Partide românești, populari europeni și clivaje tradiționale

Pe fondul ascensiunii polului suveranist, familiile politice tradiționale vor fi puse în situația să-și reevalueze politicile de alianțe și strategiile de negocieri.

Raluca Alexandrescu 04.06.2019

De același autor

Marile formațiuni politice europene trag linie după alegerile de pe 26 mai. La nivel european, în țări care reprezintă motorul UE, naționaliștii conservatori stau din ce în ce mai bine: Italia sau Franța sunt surprizele neplăcute ale votului cetățenilor europeni, din acest punct de vedere.

Dincolo de clivajele clasice

În scădere sunt listele partidelor politice construite pe o logică tradițională a clivajelor, așa cum le-a definit sociologia politică încă după al doilea război mondial. Familiile europene s-au construit urmând modelul, iar el a corespuns, până la alegerile europene precedente, unor modele de organizare a clivajelor care au permis reduplicarea elementelor de demarcație. Pentru logica marilor familii europene – ne referim în special la Popularii Europeni (PPE), socialiști și liberali (ALDE) – și pentru activitatea lor în interiorul Parlamentului European, este limpede că modelul a continuat să funcționeze pentru articularea alianțelor și majorităților, pentru constituirea unor poziții comune în interiorul Parlamentului European sau pentru agregarea unor dialoguri la nivelul partidelor afiliate din statele membre ale Uniunii Europene. Este însă din ce în ce mai dificil de spus în ce măsură aceste clivaje mai pot să răspundă integral orientărilor și tematicilor europene, așa cum se degajă ele din votul de duminică. Nu e deloc întâmplător, de exemplu, că ecologiștii sunt în creștere. În Franța, bunăoară, a treia forță politică în clasamentul la europarlamentare este Europe écologie, cu 13 mandate, iar pe locul șase, cu șase locuri câștigate, Envie d’Europe écologique et sociale, cu șase mandate. La polul opus, tot în Franța – unde, de altminteri, agenda de mediu a fost preluată în mod activ de președintele Emmanuel Macron și transformată în politică prioritară la nivel european și global – putem deja constata dispariția de facto din peisajul politic relevant a socialiștilor, aflați într-o derivă aparent de neoprit după mandatul prezidențial lipsit de anvergură al lui François Hollande și la capătul mai multor tentative eșuate de a relansa partidul care a obținut cu greu un incredibil loc 5, cu 6,31% din voturi și 6 mandate de eurodeputați câștigate.

Pentru România, ca și pentru alte state din fostul bloc comunist, lucrurile au părut destul de clare până de curând: Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Mișcarea Populară (PMP) și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) sunt membre ale PPE și asumă, măcar la nivel formal, discursul potrivit. Spre deosebire de eterna oaie neagră a PPE, liderul FIDESZ Viktor Orbán, care a fost suspendat din PPE, cu 190 de voturi pentru și doar trei împotrivă, la Adunarea Politică a popularilor din 20 martie 2019. Suspendarea, anunțată inițial de Joseph Daul, președintele PPE (și votată, potrivit declarațiilor europarlamentarului Siegfried Mureșan, și de PNL), s-a decis în urma repetatelor atacuri ale lui Viktor Orbán la adresa democrației și statului de drept în Ungaria: demonizarea adversarilor, eliminarea metodică a presei de opoziție, controlul cercetării, prin tăieri sau direcționări pe criterii politice, ale fondurilor alocate proiectelor și granturilor. În paralel, un discurs revizionist clar la adresa instituțiilor europene, cu accent direct pe politicile privind migrația, care au constituit mărul discordiei în actuala legislatură europeană. Trebuie totuși notat că, potrivit declarațiilor liderilor popularilor europeni, suspendarea FIDESZ s-a făcut în urma unei negocieri între părți, iar „picătura care a umplut paharul“ a fost apariția unui afiș aprobat de partidul lui Viktor Orbán care-l reprezenta pe președintele CE Jean-Claude Juncker în rolul de partener complice al lui George Soros. Decizia de suspendare a fost luată după ce alte partide membre ale familiei popularilor europeni au amenințat cu plecarea, cum e cazul Partidului Creștin-Social din Luxemburg.

Potrivit europarlamentarului Siegfried Mureșan, PNL a votat pentru suspendarea FIDESZ. Anunțul inițial a fost făcut de Adunarea Politică a PPE care a luat această decizie cu 190 voturi pentru și doar trei voturi împotrivă, în cadrul unui vot secret. În cadrul aceleiași Adunări s-a decis instituirea unui Comitet de monitorizare a modului cum FIDESZ respectă normele și valorile creștin-democrației, din care fac parte Herman Van Rompuy (fost premier al Belgiei), Hans-Gert Pottering (fost președinte al PE, Germania) și fostul cancelar al Austriei Wolfgang Schussel.

