De același autor
Suntem atât de concentrați pe ceea ce se întâmplă la BEC, la CCR, am fost atât de prinși în vâltoarea amenințării și șocului din decembrie, încât există riscul de a supraînvesti alegerile din mai și de a supradimensiona impactul purificator al cartonașelor roșii arătate lui Călin Georgescu și Dianei Șoșoacă. Altfel spus, avem sigur motive să răsuflăm ușurați (deși mult se va mai scrie și vorbi despre implicațiile și eventualele costuri democratice și pe termen lung ale deciziilor), dar niciunul să considerăm că putem reveni la normalul tranzacțional mocirlos în care ne afundăm de atâția ani.
Și, deși acum suntem într-o infinită complicație juridică, electorală și constituțională tocmai din cauza manipulărilor politice ale establishmentului corupt și tranzacțional care s-a vopsit în „proeuropean”, niciunul dintre actorii responsabili nu dă semne că ar avea vreo intenție să abandoneze practicile care ne-au adus aici. Ba dimpotrivă: ce se aude din culisele partidelor parlamentare, din coaliții prezente sau viitoare nu dă deloc încredere în capacitatea sau voința vreunuia dintre actorii politici principali de a estima corect consecințele fiecărei decizii luate în zilele și săptămânile care vin.
Pe de altă parte, niciunul dintre candidații „proeuropeni”, „prodemocrați” aruncați în cursă nu poate reprezenta salvarea, pentru simplul motiv că un președinte nu trebuie să fie salvatorul. Un electorat care caută un salvator este deja pierdut pentru gândirea democratică și critică. Dezamăgirea va fi cu atât mai copleșitoare. Până la urmă, bilanțul atât de criticat al mandatelor Iohannis, trecând peste evaluările obiective, s-a născut și din investiția exagerată de speranță a celor care l-au votat.
Ce ne așteaptă după alegeri este una dintre întrebările pe care ar trebui să ni le punem. Chiar în ipoteza unui deznodământ mai puțin dramatic (deși oferta electorală este atât de fragmentată și cu reorientări și permutări atât de greu de anticipat), regimul hibrid rămâne acolo unde l-am pus și l-am tolerat, dacă nu chiar l-am cultivat fără să vrem. Mitingul de duminică a fost liniștit, a fost ce trebuia să fie, e clar că există o cultură consolidată a protestului – în sensul profesionalizării – , că persoanele prezente au avut parte de o ședință de terapie și că albastrul european i-a liniștit pe mulți terifiați, pe drept cuvânt, de roșul agresiv al MAGA (ce ironie totuși a coloristicii, din partea unei ideologii care se definește prin detestarea viscerală a stângii). Nu e mai puțin adevărat însă că pe cât de unificator a putut fi sentimentul celor prezenți acolo, cu atât mai masivă a apărut falia uriașă care desparte grupuri sociale animate de culturi politice atât de dramatic diferite.
După alegeri vom fi tot noi cu noi: și cu boții, și cu IA, și cu rușii, și cu MAGA, și toate clonele fetide și inepte aclimatizate pe Dâmbovița, la Vaslui, Mureș sau Prahova. Cu mizeria din România profundă, a corupției, a președinților de Consilii Județene și a primarilor care-și cultivă în continuare rețelele și care nu au niciun interes să spargă cercul vicios și toxic al ne-libertății. De ce ar face-o acum, când în lumea întreagă a devenit atât de tolerabil, chiar recomandabil, să iei cu japca, să nu-ți respecți cuvântul dat, să tragi apa peste contracte, înțelegeri, numai pentru că „se poate”, toate, sub umbrela așa-zisului „realism politic” (de parcă valul de barbarie premodernă care a pornit de la Casa Albă ar putea fi explicat convenabil și satisfăcător de, să zicem, realismul ofensiv al lui Mearsheimer).
După alegeri vom fi tot noi cu noi: cu preoți și pastori dând consemne de viață și de comportament politic, răspândind frica, manipularea, propaganda și minciuna în locul cuvântului lui Dumnezeu, oricare ar fi el. Suntem într-o țară în care a fost posibilă creșterea fulminantă la vot a unui candidat ignorat de majoritatea votanților și pentru că la biserică sau la casa de rugăciuni au primit consemnul să pună ștampila.
Pe 17 martie a ieșit primul sondaj care testează intenția de vot. După ce ne-am ars cu sondajele din noiembrie 2024, suflăm și în iaurt, dar: candidata POT, o ființă care a reușit până acum să întrunească un singur tip de unanimitate, și nu favorabilă, adună o intenție de vot comparabilă cu precedenta pentru Georgescu. Consemnul de vot este cel care contează în scenariu. Turmele de credincioși mânate de la spate se vor încolona disciplinat și vor căuta mântuirea prin vot.
După alegeri vom avea de rezolvat, într-un context european și mondial infinit mai dificil decât cu 20 de ani în urmă, când aderam la UE, probleme neglijate de majoritatea guvernărilor, în beneficiul unei culturi politice patrimoniale și tranzacționale, care i-a ajutat pe atâția dintre bogații și puternicii momentului să-și construiască clientele, rețele de influență și dominație în structurile plasate sub control. Această rețea politică nu numai că a fost delăsătoare, dar s-a și hrănit activ din înapoierea, din gândirea magică, din ignoranța și insecuritatea care vin la pachet. Aici, în aceste comunități sărăcite, neglijate, disprețuite și fără perspectivă, ideologia putinistă și, mai nou, MAGA vor continua să prospere, pentru că se întâlnesc organic cu obscurantismul autohton.
Comentarii 0