De același autor
La șase luni de la alegerile europarlamentare, la aproape o lună de la demiterea Guvernului Dăncilă prin moțiune de cenzură, cu o săptămână înainte de alegerile prezidențiale, autoritățile române nu au reușit să trimită o propunere convingătoare pentru portofoliul de comisar european. Guvernul Dăncilă va rămâne cu siguranță în istoricul guvernărilor de după 1989 ca o ilustrare clară a consecințelor contraselecției practicate cu obstinație în rândul cadrelor din partidul succesor, să nu uităm, al PCR-ului de dinainte de 1989.
Ce s-a întâmplat cu selecția și propunerile pentru comisarii europeni se știe deja, telenovela a fost dureroasă prin penibilul situațiilor la care a fost expusă România în fața instituțiilor europene, dar și prin obtuzitatea evidentă a guvernării PSD, care nu a înțeles nici în ceasul al treisprezecelea că Uniunea Europeană, cu toate păcatele unei birocrații hipertrofiate și autosuficiente, cu toate ezitările și criticile care i se pot aduce, nu are o apetență prea mare pentru antiselecție și arată o intoleranță evidentă la persoane cu probleme de integritate sau la reprezentanți instituționali ilegitimi și incompetenți.
Primul sezon (cu mai multe episoade!) al telenovelei produse în studiourile falimentare ale PSD a fost propunerea Rovanei Plumb (cu rezervă Dan Nica), propunere intens dezbătută în timpul verii și care a culminat cu mesajele din ce în ce mai clare și insistente ale Bruxellesului legate de problemele de integritate și de inadvertențele din declarația de avere a propunerii României. În luna august deja, devenea limpede că aceasta nu va primi avizul Comisiei JURI din Parlamentul European, dar Guvernul Dăncilă și Rovana Plumb personal s-au făcut că nu înțeleg, sperând că metodele elaborate în atelierele PSD pe plaiurile mioritice pot fi exportate direct la Bruxelles. Decizia a venit după un episod penibil, în care Rovana Plumb a înțeles să-și rezolve un credit bizar și neexplicabil din declarația de avere prin așa-zisa lui achitare cu banii jos, anunțând apoi triumfătoare la Bruxelles „rezolvarea“ situației: în imaginarul doamnei Plumb și a întregii conduceri PSD, soluția identificată era perfect acceptabilă. Nu așa a părut restului lumii și în special Comisiei JURI a PE, care a emis un vot final (obligatoriu) pe data de 30 septembrie 2019, transmițând președintelui PE, David Sassoli, că nici Rovana Plumb, candidata României, nici candidatul Ungariei, László Trócsányi, nu îndeplinesc condițiile de integritate și conduită pentru a deveni membri în Comisia Europeană. În cazul propunerii românești, decizia s-a luat cu 13 voturi pentru și 7 împotrivă.
Următorul episod a urmat pe 7 octombrie, când Viorica Dăncilă a anunțat că susține propunerea de rezervă, Dan Nica, deși, în momentul înaintării propunerii inițiale, guvernul fusese notificat de problemele de integritate ale tandemului, nu numai ale Rovanei Plumb. În aceste condiții, inevitabilul s-a produs pe data de 9 octombrie, când oficialii de la Bruxelles au anunțat foarte limpede că președinta aleasă a Comisiei Europene nu este de acord cu propunerea. A urmat o afundare în penibil a doamnei Dăncilă, care a susținut contrariul, acuzând presa și reprezentanții opoziției că dezinformează și practică o politică de denigrare a României pe scena europeană.
Pe data de 10 octombrie, Guvernul Dăncilă a fost demis prin moțiune de cenzură. În mod normal, nicio propunere de comisar european nu ar mai fi trebuit să iasă din cabinetul demis, dar logica executivului PSD nu se supune normelor bunului simț. Astfel că, la mai mult de două săptămâni de la moțiune (timp în care, în treacăt fie spus, executivul a continuat să dea pe bandă rulantă pomeni electorale), Viorica Dăncilă a mai ieșit cu o propunere: Victor Negrescu. Persoana propusă nici nu a mai intrat în discuția europeană, replica Ursulei von den Leyen fiind aproape instantanee: nu se poate discuta cu un guvern demis, a cărui propunere este contestată în mod deschis de președintele statului. Nici de această dată, doamna Dăncilă nu s-a lăsat tulburată, declarând cu seninătate pe 31 octombrie că nu a existat o respingere formală.
Pe lângă incredibilul acestei succesiuni de evenimente, refuzul guvernului PSD de a accepta evidențele pune în dificultate chiar funcționarea normală a Comisiei Europene, în condițiile în care Ungaria și Franța, care au avut de asemenea probleme la prima nominalizare, au trimis un nou set de propuneri între timp acceptate de Comisia JURI.
Motivele pentru care cele trei încercări ale cabinetului demis Dăncilă sunt, tehnic cel puțin, diferite de la un caz la altul, dar au un numitor comun: incompetența și infinita capacitate de negare a evidențelor pe care PSD a demonstrat-o în nenumărate ocazii. La capitolul incompetență, este limpede că, până acum, cabinetul actual a bătut toate recordurile posibile, nu numai prin persoana care a condus executivul (și, cel puțin deocamdată, PSD), dar și prin numeroșii săi reprezentanți care și-au dat, la timpul potrivit, măsura abisală a grobianismului, al inadecvării la funcție și, mai mult decât atât, la minimele reguli de civilitate în spațiul public. //
