De același autor
Răscoala pornită în PSD de Mihai Tudose împotriva lui Liviu Dragnea ne-a arătat un premier învingător, cu şanse de a prelua repejor frâiele partidului şi de a scoate poporul de sub dictatura lui Daddy. Să-l forţezi pe Dragnea să renunţe la Shhaideh şi la Plumb, ministresele lui preferate pentru afaceri penale, părea o fantezie. Dar Tudose şi-a jucat bine rolul de garant al moralităţii în guvern şi a câştigat. A câştigat în primă fază, pentru că s-a trecut aproape instant la etapa a doua. Cea de acum, în care vedem că Daddy a rămas, de fapt, tot Daddy. Iar Tudose a înlocuit nişte miniştri dubioşi cu alţii la fel de dubioşi. Totuşi, o bătălie s-a dat. Dar cine a câştigat?
Să vedem. Dragnea pare să fi ieşit mai puternic din prima luptă dusă cu Tudose. Şi asta pentru că a mai învăţat o lecţie: de acum, va face toate ticăloşiile singur. În fapt, liderul PSD ne confirmă ceea ce, până de curând, noi doar intuiam. Anume că nu a avut niciodată nevoie de Executiv pentru a-şi respecta propriul program de guvernare, ci doar pentru a-şi rezolva problemele penale. În plus, interesul lui Dragnea de a simula, ca până acum, că vrea să îşi respecte promisiunile electorale este zero. Pe de o parte, pentru că a făcut praf bugetul, aruncând banii pe pomeni, astfel că oricum n-ar mai avea cu ce să-şi achite facturile faţă de alegători. Apoi, pentru că milioane de pensionari şi de bugetari, votanţii de bază ai PSD, văd acum că au fost ţepuiţi de Dragnea. Asta pentru că Legea pensiilor a fost amânată până în 2019, iar cea a salarizării nu le va da, ci le va lua din lefuri multor bugetari. De exemplu, din salariile cadrelor medicale, care au protestat, mai zilele trecute, în Capitală.
Pe de altă parte, chiar mai important, Dragnea nu mai are nevoie de guvern şi pentru că s-a lămurit şi după episodul Grindeanu, şi după cel cu Tudose că Executivul nu-l va ajuta să scape de problemele cu justiţia. Ordonanţa 13, care i-ar fi rezolvat dosarul în care e judecat pentru abuz în serviciu, a fost retrasă de Guvernul Grindeanu la presiunea străzii şi împotriva dorinţei lui. Pachetul privind modificarea legilor justiţiei e amânat deja prea mult de Tudorel Toader. Şi cum nu mai are timp de aşteptat, trezindu-se pe cap şi cu bomba Belina, Dragnea va rezolva totul singur. Nu prin guvern, ci prin parlament, de unde, la braţ cu Tăriceanu, celălalt „iubitor“ al statului de drept, va respecta singurul program de guvernare care-l interesează. Modificarea legilor justiţiei, prin supunerea ei controlului politic.
Aşa se explică decizia luată în sânul coaliţiei de a trece legile justiţiei prin iniţiativă asumată de parlament, şi nu de guvern. E mult mai rapid şi mai sigur aşa pentru Liviu Dragnea, care poartă războiul împotriva statului de drept atât de pe faţă, încât nu mai are nevoie nici de punctul de vedere al Comisiei de la Veneţia în privinţa procedurii de numire a procurorilor şefi, din care preşedintele ţării, conform proiectului lui Toader, e înlăturat. Motivul invocat de liderul PSD este că „doar n-o să stea ţara-n loc“ aşteptând Comisia, „domeniul justiţiei are probleme. Judecătorii şi procurorii aşteaptă să fie rezolvate“. O minciună evidentă. CSM a dat aviz negativ proiectului lui Toader, după ce mii de magistraţi l-au criticat, iar recent au semnat un memoriu prin care solicită blocarea acestei iniţiative legislative.
Dar Dragnea şi aripa penală a PSD-ALDE e clar că au un singur scop: să scape de dosare şi să scape acum. Şi cum Dragnea şi Tăriceanu au pe mână majoritatea parlamentară, plus o comisie de masacrat justiţia condusă de Florin Iordache, mai cunoscut ca „altă întrebare“, comisie unde va ajunge spre finalizare proiectul lui Toader, atunci de ce ar mai accepta liderii coaliţiei de guvernare să se joace de-a democraţia cu noi? Asta cu atât mai mult, cu cât, prin iniţiativă parlamentară, nici nu mai au obligaţia să pună în dezbatere publică proiectul, ci-l pot trece rapid, în forma dorită, prin maşina de vot. Aceeaşi soartă par să mai aibă trei legi amânate, la fel, pe nervii lui Dragnea şi ai lui Tăriceanu, ba de Grindeanu, ba de Tudose. Trei legi cu mize financiare uriaşe: cea de înfiinţare a Fondului Suveran de Investiţii, unde sunt în joc vreo zece miliarde de euro, Legea parteneriatului public-privat şi cea a achiziţiilor, aşteptate cu sufletul la gură de clientela de partid, care trebuie satisfăcută.
Să revenim la întrebarea cine a câştigat lupta Dragnea-Tudose? Înainte, însă, o mică menţiune. Deşi premierul nu pare a fi dispus să-şi ajute şeful de partid în lupta contra justiţiei, Cabinetul Tudose nu trebuie iertat pentru o proastă guvernare, în care laptele şi mierea promise s-au transformat în pensii şi salarii batjocorite, într-o nouă taxă, cea de solidaritate, în menţinerea impozitului pentru veniturile sub 2.000 de lei (eliminarea lui a fost o promisiune cu care PSD şi-a vrăjit electoratul) şi chiar în eliberarea a vreo patru mii de puşcăriaşi. Faţă de această ultimă lege, ministrul Justiţiei, care recunoaşte că e surprins de impactul uriaş, nu a avut nimic de obiectat, deşi ar fi putut. Deci, cine a câştigat? Nu putem şti. Nu, deocamdată. Ce putem şti, însă, sigur e cine a pierdut. Ţara, ca de obicei.