De același autor
Doua scoli de vara au avut loc simultan la sfarsitul saptamanii trecute. Tinerii din PD-L si cei din PNL s-au strans la Costinesti in acelasi timp si, culmea ridicolului, unii peste drum de ceilalti, ca sa invete de la liderii lor cum se face politica. Penelistii au luat lectii de genetica si dans, iar pedelistii lectii de natatie si disciplina, legandu-se precum Ulise de catarg pentru a rezista la cantecele de sirena ale "inamicilor" liberali.
Unora li s-a explicat ca secretul reusitei este sa-ti incepi ziua cu exercitii de inviorare si inot, apoi cu intonarea imnului si salutul serios, dar inimos catre partid si conducatorii lui, ceilalti au fost invatati sa gandeasca pozitiv si sa se felicite dimineata in fata oglinzii ca sa fie mai convingatori cand ii fac pe toti ceilalti prosti si corupti.
Toate aceste pretioase invataturi au fost copios condimentate cu discursuri care mai de care mai bataioase ale liderilor veniti, cu trei luni inainte de alegeri, sa porneasca la lupta cea mare dinaintea momentului 30 noiembrie.
Miza scolilor de vara politice nu este niciodata foarte limpede. La origine sta probabil logica taberelor si reuniunilor tovarasesti, combinate cu mai recentul concept de team-building, venit pe calea glorioasa a multinationalelor si care nu difera mult de taberele de pionieri sau utecisti de acum 25 de ani. Socializare cu orice pret si in orice conditii, cam asa suna principiul de baza al team-building-ului. Sa lucram, sa mancam, sa cantam, sa ne jucam cu totii impreuna, la munte, la mare si pe ogoare.
Pentru tinerii pedelisti si liberali, principiul team-building-ului se aplica numai partial. Ei sunt chemati la ordine din cand in cand, mai la un congres, mai la o reuniune, mai la o scoala de vara, ca sa li se aduca aminte ca nu sunt de capul lor si ca asupra lor vegheaza o entitate superioara - presedintele (partidului) si celelalte stelute din jurul sau. Momentul, in plus, este unul tensiv, apropierea alegerilor fiind de natura sa condimenteze violent discursurile liderilor prezenti.
Ceea ce nedumereste insa cel mai mult este titulatura acestor reuniuni de tip utecist. De ce scoala de vara? De ce nu reuniunea de vara a tineretului PD-L sau PNL? De obicei, o scoala de vara implica - asa cum o arata numele - impartasirea unei anumite cantitati de cunoastere - sau informatie, dupa caz - si discutarea acesteia in seminarii si ateliere. Or, ceea ce se intampla - sau ce lasa sa se vada tinerii membri de partid - la acest tip de eveniment este pur si simplu dizlocarea unei mase de oameni la malul marii, plasarea lor in pozitii - geografice - vadit provocatoare unii in raport cu ceilalti si, finalmente, prezentarea drept cursuri a unor declaratii care de obicei fac deliciul jurnalistilor in timpul conferintelor de presa.
Cantitatea de "cunoastere" - pentru a folosi un cuvant care oricum nu are mare legatura cu ce se intampla in politica de cadre a partidelor de la noi - distribuita in cadrul acestor scoli de vara este, in genere, nula. E posibil ca, la capitolul "informatie", lucrurile sa stea ceva mai bine, mai ales daca vorbim de cea distribuita pe culoare sau la party-urile de seara.
La nivel formal, scolile politice de vara isi propun sa le dea tinerilor membri de partid sentimentul apartenentei la organizatie. Ceea ce, teoretic, nici nu ar fi un lucru atat de condamnabil. Finalmente, atata vreme cat ei au ales sa se exprime politic activ, este firesc sa astepte o incadrare care sa le ofere elemente de siguranta identitara fata de partidul pe care l-au ales. Identitatea si sentimentul apartenentei sunt, cred, elementele pe care ar trebui sa le aiba in vedere organizatorii unei scoli de vara. Probabil ca le-au si avut, insa punctul de pornire e problematic. Anume, definitia data celor doua concepte de baza. Ce inseamna pentru aceste doua formatiuni politice identitatea si apartenenta si cum gasesc de cuviinta sa transmita definitiile recrutilor lor?
Ce inseamna pentru liberali identitatea, atunci cand printre candidatii la consilii judetene s-au numarat baroni locali care si-au facut un titlu de glorie din mutarea cu arme si bagaje de la un partid la altul, indiferent de orientarea politica - macar teoretica - a unuia sau a altuia? Ce inseamna identitate politica liberala pentru un partid care flutura steagul luptei anticoruptie si care a votat impotriva trimiterii in judecata a lui Adrian Nastase?
Ce inseamna apoi identitate politica pentru un partid care, actualmente, numara cam o treime fosti liberali, iar restul sunt PD, adica, daca urcam pe firul timpului, si nu prea mult, un partid care batea cu disperare la poarta Internationalei Socialiste si care a batut apoi, precaut si oportunist, la poarta popularilor europeni? Ce identitate pentru un partid care cocheteaza cu (sau adaposteste in randurile sale) - desi fostul sau presedinte a condamnat public, intr-un discurs considerat istoric la vremea respectiva, comunismul - colaboratori declarati ai fostei Securitati, printre care numele Monei Musca a stralucit ca o stea cazatoare, printre multe alte stele care-si pastreaza locul cu mai multa pricepere decat fosta lor colega de partid?
Pe scurt, care poate fi credibilitatea "invataturii" unor partide fara consistenta doctrinara, fara consecventa politica si, in plus, aflate amandoua intr-o cronica lipsa de cadre? Daca s-ar putea atasa un scop credibil acestor scoli de vara, el ar fi tocmai acela de a ajuta la gasirea unor figuri noi si diferite de cele de pana acum, in conditiile in care amandoua isi pun in mod constant pe lista de prioritati "promovarea tinerilor". Ar fi insa de dorit o strategie care sa mute aria de recrutare din zona podiumurilor de moda sau a cluburilor trendy in perimetre mai "aerisite". Fara o modificare cu bataie lunga, "tinerele cadre" vor arata exact la fel de lamentabil ca acum, punandu-si mainile in solduri si stropsindu-se la oricine le contesta "succesurile"...
