Constitutionala Federala, DAR in limita unui AN, de la publicarea acesteia. 4. Fiti absolut sigura ca in Norvegia cheltuielile sociale pe cap de locuitor sunt de 19.393,5 Euro, realitate care situeaza Tara pe prima pozitie in UE, iar in Romania acestea sunt de 1.024, 4 Euro/ cap de locuitor, adica PENULTIMA pozizie die UE (ultimul loc apartine Bulgariei). 5. Aceasta scurta prezentare (456 cuvinte) are sustinerea Legala iar RESTUL - scandalurile, interpretarile din Romania, etc. - corespund cuvintelor din minunata melodie (Delon & Dalida) PAROLE, PAROLE, PAROLE ! P.S. Daca in comentariul meu gasiti eventuale inadvertente, si/sau semne de ???, rog sa ma contraziceti.
RăspundeIuliu M - 01-19-2016
Parerea mea intelectuala ca deci se impune cu asupra de masura implicarea Doamnei mame Eba Syda in aceasta dezbatere, care poate fi cruciala ptr.viitorul tarii si chiar al limbii.
Răspunde