De același autor
În viziunea Guvernului României, „revolta cetățenilor români” din decembrie 1989 și-a pierdut obiectul, ea nu mai este nici anticomunistă, nici antitotalitară.
Când s-a repornit, cu naivitate din partea unora, cu perversitate și savoir-faire nomenklaturist, din partea altora, la drum, după 1989, procedeul cel mai la îndemână pentru exorcizarea simulată a răului totalitar a fost deturnarea temei anticomuniste. Apele s-au despărțit repede, Ion Iliescu a dat primul tonul când a înfierat plin de mânie proletară cuplul Ceaușescu, pe 22 decembrie, pentru suprema vină de a fi „întinat idealul comunist”. Era prima etapă a unei disjuncții devenite mai apoi instrument conceptual, între „comunismul practic”, supus erorilor umane de aplicare, și „comunismul ideal”, aflat într-o necontenită căutare a adevăraților apostoli. Deși mișcarea populară din 1989 a asumat de la bun început un discurs anticomunist, rezultatul colateral al „confiscării” ei a fost, printre altele, și cosmetizarea ideii comuniste prin diabolizarea exclusivă a cuplului Ceaușescu. E probabil una dintre explicațiile disfuncționalităților din politica românească a ultimilor 25 de ani. Execuția soților Ceaușescu a încarnat fără îndoială o nevoie de justiție revoluționară, dar a servit apoi drept paravan absenței unei reforme morale și politice reale. Poate nu e lipsit de legătură faptul că celui mai violent deznodământ al revoluțiilor din Europa de Est i-a succedat una dintre cele mai corupte și, în fond, fundamental totalitară, ca reflexe, clasă politică.
Momentul alegerilor din noiembrie 2014 a prilejuit numeroase formule care aminteau de o eliberare similară, păstrând proporțiile, celei din 1989. Mai mult decât orice, ori de câte ori s-a făcut o paralelă între aceste două momente despărțite de un sfert de veac s-a vorbit de sentimentul demnității recuperate. O demnitate pe care comunismul s-a străduit prin varii metode să o calce în picioare. Fie, în varianta atroce, în închisorile dejisto-staliniste ale anilor ‘50, fie în celulele de beton ale noului socialism multilateral dezvoltat, blocuri transformate în uzine ale dezumanizării.
Din păcate, produsele, pe generații, ale acestei clase politice se văd, ca „un arc peste timp” (expresie favorită a protocronismului ceaușist) în ultimele ordonanțe de urgență emise de Guvernul Ponta, mai precis, în OUG nr. 95/2014 prin care se modifică Legea 341/2014 (privind stabilirea calității de revoluționar). Trecând peste rezervele, deseori exprimate, privind pricipiul în sine al legalizării și instituționalizării unei condiții, cea de revoluționar, care prin definiție este antisistem, ceea ce atrage atenția la actul publicat în Monitorul Oficial nr. 969 din 30 decembrie 2014 (și semnalată de site-urile de știri) este redefinirea, dintr-o trăsătură de condei, a caracteristicilor revoluției. Astfel, de unde, până acum, în primul articol al legii se putea citi că „Revoluţia română din decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării şi transformată în revoluţie antitotalitară, sprijinită de armată, care a condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, constituie un moment crucial în istoria României” (vezi mediafax.ro), de acum înainte, Guvernul Ponta își închipuie că poate rescrie istoria: „Revoluţia Română din Decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în municipiul Bucureşti şi în alte localităţi ale României, unde revoltele cetăţenilor români au fost reprimate de forţele de ordine şi s-au soldat cu morţi, răniţi sau arestaţi, a condus la dobândirea libertăţii şi la instaurarea democraţiei în România, constituie un moment crucial în istoria ţării”.
În viziunea Guvernului României, „revolta cetățenilor români” și-a pierdut obiectul, ea nu mai este nici anticomunistă, nici antitotalitară. Se poate eventual deduce din context că ea, revolta, a avut drept consecință dobândirea libertății și instaurarea democrației, fără ca aceste două elemente să fie, însă, potrivit textului ordonanței, scopuri explicite. Reflexele comuniste sunt astfel mai prezente ca niciodată: realitatea, istoria pot fi modificate dintr-o trăsătură de condei, cum știa atât de bine cenzura să o facă, iar memoria e, până la urmă, un fluid care ia forma vaselor în care îl torni. E un act în perfectă consonanță, de altfel, cu cealaltă ispravă a lui Victor Ponta din ultima ședință de guvern din 2014, pe 29 decembrie, când a fost adoptat textul unei ordonanțe care prevede că titularul unui titlu științific poate solicita Ministerului Educației renunțarea la diplomă, fără nicio explicație. Implicațiile unui asemenea act sunt de o gravitate extremă, dar cum clasa politică postdecembristă a învățat că legile se fac și se desfac în funcție de culoarea cravatei ori de vremea de afară, e limpede că asemenea obiecții se lovesc de un munte al bunului plac. În fond, e vorba de acte care definesc, mai mult decât toate programele și declarațiile guvernamentale luate la un loc, ideologia unei clase politice rezultate din uniunea totalitarismului comunist cu plutocrația autoritaristă postdecembristă.
