De același autor
Corneliu Vadim Tudor a fost verificat de CNSAS in 2000, ca parlamentar si pretendent la cea mai inalta functie in stat. SRI raspunde: necunoscut in evidente, ceea ce e o minciuna cat casa, le era cunoscut foarte bine, atat sefilor fostei Securitati, cat si trepadusilor de la diviziunea "timpanul", care i-au interceptat telefonul ani de zile.
Tacerea se asterne asupra lui C.V. Tudor pana in 2003, cand, la solicitarea CNSAS, SRI ii pune in brate Consiliului dosarul de problema Arta-Cultura. Se stia de existenta lui din Cartea Alba a Securitatii, aparuta sub semnatura lui Mihai Pelin, in urma cu cativa ani. Eu nu exclud ca tocmai reprezentantul PRM, Constantin Buchet, sa fi fost unul din cei care au insistat sa se ceara respectivul dosar. Poate ca spera sa-i faca un serviciu celui care l-a promovat, crezand probabil ca C.V. Tudor iese bine, fiind urmarit de Securitate. Dar dosarul se dovedeste mai greu decat atat. Pare o fresca a vietii literare a vremii, in care "grupul de orientare sanatoasa" de la Saptamana lupta cu "grupul scriitorilor vanduti strainatatii": Doinas, Manolescu, Plesu, Dinescu si altii, sustinuti de Europa Libera. Cativa cercetatori si ziaristi apuca sa studieze dosarul Cultura inainte ca CNSAS sa se pronunte asupra lui. Apar in presa primele elemente, de exemplu, povestea cu generalul Bordea, la care Vadim Tudor umbla cu reclamatii.
Totusi, majoritatea Consiliului considera ca Vadim n-a facut politie politica. Plesu si Dinescu demisioneaza in semn de protest; ulterior, Dinescu va reveni. Cazul Vadim parea sa se fi inchis. Recent insa, in Academia Catavencu apar stenogramele convorbirilor dintre Vadim si Barbu, jenante pentru orice barbat: "Alo, salut patronelo!". Foarte probabil "filele erotice" au fost copiate de unul dintre cei care au avut acces la dosar inainte ca CNSAS sa conchida ca nu sunt urme de politie politica si sa-l inchida. Ele apar in Catavencu ca o bomba cu efect intarziat, dar ce efect. Toata presa a luat foc. Titluri de-o schioapa: Mizeria unui vicepresedinte al Senatului, Vadim ii plasa fetite lui Barbu, C.V. Tudor proxenet etc.
Tribunul iese din expectativa, apararea lui e atacul. Mai intai ii scrie lui Onisoru, presedintele CNSAS. Acesta se eschiveaza de la un raspuns imediat. Raspunde in schimb, incalcand uzantele, tocmai omul PRM-ului, secretarul Constantin Buchet, care spala reputatia tribunului. CNSAS se inflameaza, da un comunicat de confirmare, transcrierile convorbirilor telefonice se regasesc in dosar. Impins in corzi pe procedura, Buchet demisioneaza din functia de secretar. Intr-o emisiune televizata spune ca problema ii repugna, e vorba de viata privata, chestiunea n-ar trebui discutata public indiferent despre ce persoana ar fi vorba.
Cu asa avocat, mai bine lipsa. Vadim iese personal in arena, anunta ca il da in judecata pe Onisoru. La televizor se plange ca este victima unei masinatiuni, destinata sa abata atentia de la gravele probleme ale tarii. Promite sa-si bata dusmanii la tribunal, doar a facut sport la viata lui, a aruncat si cu discul, si cu sulita. Jura pe parinti ca n-a avut relatii cu minore, ridica Biblia spre camerele de luat vederi. In versiunea lui totul este o facatura a serviciilor secrete. Ne si citeste in direct o scrisoare de la un pretins ofiter SRI, persoana importanta, nu ne spune cine. Acesta trage de sirena sub protectia anonimatului, il pune in garda pe tribun ca a ramas singurul adversar necompromis al presedintelui Basescu. Asa ca trebuie sa se astepte la ce-i mai rau. Mai ales azi, cand cica ar exista posibilitati tehnice de contrafacere a oricaror documente, sa para vechi si originale. Pana si moderatorul se indoieste, scrisoarea nu prea e in stilul SRI, ci al unui om de condei. Vadim ne asigura ca expeditorul are scoala.
In esenta, apararea lui Vadim se bazeaza pe doua aspecte si un precedent. Mai intai, una din minorele invocate nu exista, numele respectiv nu apare in evidenta populatiei. A doua, Anita Barton, exista, dar la vremea respectiva ar fi avut 19 ani, nu 15. Concluzia lui: o facatura menita sa-l compromita, asa cum odinioara i s-a falsificat un angajament de colaborator al Securitatii, in care i s-a gresit data nasterii. Dar sunt si alte interpretari posibile. De pilda, ca cel care a copiat stenogramele din dosar sa fi transcris gresit numele primei fete. Sau chiar ca lucratorul de Securitate de la interceptare sa-l fi auzit slab la telefon si sa-l fi inscris gresit. Putea sa si motaie, plictisit, doar se vorbea de femei, nu de siguranta nationala. Cat despre a doua fata, Buchet insusi a opinat ca ofiterul ar fi putut inscrie varsta cu larghete.
Una peste alta, sa zicem ca Vadim, ca prima fata nu exista si ca Anita Barton nu mai era minora. Pedofilia cade, poate si proxenetismul. Totusi, daca inregistrarile sunt reale, chiar asa, imperfecte, ce portret moral ramane...
