Parlamentul, sindicat de ajutor reciproc pentru aleșii cu dosar penal

Parlamentul este supraînvestit, tocmai pentru că a devenit portul de vreme rea al celor cu probleme în justiție.

Încă de la alegerile trecute, dacă nu și mai de demult, a devenit evident că par­la­men­tul se transformă progresiv într-un soi de sindicat: o organizație care protejează in­teresele de breaslă ale pro­priilor membri, în loc să se ocupe de servirea in­te­re­selor cetățenilor. Într-ade­văr, dosarele de corupție instrumentate de DNA pro­voacă o teroare atât de evi­dentă în rândurile func­țio­narilor publici, încât par­lamentul a devenit ultima redută de protecție. Prin­ci­palul avantaj, râvnit de unii, câștigat cu trudă și bani mulți de alții, invidiat de cei lăsați pe afară, este imunitatea. Chiar dacă în ultimele luni au defilat cu cătușe o sumă întreagă de per­sonaje considerate, până mai ieri, intan­gibile, există întotdeauna o speranță de reu­șită, atâta vreme cât se mai poate con­ta pe solidaritatea sindicatului parla­men­tar. După execuțiile aplicate cu atâta sa­tisfacție de aceeași instituție impropriu de­numită parlament unor elemente „stră­i­ne“, sindicatul aleșilor poporului și-a re­calibrat activitatea, și-a retrasat misiunile și obiectivele și, încurajat de politica de sprijin deschis practicată de principalul par­tid de guvernământ, a reînceput să-și joace rolul pentru care și-a deschis cu atâ­ta generozitate porțile - acum se înțelege foarte bine de ce - la alegeri.

Sfârșitul de săptămână a pregătit terenul pen­tru cele două voturi cu valență sim­bo­lică prevăzute a avea loc în plen în viitorul apropiat. Pe de o parte, liberalii încearcă să spele imaginea puternic șifonată în ur­ma episodului Vosganian. Alina Gorghiu, copreședintă a PNL, vorbea încă de la începutul săp­tă­mânii trecute, într-un in­terviu televizat, de dis­po­ni­bilitatea partidului său de a încuraja un vot transparent în subiectul imunității. A revenit apoi cu declarații su­plimentare, în același sens; e greu de șters însă im­pre­sia dizgrațioasă lăsată de pres­tația lacrimogenă a unor membri PNL salvați in extremis de votul din plen. Liberalii au încă o mulțime de pro­bleme legate de resursele umane la ni­vel înalt, iar pe ordinea de zi a plenului se află și numele unui membru PNL, Theodor Nicolescu. Într-o declarație dată RFI pe 23 martie, vicepreședintele PNL Teodor Ata­nasiu și-a avertizat colegii că votul par­la­mentarilor liberali va fi filmat și pus pe si­te-ul formațiunii: „este o săptămână în care Partidul Național Liberal va arăta din nou că este de partea justiției. Vrem ca în această țară să dispară aceste pro­tecții speciale pentru miniștrii par­la­men­tari și care nu pot fi anchetați sau ares­tați din acest motiv. Noi o să votăm pen­tru ridicarea imunității, respectiv pentru începerea urmăririi penale pentru toți parlamentarii, și pentru domnul deputat, și pentru cei doi domni senatori“.

Nimeni nu pare însă apt să concureze ma­terialul furnizat de PSD zilele acestea. Mă­car la nivelul mesajelor transmise, par­ti­dul luminatului prim-ministru Victor Pon­ta nu se împiedică în ambiguități. La Con­siliul PSD din 21 martie, vocile au sunat la unison: trebuie luptat împotriva terorii pro­curorilor, angrenați sută la sută în confrun­tarea po­litică, au spus primarii, șefii de fi­li­ale lo­cale etc. Primarul Iașiului recomandă ti­­ne­rei generații cariera sigură de pro­cu­ror, ce­ea ce indică, implicit, că persoana în cau­­ză contează probabil, dimpreună cu partidul său, să furnizeze ani buni de acum înainte o pâine generațiilor de ab­solvenți ai facultăților de drept. Iar du­minică sea­ra, la televiziunea de casă a par­tidului, Li­viu Dragnea explica de zor cât de de­mo­cratic e PSD și cum nu poate să-și forțeze parlamentarii să voteze într-o direcție sau alta: „nu putem sta cu pis­to­lul la tâmplă, la fiecare parlamentar. Fie­care va vota cum crede, nu pot să dau eu un pro­nos­tic, acum“, a adăugat vi­ce­președintele PSD, grăbit să se pună deja la adăpost.

Cine a mai scăpat încă o bună ocazie să ta­că a fost trista figură care ocupă acum fo­toliul de președinte al Senatului. Fostul li­beral, actualmente ideologic nedefinit, de­și lider de partid, aliat penibil al lui Victor Ponta, Călin Popescu-Tăriceanu a ținut să dea o lecție de știință politică explicând la reuniunea Consiliului Național al PSD cum este parlamentul „independent“ în raport cu celelalte puteri ale statului, singurul ales, spre deosebire de celelalte două, exe­cutivă și judecătorească, „numite“. In­cul­tura politică a unui om care a candidat și la președinție în toamna lui 2014 este pe puțin preocupantă: fostul prim-ministru pare să ignore mecanismele cons­ti­tu­țio­nale, concursurile din magistratură și mul­te alte aspecte, aparent lipsite de im­por­tanță pentru personajul în discuție, care reglementează funcționarea instituțiilor fun­damentale și, nu în ultimul rând, prin­ci­piul separației puterilor în stat, construit pe baza „echilibrului“, și nu al rupturii.

Ca de obicei, parlamentul este su­pra­în­ves­tit, tocmai pentru că a devenit portul de vreme rea al celor cu probleme în justiție. Dar tocmai de aceea, el pare a se fi au­to­descalificat. Parlamentarii nu mai pot fi purtătorii și depozitarii legitimi al su­ve­ra­nității, pentru că și-au abandonat cu rea-credință rolul încredințat de cetățeni și au optat pentru convertirea instituției pe ca­re o ocupă în organism de ajutor reciproc pentru urmăriții penal.