Dragnea & Tăriceanu. Mândri că suntem penibili

Celebrul cuplu cu probleme penale de pe scena politică românească, Dragnea & Tă­ri­ceanu, ne-a oferit, zilele trecute, odată cu vizita la București a lui Jean-Claude Juncker, președintele Co­misiei Europene, o mostră consistentă de mitocănie și de minciună. Încă una. In­fractorul și inculpatul care conduc Parlamentul Ro­mâ­niei au făcut piruete prin­tre discursuri șterse, pe alo­curi populiste și lin­gu­și­toa­re, în care au strecurat să­geți otrăvite cu nea­de­vă­ruri. Trecând peste pu­pă­tu­rile și îmbrățișările – în opinia mea, ba­nale, caracteristice șefului Comisiei Eu­ro­pene - dintre Juncker și conducătorii noș­tri, foști și actuali, care se întrec în dosare penale și în ani de pușcărie, pe lângă min­ciună, mi-a mai atras atenția ceva: dublul discurs al bărbaților cu numărul doi și trei din fruntea țărișoarei. Deodată, șeful Se­na­tului și cel al Camerei De­pu­­ta­ți­lor, cu­noscuți pentru atacurile lor la adre­sa Occi­dentului, a corporațiilor care ne vor răul, a Uniunii Europene care n-ar tre­bui să ne dicteze cum să ne trăim vie­țile, că doar, se știe, nu suntem colonie, au uitat subit de toate astea în fața lui Juncker.

Liviu Dragnea, autorul moral și cel care ar fi trebuit să fie întâiul beneficiar al Or­donanței 13, actul normativ care a în­măr­murit Bruxellesul, pare că a fost lovit de am­nezie în fața liderului Comisiei Eu­ro­pe­ne. Dragnea a lăsat deoparte, pentru scurt timp, agenda personală cu atacurile la sta­tul de drept. A trecut peste „circul de la Bruxelles“, așa cum ca­ta­loga, în martie, dezbaterea din Parlamentul European la care au fost in­vitați re­prezentanții pro­tes­tatarilor #Rezist. A uitat și de spe­rietoarea cu ma­na­gerii stră­ini care ar fi vânat posturi în spitalele ro­mâ­nești „ca să promoveze in­teresele străinilor în do­me­niul me­dicamentelor“, așa cum își păcălea electoratul în precedenta cam­pa­nie pen­tru parlamentare. Astfel, cu o con­știin­ță frumos vopsită, Liviu Dragnea a pozat într-un adevărat cetățean european. „Un prie­ten puternic și statornic“ al lui Junc­ker, preocupat de vitezele Uniunii, așa cum s-a declarat în fața invitatului pre­­zent în parlament.

Celălalt iubitor de valori europene, Călin Po­pescu Tăriceanu, care în februarie se în­treba la TV dacă „nu cumva britanicii au făcut bine ieșind din UE“, pentru că, în viziunea lui, „ajunseseră să nu-și mai conducă singuri țara“, a făcut altceva: i-a predat false lecții de democrație și de respect pentru o justiție curată liderului venit de la Bruxelles. Șeful ALDE, su­por­te­rul înfocat al loviturilor de grație date jus­tiției de partidul său la braț cu PSD, a ui­tat de „Înalta Poartă“, așa cum boteza, lu­na trecută, Uniunea Europeană, și a stre­curat în discursul său rostit în fața lui Juncker o minciună: „Prin serviciile spe­ciale, prin parchete, prin destule curţi de justiţie, fantoma comunismului încă mai bântuie. (...) Ceea ce stârneşte, de câțiva ani, uimirea societăţii este faptul că toc­mai această componentă insuficient re­formată a statului pare să fie apreciată de unii funcționari de la Bruxelles“.

Nu știe nimeni, însă, la care societate a făcut referire șeful Senatului și nici care sunt funcționarii europeni care ar aprecia „fantoma comunismului“. Dar este su­fi­cient să ne amintim de avertizările lui din ianuarie, când spunea că le va transmite li­derilor europeni că „nu mai dorim să co­ope­răm în cadrul MCV, care stabileşte un tratament discriminatoriu pentru Ro­mâ­nia“. Astfel, e simplu să înțelegem că funcționarii europeni certați acum de Tăriceanu sunt tocmai cei din Comisia lui Juncker, responsabilii de MCV. Adică spe­cia­liștii care laudă și încurajează lupta an­ticorupție din România și-i sancționează pe politicienii noștri pentru atacurile de tipul Ordonanței 13 la adresa justiției.

După spectacolul din parlament, Dragnea și Tăriceanu și-au continuat numărul în gră­di­na Palatului Cotroceni. Invitați la re­cep­ția de Ziua Europei găzduită de preșe­din­tele Iohannis, cei doi, veniți par­că la o pa­ranghelie cu amicii, au întârziat mai bine de jumătate de oră. Au venit la braț, dând buzna în timpul discursului lui Jean-Clau­de Juncker, ratând complet cu­vân­tarea ținută de șeful statului. Dar nici măcar aces­ta nu a fost cel mai penibil mo­ment. Bunul simț minim îți spune că, atunci când ești in­vi­tat la un eveniment de prim rang, nu doar că nu întârzii, dar, dacă totuși o faci, intri tiptil, te așezi într-un colț, ca să nu deran­jezi. Ce au făcut Drag­nea și Tăriceanu? Au tăiat-o direct pe culoarul de verdeață din fața lui Juncker, acolo unde nu stătea ni­ciun invitat, și au traversat dintr-un capăt în celălalt mul­țimea aflată pe peluza de la Palat. Dragnea s-a salutat nestingherit cu alți invitați, a vorbit, a râs zgomotos, stând cu spatele la șeful Comisiei Eu­ro­pe­ne, care își susținea discursul.

Privind spre toate astea, mă tot gândesc la cum a ajuns țara noastră pe mâinile unor astfel de personaje. Rușine, in­dig­nare, frus­trare, revoltă, uimire. Mă bân­tuie toate trăi­rile astea când îi privesc. Și parcă nu mai găsim nicio resursă să ne revenim. Jos, tot mai jos, la pământ, până sub el, aco­lo ne îndeasă. Ne îngroapă încet și pe noi, și ța­ra. Tot ni se pare că ne fa­cem bi­ne, că vom scăpa de ei. Dar nu-i așa. Reu­șim doar să mai ajungem cu mâi­nile spre masca cu oxi­gen, când ne bagă în comă cu ordonanțe, cu furturi, cu legi de gra­ție­re. Mai res­pirăm puțin. Dar nu scăpăm de ei.