De același autor
Jumătatea lui octombrie este în fiecare an un moment fecund pentru politicienii români. Indiferent de orientare, mai toți utilizează cu aplomb expunerea mediatică oferită de marea adunare anuală de la Iași la pelerinajul de Sfânta Parascheva. Numărul pelerinilor a fost anul acesta parcă și mai mare: presa locală menționează un număr de peste 65.000 de persoane care au stat între 18 și 25 de ore la rând pentru a se închina la moaște și o prezență de aproximativ 15.000 de persoane la liturghia de pe 14 octombrie: o asemenea baie de mulțime era, până anul trecut, de neratat. Anul acesta, strategiile par a fi ușor modificate. Prim-ministrul a ales să marcheze momentul numai cu postări pe rețelele sociale, întărite de întâlniri în cursul săptămânii cu reprezentanții cultelor. Este destul de limpede că efortul său preelectoral se îndreaptă în direcția conturării unui profil cât mai orientat către „popor”: momentul Sf. Parascheva nu poate fi așadar ignorat, dar acoperirea mediatică nu a avut stridențe similare cu cele mereu exploatate de, bunăoară, fosta primăriță a Bucureștiului.
O prezență mai consistentă a fost în tabăra liberală: liderii PNL au avut grijă să-și anunțe prezența la Iași, dar absența din fața moaștelor: nu putem sări peste rând, a declarat anturajul fostului prim-ministru, dar vom fi acolo. În fața raclei suntem cu toții egali: dar cartea democrației se joacă în coaliția guvernamentală sub spectrul pensiilor speciale. Și fostul premier liberal Ludovic Orban a ținut să-și marcheze prezența la Iași, alături de abonații din oficiu, ca primarul Nicolae Chirică.
Sub auspiciile sumbre al războaielor mai vechi sau mai noi, politicienii români își dispută profilul democratic egalitar: merg la biserică, merg la piață și ne arată cum se cumpără mult și bun de 100 de lei, se preocupă de siguranța cetățenilor la granițe, ca să nu mai plouă cu drone în localitățile vecine cu Ucraina.
Rezervă, economie, echitate sunt noile concepte în tendințele discursive ale politicienilor; în fond, nici nu se putea altfel, în contextul mai degrabă sumbru al războaielor mai vechi sau mai noi care se tot adună pe lista zbuciumată a primului sfert de secol 21. Problema centrală a acestor narațiuni este caracterul lor ficțional; niciunul dintre liderii coaliției guvernamentale nu a reușit deocamdată să demonstreze contrariul.
Iar mersul la biserică, precum mersul la supermarket sunt deja rețete de PR mai degrabă răsuflate: când vacanțele cu destinații exotice sunt de notorietate, e dificil să fii credibil cu un coș de cumpărături conceput pe criterii intersecționale: și ieftin, și românesc, și sănătos.
Umplutul coșului la magazin e o activitate deseori riscantă și nu întotdeauna încununată de succesul de imagine sperat, dovadă valul de comentarii ironice adunate pe rețelele sociale ale prim-ministrului.
Pe de altă parte, ofensiva mediatică și agendele intens promovate public indică tot mai limpede accelerarea pregătirilor de campanie, marcate de o prudență în raport cu partenerii de coaliție. Cei doi lideri au ales să dea declarații mai degrabă diplomatice pentru a califica raporturile din interiorul coaliției și proiectele electorale viitoare. În seara de 15 octombrie, prezenți cu interviuri ample la două canale de televiziune, cei doi au lăsat să se înțeleagă că ar avea, fiecare, suficiente resurse umane în partide pentru lansarea unor candidaturi distincte la prezidențiale, fără să ofere însă răspunsuri închise.
Au fost ventilate din nou nume, în special din partea liberală: Eduard Hellvig, care și-a încheiat în iulie mandatul de 8 ani la conducerea SRI, a fost din nou menționat ca fiind un potențial membru valoros al viitoarei echipe liberale: „Am lucrat foarte bine cu domnul Eduard Hellvig, îl apreciez foarte mult pentru ceea ce a făcut în politică şi la conducerea SRI. Am spus şi o spun că este oricând binevenit în PNL”, declara la Kanal D Nicolae Ciucă.
Nici președintele PSD Marcel Ciolacu, întrebat la Prima News în legătură cu intențiile față de liberali, nu a fost mai explicit; marcând totuși ideea „interesului național” care ar fi stat la originea semnării pactului guvernamental. „A fost o coaliţie într-un moment foarte dificil al României, a fost o coaliţie pentru România (...) Dacă vom reuşi să ne ridicăm la aşteptările românilor şi venim în faţa românilor cu un program de ţară coerent, cu o perspectivă cel puţin pentru următorii patru ani, şi vedem că românii au încredere în noi (...) Dacă suntem credibili, e posibil să ajungem la o alianţă, dacă nu suntem, atunci vom vedea după alegeri dacă mai facem o coaliţie sau nu”.
Consum, religie și politică, toate în același coș împletit din narațiunile „sobrietății” și prudenței – căci austeritate este deja un concept compromis – sunt tematicile pe care pare a se concentra, în săptămânile următoare, discursul preelectoral al liderilor coaliției. E un discurs croit pentru netezirea sau chiar evitarea unor subiecte prea clivante, pe care și PSD-ul, și PNL-ul le externalizează prin vocile unor personalități formal neînrolate și care duc, de fapt, adevăratele bătălii ideologice pe aplicații, YouTube și rețelele sociale. //
