De același autor
Mai multe articole de săptămâna trecută reiau și documentează suplimentar una dintre cele mai spinoase probleme legate de relația dintre partidele politice angajate în procesul electoral sau parlamentar și bugetul de stat: finanțarea activităților politice ale acestor organizații. Mai cu seamă acum, în prag de campanie electorală, unul dintre articolele publicate de Hotnews arată că mai toate alocările pentru partidele politice, în special cele direcționate către PSD, dar nu numai, au crescut exponențial în ultima lună. Aceasta, în pofida unei ordonanțe de rectificare pusă în transparență în urmă cu o lună și care propunea o scădere a alocărilor destinate cheltuielilor partidelor politice cu 42 de milioane de lei. La publicarea învăluită de discreție din Monitorul Oficial, Ordonanța arăta ca un banc la radio Erevan: nu numai că nu scăzuse, dar și crescuse cu peste 60 de milioane de lei.
Sumele puse acum în joc, provenite de la bugetul public, sunt impresionante și nu au contenit să crească în ultimii ani. A face politică de partid parlamentar sau cu aleși locali a devenit deci din ce în ce mai interesant nu numai în termeni de inf luență politică monetizabilă, ci și în parametri cuantificabili direct: subvenția partidelor a crescut în ultimii opt ani de 26 de ori, de la 14,5 milioane de lei în 2016, la aproape 380 de milioane de lei în 2024. Potrivit aceleiași anchete publicate pe 23 octombrie, Autoritatea Electorală Permanentă a plătit pe 9 octombrie 2024 o subvenție către partidele cu aleși în Parlament sau în administrația locală care stabilește un record absolut pentru o singură lună: 62.163.413 lei.
Pentru comparație, în întregul an 2024, până în luna octombrie, partidele au primit o subvenție cumulată de 264 de milioane de lei. Iar exemplele și cifrele ar putea continua. Evident, problema finanțării partidelor atinge unul dintre subiectele cele mai spinoase ale democrațiilor contemporane. Cum finanțezi acest mecanism vital pentru sistemul democratic reprezentativ, care este multipartidismul, în așa fel încât partidele să nu fie aservite unui interes de grup obscur, care manipulează reprezentarea politică prin finanțări private? Cum se poate obține un sistem suficient de echilibrat încât să împace nevoia de independență a partidelor politice în raportul cu sursele de finanțare? Răspunsul european a fost, în genere, că atâta vreme cât se dorește păstrarea independenței aleșilor desemnați să apere binele public, soluția este instituirea unui cordon sanitar care să țină la distanță interesele private, în special ale marilor corporații. În America de Nord, viziunea a fost în general inversă, dată fiind baza de filosofie politică diferită de la care s-a plecat.
Dezbaterea este cu atât mai relevantă cu cât suntem și pe ultimele sute de metri ale campaniei electorale prezidențiale americane, cea mai costisitoare, se pare, campanie din istoria alegerilor de pe acest continent, alimentată de miliardarii scenei americane și internaționale. Problema principală a acestui sistem de finanțare, așa cum se discută de multă vreme în teoria politică, vizează modul cum banii intervin în procesul de luare a deciziilor colective, printr-o constrângere privată și greu, dacă nu imposibil, de controlat. În acest caz, pericolul este o privatizare progresivă a statului și a deciziilor publice fundamentale, care macină treptat transparența și îndepărtează puterea politică de baza pe care ar trebui să o reprezinte.
În cazul unei finanțări de la bugetul de stat, sistem prezent în țările europene, condiția de bază pentru ca partidele să nu confunde banul public cu pușculița personală este, în primul rând, o reglementare clară, precisă, ușor de urmărit și constrângătoare. Este exact ce lipsește sistemului politic românesc, unde se vede din exemplul de mai sus că orice procedură poate fi conturnată: o ordonanță poate fi pusă în transparență într-o formă și apoi publicată în Monitorul Oficial cu un conținut contrar, fără nicio repercusiune. Finanțarea prevăzută să mențină independența partidelor în raport cu interese corporatiste sau private obscure se transformă într-un jaf voios din banul public, cu toate acoperirile legale necesare.
Este evident că funcționarea corectă a democrațiilor impune alocarea de resurse adecvate. Însă abuzul de bani în politică poate dăuna funcționării unui sistem democratic. Într-un sistem corupt, banii sunt folosiți pentru a influența actorii și instituțiile democratice pentru a favoriza anumite grupuri și interesele acestora. Utilizarea necontrolată a fondurilor de către candidați și partidele politice creează condiții de concurență inegală în alegeri. Fondurile ilicite din crima organizată pot duce la servicii publice ineficiente sau perturbate. În ambele cazuri – finanțare privată, respectiv publică – metodele mereu noi de a conturna reglementările legale sapă la temelia democrației. Cu atât mai mult cu cât sumele cheltuite în campanii au atins, nu numai în America, dar și în țările europene, niveluri inimaginabile. Mașinăria electorală a devenit ea însăși o afacere de proporții incontrolabile, unde alegătorii, prezumtivi beneficiari ai ecosistemului, pot ușor deveni simple pretexte într-un angrenaj care nu-i servește, ci îi folosește. //
