Fabricile de diplome, examen la DNA

Cazul Universității Bioterra e emblematic nu numai pentru cât de înfloritoare și profitabilă a fost și este afacerea fabricilor de diplome, ci și pentru sprijinul acordat de puterea politică, prin legislația îngăduitoare, prin prelungirea unor termene de grație, prin ochi închiși la dosare de acreditări amânate sau neglijent întocmite.

Anul universitar s-a deschis, săptămâna aceasta, sub auspicii nu dintre cele mai fa­vorabile. Studenți mai puțini – și finanțare pe măsură, pentru că ministerul a con­ti­nuat logica strict can­ti­ta­tivă a bugetării. Instituțiile de învățământ superior de stat nu au primit cadouri anul acesta de la doamna ministru Ecaterina An­dro­nescu. Cu o notabilă ex­cepție, prin favorizarea evi­dentă a Universității Po­litehnice, al cărei rector a fost. În cazul Politehnicii, corpul profesoral este re­prezentat într-o uimitoare proporție în noul CNATDCU, numit și recompus pen­tru uzul protectorilor academici ai pri­mu­lui ministru. În oglindă, Universitatea din București, vinovată în ochii aceleiași doamne ministru pentru imensa culpă de a fi jucat cinstit și onorabil în scandalul plagiatului lui Victor Ponta, a fost pe­dep­sită cu amenințări și cu statut de Ce­nu­șăreasă. Cu mai multe sedii în litigiu, cu un deficit dat de o subfinanțare cronică, cu salarii la minimum și norme încărcate la maximum, Universitatea din București – ca și alte universități de stat din țară, aflate și ele pe locuri de top în clasamentul alcătuit anul trecut după nesfârșite eva­luări, dar subfinanțate – este, în plus, lă­sată să ducă o luptă inegală cu un ad­ver­sar susținut pe ușa din dos de actuala gu­vernare. E vorba, firește, de universitățile – impropriu numite astfel – particulare, marea afacere demarată la începutul ani­lor ‘90, concepută inițial ca să dreneze bani mulți puși la saltea în anii cea­u­șis­mului. De la bun început, în conducerea acestor ins­tituții au fost implicate nu­me legate, într-un fel sau altul, de regimul anterior lui 1989, fapt care a ali­mentat, pe drept cuvânt, impresia generală de in­com­petență, amatorism și corupție.

Iar instituțiile în sine nu au făcut niciodată eforturi ca să șteargă această impresie, deși sunt 22 de ani de la startul în funcționarea unor așa-numite instituții de învățământ su­perior, despre care citim și auzim și astăzi știri, e drept, nu atât legate de per­for­manțe academice ieșite din comun, cât de cadre didactice anchetate de DNA pentru luare de mită sau fals în acte publice.

Zilele acestea, mai precis pe 1 octombrie, Universitatea Bioterra, aflată pe pagina întâi a ziarelor de mai bine de o săptă­mână pentru grave fapte de corupție care ar fi fost săvârșite de cadre didactice an­gajate acolo, a împlinit 22 de ani de ac­tivitate fructuoasă și multe, multe ge­ne­rații de absolvenți. Ei au alimentat con­turile unor oameni care-și spun profesori și care contribuie la sporirea efectivelor de incompetenți cu diplomă. Lăsați în li­bertate, cu diplome false, acești absolvenți și-au croit un binemeritat drum în viață: primari, politicieni. Morala e bulversantă pentru absolventul chinuit al unei fa­cul­tăți de stat, care s-a târâit printre șirurile de restanțe, profesori grei de cap care se încăpățânează să nu-l treacă pentru că nu învață, calcule complicate ale numărului de credite și cursuri obligatorii și op­țio­nale. La ce bun să-ți pui la grea încercare creierul, energiile și resursele de timp, ca să îngroși, eventual, rândurile șomerilor la absolvire, când poți cu eforturi minime să cumperi examen după examen, la o uni­versitate particulară, care școlarizează ge­nerații după generații de studenți, fără să țină cont de acreditări, de legi, de re­gu­lamente și comisii ministeriale?

Cazul Universității Bioterra e emblematic nu numai pentru cât de înfloritoare și pro­fitabilă a fost și este, în continuare, afa­cerea fabricilor de diplome, ci și pentru sprijinul acordat de puterea politică, prin legislația îngăduitoare, prin prelungirea unor termene de grație, prin ochi închiși la dosare de acreditări amânate sau ne­glijent întocmite. Potrivit Ministerului Edu­­caţiei (citat de Mediafax), în România funcţionează 56 de instituţii de în­vă­ţă­mânt superior de stat, numărul acestora fiind aproape egal cu al celor particulare. Astfel, 35 de instituţii de învăţământ su­perior particular sunt acreditate, 21 de ins­tituţii de învăţământ superior particular sunt autorizate să funcţioneze provizoriu, iar alte cinci sunt autorizate să funcţioneze provizoriu, organizând numai programe de studii universitare de masterat / studii postuniversitare. Printre ele, multe au pri­mit un nesperat ajutor pe 30 iulie anul curent, când o hotărâre de guvern a pre­lungit cu un an termenul limită dat uni­versităților particulare pentru demararea procedurilor de acreditare la Agenţia Ro­mână de Asigurare a Calităţii în Învăţă­mântul Superior (ARACIS). Termenul de grație implică posibilitatea înscrierii a în­că unei generații de studenți și încasarea de taxe de la cei aflați deja în programele de licență, până la absolvire. Mulți bani și speranțe, în plus, de prelungire pe termen nedefinit a perioadei de grație.

Doamna ministru Andronescu se prezintă drept o luptătoare împotriva fabricilor de diplome. În urmă cu doi ani, când cu scandalul legat de „Spiru Haret“, de­ve­ni­se aproape credibilă. Acum, doamna mi­nistru apără un plagiator dovedit și fa­vorizează în mod revoltător și explicit pretinse instituții de învățământ superior care nu sunt altceva decât furnizori de clienți pentru DNA. Între timp, cla­si­fi­că­rile academice sunt date uitării, ab­sol­venții de liceu sunt ajutați cu false ba­ca­laureate profesionale, iar universitățile de stat, care se încăpățânează încă, în pofida condițiilor precare și a salarizării scan­da­loase a cadrelor didactice, să furnizeze un învățământ de calitate, sunt în mod pro­gramatic lăsate la limita supraviețuirii. //