Mitul opoziției unificate va lovi din nou?

Un sondaj de opinie comandat de USR plasează AUR pe locul al doilea în preferințele de vot, cu 22%, urmat pe locul al treilea de PNL, cu 18%, și de USR, cu 13%. Pe locul întâi este PSD, cu 28%. În eventualitatea unor asemenea rezultate la urne, o alianță între primele două formațiuni nu ar mai ține de speculație, ci de un calcul aritmetic simplu, mai cu seamă că anul electoral 2024, cu patru rânduri de alegeri, nu va lăsa loc nuanțelor argumentative. În plus, spectacolul politic al ultimelor săptămâni nu alimentează prea mult speranța, indiferent de acronimele câștigătoare de la anul.

Într-un peisaj european marcat de teme identitare și sociale, vocile politice cele mai auzite sunt cele care știu să exploateze anxietățile legitime ale unei populații dominate de un acut sentiment de abandon, injustiție și neputință. Partidele tradiționale, în special cele socialiste și social-democrate, nu par a fi capabile să-și mai convingă electoratele: grevele din Franța, alegerile din Spania indică o fractură masivă între „clasele populare” și depozitarii lor politici tradiționali. Partidele conservatoare capitalizează și se deplasează spre dreapta extremă, nu numai în alianțe electorale, dar și în politici publice și legislație, Polonia sau Ungaria fiind deja exemple de manual.

Pe de altă parte, politicile aparent mai drastice duse în alte state europene în raport cu discursurile de extremă dreaptă nu par a da rezultatele așteptate. În Grecia, bunăoară, interzicerea cu o lună înainte de scrutinul din 21 mai a unui partid extremist cu afilieri la organizația Zori Aurii, interzisă în urmă cu trei ani, nu a limpezit apele și nici nu va conduce, estimează comentatorii, la o scădere a audienței temelor extremiste, mai cu seamă în contextul extrem de complicat al ultimei tragedii petrecute în Mediterana, care a exacerbat clivajele pe tema refugiaților. De altminteri, în Grecia alegerile nu au condus la un rezultat suficient de concludent pentru crearea unei alianțe de guvernare, iar electoratul este din nou chemat la vot pe 25 iunie. Noua Democrație – conservator – e cotată cu 42% din voturi, iar sondajele indică o majoritare conservatoare posibil consolidată cu ajutorul unui mic partid naționalist afiliat la grupul european conservator și suveranist ECR.

Pe de altă parte, clasele populare sunt ele însele într-un proces de reconfigurare, dată fiind pauperizarea progresivă a unui important segment al clasei mijlocii: o categorie care va căuta nu numai restaurarea unui statut economic, ci și recuperarea unui rol social pe care establishmentul nu vrea sau nu poate să i-l garanteze. Greva profesorilor de la noi a conținut inclusiv un asemenea mesaj, dar propaganda guvernamentală a ales să-l ignore și să-l îngroape. Iar opoziția non AUR, în particular USR, a ignorat cu o obtuzitate stupefiantă momentul.

Experiențele electorale europene recente confirmă o tendință ascendentă a preferințelor pentru partide cu discursuri esențialiste, tradiționaliste și puternic conservatoare, chiar și în contexte economice mai degrabă echilibrate: așa sunt rezultatele alegerilor municipale și regionale din Spania, unde guvernul socialist al lui Pedro Sanchez, cu un bilanț economic mai degrabă pozitiv, în special în contextul puțin favorabil al succesiunii de crize din ultimii ani, nu a reușit să convingă electoratul. Comentatorii observă de altfel că alegerile parlamentare anticipate, convocate fără consultare prealabilă pentru 23 iulie, arată deruta suplimentară a socialiștilor, cu un leadership considerat prea autoritar, prea opac la consultări, dar care încearcă pe de altă parte să reducă daunele unei guvernări aflate în situația unui blocaj generat de răsturnarea raporturilor de forțe în relația cu regiunile.

Victoria conservatorilor este talonată de VOX, o formațiune de extremă dreaptă care nu a încetat să crească în ultimii ani. La ultimele alegeri din 28 mai, VOX a profitat inclusiv de dispariția oficializată a formațiunii de centru-dreapta Ciudadanos, care a obținut procente sub 3% în majoritatea circumscripțiilor. Eșecul acestui partid, membru al grupului Renew în Parlamentul European, e cu atât mai spectaculos cu cât în precedentele alegeri din 2019 se situase pe locul trei în clasament, cu aproximativ 15% din voturi. Partidul a trecut prin mai multe etape de identificare a unui spațiu politic propriu, de la centru la extrema-dreaptă și înapoi la centru-dreapta, unicul rezultat fiind alienarea unui segment important al electoratului, care a migrat spre populari. După alegerile naționale anticipate anunțate de prim-ministrul Sanchez pentru luna iulie, Comitetul Național al Ciudadanos și-a confirmat decizia de a nu-și mai prezenta candidatura.

Cazul Ciudadanos ar trebui să trezească la realitate formațiuni similare din alte state UE, inclusiv România. Mai cu seamă că la Congresul USR din 17 iunie atitudinea generală a părut mai degrabă una de negare decât de analiză lucidă. Proiectele anunțate de alianțe electorale cu PMP-ul sau Forța Dreptei, mandatul de întărire a unui „pol al forțelor de dreapta” votat la finalul reuniunii par a reproduce rețetele cu rezultate catastrofale deja testate de colegii spanioli din Renew. Centrismul care-și abandonează postul și merge la vânătoare de voturi în derive ultraconservatoare și-a arătat de asemenea limitele și indică o pauză dureroasă și prelungită de inspirație a opoziției în România – cu excepția AUR. //