Noua conducere a PDL: ne paște 'opoziția constructivă'

Raluca Alexandrescu 09.04.2013

De același autor

Câtă credibilitate mai pot inspira principiile de real politik puse pe scena unei inexistente drepte românești, atâta vreme cât, nici măcar la nivelul conducerii interne, PDL nu a reușit să le urmeze?

Delegații prezenți sâmbătă la Consiliul Na­țio­nal de Coordonare al PDL și-au ales și cei 16 vicepreşedinți ai partidului, printre aceștia numărându-se Roberta Anastase, Raluca Tur­can, Sulfina Barbu, Alexandru Nazare, Radu F. Alexandru, Bog­dan Cantaragiu, Romeo Raicu, Ioan Oltean, Ioan Bă­lan, Alin Popoviciu și Mircea Ha­va, toți cunoscuți sus­ți­nători ai moțiunii Blaga la Convenția Națională de acum două săptămâni.

Așadar, după rezultatul re­velator de la Convenție, când moțiunea lui Vasile Blaga a cules 56% din voturile delegaților, opțiunea PDL își conturează cu atât mai clar direcția. Nici măcar susținătorii Elenei Udrea nu au avut de data aceasta acces la funcțiile de con­ducere; cât privește grupul reformator din PDL, Monica Macovei a ales să declare public că nu va participa la CNC, iar Cristian Preda a fost prezent, însă nu a candidat. Din partea foș­tilor „electroni liberi“, situația nu arată mai bine: Toader Paleologu - căruia îi aparține sin­tagma, dar care a și abandonat acest sta­tut autoasumat, optând în ultimul moment pen­tru ralierea la tabăra Elenei Udrea în pre­ziua Convenției - a renunțat la candidatură în favoarea unui coleg care nu a reușit să treacă de consemnul privind selecția conducerii PDL.

PDL pornește, așadar, tra­ver­sarea deșertului pe mâna lui Vasile Blaga și a unei echipe alese pe criterii de loialitate, fără să ofere însă o strategie clară a modului cum va face opoziție și fără să dea sen­zația că-și propune, într-un fel sau altul, să se lim­pe­zeas­că doctrinar.

 

Revendicarea liniei „partidului de dreapta“ a devenit, fără doar și poate, o stereotipie și o asumare, în fond, a neputinței sau a lipsei de ima­ginație în politica românească, o în­cre­me­nire în tematica inerțială mereu vizitată, ni­ciodată înțeleasă, a „politicilor de dreapta“.

PDL își revendică acum, de pe poziția cert avan­tajoasă a partidului parlamentar, ca­li­ta­tea de voce reprezentativă a dreptei. Într-un interviu acordat ziare.com, Vasile Blaga se referă cu scepticism la diversele încercări ex­traparlamentare ori nevalidate de alegeri de coagulare a dreptei, evocând mai cu seamă lipsa unui sistem cert de referințe cu privire la „baza“ acestor formațiuni. Mișcarea Po­pu­lară, Forța Civică, nou apăruta fundație Miș­carea Populară (unde intervine războiul per­sonalizat cu Traian Băsescu), Alianța D.A. (cea nouă!) se izbesc toate, în opinia președintelui PDL, de handicapul nevalidării la alegeri ori pur și simplu de lipsa unei susțineri solide, cla­re în teritoriu.

La drept vorbind, în logica democrației re­pre­zentative, teoria lui Vasile Blaga ar putea să și aibă un sens, dacă ea s-ar sprijini, la rândul ei, pe principii asumate și puse în act de chiar formațiunea al cărei lider este. Cu toate aces­tea, alegerile de sâmbătă din PDL tind mai degrabă să contrazică principiile asumate retoric de Vasile Blaga. Au existat câteva si­tuații în confruntarea internă din 6 aprilie, unde contracandidați validați în alegerile par­la­mentare din 9 decembrie, câștigători în co­legiile lor, au fost devansați de susținători ai echipei Blaga lipsiți însă de girul electoral. Câtă credibilitate mai pot inspira principiile de real politik puse pe scena și așa meschină a unei inexistente drepte românești, atâta vre­me cât, nici măcar la nivelul conducerii in­terne, PDL nu a reușit să le urmeze?

Un alt semn de întrebare este strategia noii con­duceri a PDL privind opoziția. Cum va înțelege PDL, ca singur reprezentant asumat de dreapta al opoziției parlamentare, să facă opoziție într-un parlament cu o majoritate de 70%? Până acum, singurele indicii clare au apărut în campania electorală pentru par­la­mentare, când PDL era deja în opoziție, după migrația masivă a parlamentarilor PDL spre USL - migrație care a dus la răsturnarea, în urmă cu un an, a Guvernului Ungureanu. PDL, topit în foarte puțin convingătoarea ARD, nu a reușit nici măcar să dea senzația că pierde luptând, deși argumente USL a oferit în abun­dență, începând cu mineriada politică din lu­na iulie a anului 2012 și continuând în toam­nă cu actele unei guvernări nelegitime, cons­truite pe ruinele credibilității și așa fragile a instituțiilor statului.

 

Discursul lui Vasile Blaga și al apropiaților săi este și acum unul prudent, sub acoperirea re­prezentării parlamentare slabe în raport cu ma­joritatea. Firește, e calea cea mai con­for­tabilă: Legislativul României, chiar și în ver­si­u­nea supradimensionată din 9 decembrie 2012, e un loc confortabil al negocierii și în­țelegerii între popoarele politice, un tărâm al toleranței unde orice deosebire bazată pe convingeri doctrinare sau principii de orice tip este abo­lită. Într-un asemenea tărâm al celor mai buni dintre buni, PDL a anunțat că va face opo­ziție constructivă, așteptând înțelept - Ma­chiavelli ar îngălbeni de invidie! - erodarea la guvernare a USL. Viitorul sună, fără umbră de în­doială, din ce în ce mai bine. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22