Calculele Olguței Vasilescu și planul spre Est al PSD

Ce bine e cu PSD la guvernare! Să arun­căm cu banii, să curgă laptele și mierea pen­tru popor, să vină viața bună, bel­șu­gul! Hai, gata cu sărăcia! Au găsit domnul Dragnea, „singurul care știe pro­gramul de gu­ver­nare din scoarță-n scoar­ță“, și doam­na Olguța so­luția pen­tru o viață bună. Dar, stai! Ești bu­getar? Nu. Ești pen­sio­nar? Nu. Ești asis­tat so­cial? Nu. Lucrezi în sis­te­mul pri­vat, cumva pe la vreo mul­tinațională? Da. Atunci, la muncă! La mun­că, nu la în­tins mâna la stat.

Cam la asta se rezumă, pe scurt, ceea ce ne transmite Olguța Vasilescu, ministrul Mun­cii, atunci când spune că, în sistemul pu­blic, „până la pragul de 4.000 de lei, salariile se dublează. După 4.000 de lei, este o creştere cu 45% a salariilor, iar după pragul de 7.000 de lei sunt creşteri, dar nu foarte mari“. Ce calcul precis! Ba­zat pe performanțele salariaților, pe res­pon­sabilitățile lor, pe funcțiile lor, pe cât de utilă e munca lor, pe cât poate suporta portmoneul ăsta, și așa mai tot timpul gol, al țării.

Ce bine e cu PSD la guvernare! Ce simplu e să arunci cu banii, mai ales atunci când nu sunt ai tăi, nu? Când nu-i faci tu. Când nu te interesează cine-ți va deconta fac­tu­ra, când nu e treaba ta nici ce se întâmplă în jur. Important e să o duci bine tu și cei ca tine. Restul să moară! Și poate să moară și țara odată cu ei. Pentru că nu-ți trebuie studii foarte aprofundate de economie ca să pricepi că o astfel de măsură de dublare a salariilor e de un populism nu doar ief­tin, dar mai ales toxic pentru un întreg po­por. Lăsând la o parte amatorismul de a decide o majorare a salariilor în care an­gajații nu sunt evaluați în niciun fel, lă­sând la o parte că în nicio com­panie privată sănă­toa­să, acolo unde fiecare bă­nuț e muncit, nu pică din cer, astfel de decizii nu sunt luate nici de cei mai slabi manageri, lăsând la o parte și faptul că se va ajun­ge la aberația ca, de exem­plu, un angajat la stat să aibă o leafă mai mare decât șeful lui, nu poți să nu te întrebi ce planuri se ascund în mintea aces­tor oameni care conduc România.

Varianta simplă e că, prin astfel de ma­jo­rări iraționale ale salariilor, bazate nu pe o economie care duduie, nici pe niște pre­viziuni financiare strălucite, ci pe voturi care vin, PSD își asigură un sprijin masiv din partea unui segment important al po­pu­la­ției. Exact acel segment care trăiește ex­clu­siv pe bani de la buget. E musai pentru PSD să-și întărească armata de sim­pa­ti­zanți, mai ales acum, când s-a trezit în stra­dă cu sute de mii de „soroșiști“, pe ca­re nu îi poate controla în niciun fel. Nu-i poate momi cu niciun ban. Nu-i poate po­toli cu niciun chip.

Câteva milioane de bugetari care se vor trezi, peste noapte, cu salariile dublate, fă­ră să li se ceară să facă nimic în plus, alte milioane de pensionari pentru care s-a anun­țat o a doua creștere a veniturilor pe anul acesta, începând cu 1 iulie, la care pu­tem adăuga asistații social, prea mulți și răsfățați în timpul guvernărilor social-de­mocrate, sunt exact masa de manevră pe care PSD are nevoie să și-o întărească mai ales acum. Acum, când ministrul Justiției, Tudorel Toader, se pregătește să dea lovi­tura de grație și să facă lege din Or­do­nanța 13. Acum, când toate mecanismele de apărare a statului de drept sunt luate cu asalt de cei aflați la putere. Acum, când DNA e pe ordinea de zi a atacurilor venite din partea indivizilor cu probleme penale care au pus mâna pe butoanele țării.

Și nu contează pentru PSD că, pentru toate astea, dublează din pix salarii, mă­rește pensii. Nu ei vor plăti pentru asta, ci noi. Important e altceva, anume ca același PSD să aibă confortul în societate pentru a-și asigura liniștea, pentru a-și asigura protecția, astfel încât să-și ducă la în­de­plinire planurile ticăloase cu care și-a în­ce­put guvernarea. Ce pare să facă PSD este să ridice un zid din carne vie în mijlocul ță­­rii. Cetățeni contra cetățeni. De o parte a zidului vor fi ai lor, cei mai mulți, cei de ca­re partidul are grijă, cei mai odihniți, cei pentru care ziua de mâine nu depinde de un patron, ci este asigurată printr-un con­tract pe viață la stat. De partea cealaltă vor fi „dușmanii poporului“, „fasciștii“, „so­ro­șiștii“, „ONG-iștii“, cei care ies în stra­dă împotriva PSD, cei care muncesc pâ­nă cad jos, sfârșiți de oboseală, la pri­vat, cei care trăiesc cu frica zilei de mâi­ne, când poate nu vor mai avea unde munci.

O altă variantă, mai sumbră, este că, pe lân­gă toate cele de mai sus, actuala putere ar putea avea un plan ascuns de gu­ver­nare, prin care să lase țara vraiște în câți­va ani. Să arunce cu bani acum doar pen­tru a o duce în prăpastie, doar pentru a o slă­bi în ritm accelerat, pentru a o lăsa pli­nă de datorii, lipsită de viitor. Un plan bi­ne gândit de a pune presiune pe tot sis­te­mul privat, pe multinanționale, care, de­si­gur, vor să ne fure țara și care, dacă vor mai vrea să rămână aici, vor trebui să suporte desfrâul financiar al unui sistem bu­getar îmbuibat. Și, probabil, atunci când vor fi sufocate de taxe care să aco­pere dublările de salarii venite peste noap­te, „răii din Vest“ își vor lua catrafusele, se vor orienta spre meleaguri mai primi­toare și ne vor lăsa să ne jefuim singuri ță­rișoara. Iar pe un astfel de popor slăbit din temelii, îndatorat pe viață, cu un sis­tem privat temător, împovărat, cu mili­oane de oameni care vor plăti pentru „vi­na“ de a nu fi angajați la stat, cu alte mi­li­oane care vor lua în continuare calea străi­nătății pentru un trai decent, PSD ar pu­tea pregăti pământul fertil pentru o „lume nouă“. O lume care ne pândește de multă vre­me. O lume de la Est.