Confiscarea PNCȚD

Acțiunile de „curățenie“ din PPE avuseseră și un caz românesc, în urmă cu doi ani, când Adunarea Politică a popularilor a decis excluderea, în iunie 2017, a PNȚCD. Confiscat de ani la rând de aventurieri și oportuniști suspecți cu susținere incertă, PNCȚD nu mai era, în plus, partid parlamentar și își pierduse de atunci relevanța în concertul creștin-democrației din România - orice ar mai însemna acest concept acum în tabloul politic românesc. Evoluția din ultimele luni a liderului confirmă justețea deciziei luate de PPE. PNȚCD a candidat la alegerile europene pe liste comune cu PSD și adoptă, în general, un discurs violent naționalist și antiimigraționist. Este puternic susținut și mediatizat de platforma pro-rusă Sputnik.

PNL, PMP, UDMR & PPE

Pentru PPE, situația în România a fost aparent mai ușor de gestionat până la declanșarea mutărilor strategice ale partidelor membre pe harta alianțelor politice premergătoare alegerilor europene. Ludovic Orban, președintele PNL (26,71% pe 26 mai), a fost invitat să țină pe 9 mai un discurs de întâmpinare cu ocazia întâlnirii PPE premergătoare summit-ului de la Sibiu din luna mai a acestui an. Vorbind despre atașamentul partidului său la valorile europene, Ludovic Orban atrăgea atenția colegilor din PPE asupra existenței problematice a forțelor politice adversare din ce în ce mai puternice ale proiectului european, multiplicându-se în mai toate statele membre, inclusiv – și mai ales – în democrațiile consolidate ale Europei Occidentale. „Chiar dacă avem forțe politice, atât în România, cât și în alte țări europene, care contestă proiectul european (...), în ceea ce ne privește pe noi vom lupta alături de partenerii din Partidul Popular European să asigurăm în continuare că Europa va rămâne unită, că Europa va fi un loc în care fiecare cetățean european va putea avea o viață decentă, va avea libertate, i se va respecta demnitatea și toți cei care ocupă funcții publice, indiferent unde ocupă aceste funcții publice, la nivel local, județean, național sau european, sunt în serviciul cetățeanului.“

Partidul Mișcarea Populară (PMP) face parte și el din familia Popularilor Europeni. Președintele acestuia, Eugen Tomac, poate fi mulțumit după alegerile europene din 26 mai, când partidul a reușit să convingă 5,74% din votanții de duminică să-i acorde încrederea. PMP va trimite așadar în Parlamentul European doi eurodeputați, primii pe listă fiind fostul președinte Traian Băsescu și președintele PMP, Eugen Tomac.

Atât în cazul PNL, cât și în cazul PMP, linia de demarcație preferată în discursul popularilor europeni a fost, în linii mari măcar, respectată: un discurs marcat anti-PSD, clasificat ca partid „socialist“ și combătut din această perspectivă. Cu toate acestea, declarațiile lui Traian Băsescu din ultima perioadă au fost de natură să contrazică relativ frecvent rolul de membru al opoziției, mai cu seamă în ceea ce privește problema justiției, crucială în România de la instalarea actualei coaliții de guvernământ în 2016.

UDMR (5,77%) a avut, ca întotdeauna, o atitudine unde obiectivul principal, acela de a fi la guvernare, a prevalat asupra oricăror alte considerente. Creștin-democrația, liberalismul conservator asumate prin apartenența la PPE au fost elemente adesea formale în arhitectura procesului decizional în interiorul UDMR. Participarea la guvernare alături de un partid „socialist“ și altul „liberal“ (ALDE) – ghilimelele se impun atâta vreme cât niciunul dintre partidele citate nu răspunde în mod satisfăcător elementelor de control care permit analizei politice să încadreze aceste partide în familiile politice unde sunt ele localizate formal – a constituit din 2016 încoace o problemă nerezolvată.

Polul suveranist

Pentru PPE, constituirea noului grup are elemente de noutate în raport cu aritmetica tradițională a familiilor politice din Legislativul european. În Ungaria, Viktor Orbán și partidul său au câștigat cu o covârșitoare majoritate alegerile în Ungaria – 52,26%, 13 locuri în PE. Vor avea parteneri suficient de întăriți de votul naționalist-conservator din Italia, Franța și, până la limpezirea Brexit-ului, din marea Britanie, pentru a putea forma un pol politic suveranist în cadrul PE. Cu cele 33% ale lui Matteo Salvini în Italia, cele 23,31% ale lui Marine Le Pen în Franța și cele 31% ale lui Nigel Farage în Marea Britanie, familiile politice tradiționale vor fi puse în situația să-și reevalueze politicile de alianțe și strategiile de negocieri. Ele vor putea astfel contribui la consolidarea sau, dimpotrivă, la fragilizarea sistemului democratic prin asumarea, respectiv ignorarea unui set de norme nescrise ale comportamentului democratic, care includ o rezervă autoimpusă în conturnarea conștientă și aparent legală a mecanismelor democratice la nivel european și la nivel național.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22