De același autor
Slava domnului ca s-au oprit! Cel putin pana la raportul de tara din primavara, presedintele nu se va mai învarti în jurul guvernului, cautandu-i punctele slabe. Si, în replica, premierul se va relaxa, renuntand sa blocheze initiativele presedintelui numai fiindca vin de la acesta. S-a ajuns la un echilibru fragil, atat cat încape într-un Executiv cu doua capete, cum l-a lasat caznita noastra Constitutie, croita pe masura lui Iliescu-întaiul. La noi premierul e fie supusul, fie concurentul presedintelui. Teoretic, avem o sansa subtire ca cei doi sa fie parteneri.
Semnele armistitiului sunt clare. Presedintele Basescu a renuntat public la anticipate pana la data aderarii. Sa nu uitam ca anticipatele i-au despartit pe cei doi lideri. Instabilitate va fi abia atunci cand presedintele Basescu va spune ca nu are încredere în primul ministru. “Nu sunt pregatit sa spun ca nu am încredere în primul ministru”, a zis Basescu, cu o sinceritate dezarmanta. Inseamna ca, de fapt, presedintele n-are încredere în premier, dar nici mijloacele pentru a schimba ceva. În aceeasi ordine de idei, Traian Basescu ne-a spus ca nu va face presiuni pentru schimbarea guvernului, ci doar pentru respectarea angajamentelor asumate de catre acesta. Corect, principial si constitutional.
Premierul Tariceanu pare sa raspunda mainii întinse de presedinte si împreuna toarna apa peste orice scanteie. Mai ales ca apa avem cat cuprinde. Presedintele Basescu a prezidat o sedinta a Comitetului pentru situatii de urgenta în sediul guvernului si în lipsa premierului, ceea ce a fost interpretat în presa ca o încercare de a-i sapa autoritatea. Dar premierul a ramas calm ca întotdeauna, declarand prin purtatorul de cuvant ca stia dinainte despre venirea presedintelui. E drept ca d-l Tariceanu si-a scurtat deplasarea la Bratislava cu o zi, dar, odata revenit în tara, a inspectat podul rupt de la Maracineni, umar la umar cu Basescu. Totusi, “groparii” Aliantei si-au avut marunta lor satisfactie cand cei doi au avut pareri diferite despre podul militar, daca mai e necesar sau nu. Lasa ca revine PSD, vorbim iarasi în cor si mergem în coloana. Doar vreo doi-trei analisti agreati vor fi investiti sa bata ritmul. Parerea mea e ca mai au mult de asteptat, iar disconfortul în care se gasesc îi face sa exagereze frecusurile naturale si într-o casnicie obisnuita, dar într-una politica. Cu aceeasi neplacere au primit “groparii” Aliantei vestea ca premierul renunta la sefia Comunitatii de Informatii. El n-a fost niciodata sef peste servicii, dar PSD îl propusese în aceasta postura, numai ca sa i-o smulga lui Basescu. Si iata ca la Comisia parlamentara de aparare a Camerei Deputatilor a venit un material în care Tariceanu respinge ferm initiativa PSD.
Daca pe frontul dintre palate nu se mai aude nici macar o prastie, ramane totusi “groparilor” sa speculeze în jurul raporturilor între partidele aliate la guvernare. Se întampla destule care pot fi gonflate si agravate. Uite, la Senat, Radu Berceanu (PD) s-a enervat atat de tare, ca i-a trantit o hartie pe masa d-lui Puiu Hasotti (PNL), a vazut o tara întreaga la televizor. Se spune ca atunci Hasotti ar fi propus, în spatele usilor închise, separarea grupurilor parlamentare ale PNL si PD. Ceea ce nu s-a întamplat, însa avem despre ce vorbi, nu-i asa?
Mai departe: la o dezbatere organizata de Fundatia “Horia Rusu”, pedistul Sorin Frunzaverde a afirmat ca fuziunea PNL-PD nu mai este de actualitate, dar ca cele doua partide vor candida împreuna si-n 2008. Imediat au aparut titluri despre “Alianta Zombi”, care “a decedat, dar ceva mai misca”, iar sociologul Sebastian Lazaroiu, coborat în arena foarte jos, ne-a vorbit despre “mortul din geam, care mai asteapta pensia cateva luni”. Ce ar urma sa se întample în cateva luni? Vicepresedintele Comisiei Europene si comisar pentru Justitie, Franco Frattini, descins la Bucuresti, ne-a spus apasat ca reforma convinge, ca nu-si mai pune problema activarii clauzei de salvgardare, deci în primavara vom scapa în castigator, spre linia de sosire în Uniune.
Dar, vor spune scepticii, i-auzi ce spune viceprimarul capitalei, Ludovic Orban, ca liberalii nu-l mai iubesc pe presedintele Basescu, desi îl sustin. Pai a fost vreodata altfel? Presedintele s-a ferit sa faca din aceasta un cap de tara, a dat o replica spirituala si gata. Intre timp, premierul s-a consolidat în coalitie si implicit în Parlament, sustinand primirea conservatorilor în grupul liberal european, dupa respingerea acestora de crestin-democrati. O eventuala absorbtie a conservatorilor în PNL este un subiect de natura sa creeze noi controverse, asa ca a fost deocamdata negat de ambele parti.
Capacul pe oala nemultumitilor l-a pus tot Basescu. Renuntand la gherila anti-Tariceanu, presedintele s-a întors în forta pe frontul antipesedist, unde si-a dobandit galoanele. La urma urmei, pentru asta a fost votat, sa darame vechile structuri rosii, nu sa-i scoata peri albi liberalului Tariceanu, oricat i-ar parea de sovaielnic. Intr-o interventie din Oltenia, fost fief pesedist, Basescu împinge PSD în corzi, acuzandu-l ca desfasoara “o teribila campanie” împotriva integrarii Romaniei la termen. Si, pentru ca se simte inspirat, presedintele Basescu îsi extinde asertiunea privind Marea Neagra ca “lac rusesc” la liderul Mircea Geoana si la familia acestuia.
Numai asa îsi explica presedintele Basescu faptul ca d-l Geoana n-ar fi miscat un deget în apararea intereselor românesti în regiune.
Dintr-un singur condei, presedintele traseaza o legatura Rusia-Geoana-PSD, de natura sa-i scuture laurii fostului ambasador în SUA.
Replica e palida, Geoana îi ofera împrumut gena sa diplomatica, care, în relatia cu Moscova, Kiev si chiar Chisinau, nu ne-a adus nici un folos.