Comentarii 4
Iulian Nastasache - 01-26-2015
Istoria a fost rescrisa la initiativa unor timisoreni user de manipulat si sub supervizarea unui fost general SRI. Verificati la SSPR.
RăspundeTheodor Marcean - 01-12-2015
OUG 95 consacra acea definitie a revolutiei din Decembrie 1989 care era in mintea actualilor membri si simpatizanti PSD INCA DE CAND AU COBORAT PE STRAZI,RIDICAND DOUA DEGETE IN SEMN DE VICTORIE.Pentru ei,revolta impotriva regimului Ceausescu era o revolta motivata de frig,foame,si imposibilitetea participarii la festinul celor care reprezentau clasa muncitoare.Odata indepartati acei reprezentanti,tara li s-a prezentat precum un cascaval,din care nu vor sa roada doar prostii.Pana cand totalitatea gaurilor din cascaval reprezinta mai putin decat restul,putem roade in continuare,si putem face ce vrem,inclusiv sa dam noi definitii revolutiei din 1989.
RăspundeRaluca Alexandrescu - 01-10-2015
Stimate domnule Nicolescu, Va multumesc foarte mult pentru urari, va doresc un An nou bun, cu sanatate si dumneavoastra si celor dragi.
RăspundeMarius Nicolescu - 01-08-2015
"Quousque tandem abutere Catilina, patienzia nostra? Quem ad finem...". Inutil sa scandez din Catilinarele lui Cicero. La noi nu s-a scris si nu s-a facut niciodata istorie cum se cuvine. Nici pe vremea cand moldovenii (din cauza consumului de alcool) aveau senzatia ca au invins in lupta un dusman de trei ori mai numeros, si cu atat mai putin acum cand "magia" rosie a schimbat in maniera sfasietor-tulburatoare caractere, vieti, suflete, demnitate, umanism si a transformat aceasta natiune intr-un robot dezagregat ce raspunde doar la comenzi oribil induiosatoare (ulei, zahar, carne, mititetei, bere, umbrele, pixuri, pelerine de ploaie si pantofi Adidas). Cutremurator. De la faptul ca suntem natia (si ne mandrim!) nascuta din doi barbati (Traian si Decebal), de la boierii din oricare provincie care si-au facut o "bravura" din a-si vinde Domnitorul (oricare ar fi fost) la turci, la rusi, oriunde doar ca sa castige gratiile Inaltei Porti si domnia peste Moldova sau Tara Romaneasca si mai putin Transilvania a carei influenta venea dinspre Viena si inca se mai simte. De aici si-a tras nemernica seva PCR-FSN-PSDR-PSD, Iliescu, Nastase, Adrian Sarbu, Patriciu, Tariceanu, Hrebenciuc, Ponta, Dragnea, Mazare, Constantinescu, Oprisan si toata tagma lor de transatori ai natiei romane. Nici PNL sau PDL nu sunt deloc departe de ciuma rosie a cameleonilor de profesie, a lingailor, a parvenitilor, a nesatuilor unei tranzitii lungi care parca nu mai are sfarsit. Tot mai multi nemancati si infrigurati si tot mai putini care nu se mai satura sa jefuiasca o tara si sa ne termine si pe noi. Din sufletele noastre adormite, nemincate, ametite cu tembelizatorul, imbatate cu alcool contrafacut. Suflete care-mi amintesc de o atmosfera gogoliana. Si noi am ramas tot la prima lectia din Abecedar: O + I = OI. Suntem in continuare codasii Europei. Si, din pacate, ne place sa fim. Va rog sa ma iertati, doamna Alexandrescu. Indraznesc sa va dau si eu un cuvant cheie. Un cuvant de care ma leg cu speranta din tot sufletul meu. Cuvant cheie: YANKEU. Gresesc? Un An Nou in tihna si cu sanatate pentru intreaga dumneavoastra familie! Cu cele mai pretioase ganduri, M. Nicolescu (fost Gladiatorul - pentru ca trebuie sa ne invingem odata frica de Securitate si de omniprezenta ei).
Răspunde