De același autor
Basescu joaca tare, cu el sigur nu ne plictisim. Presedintele jucator a taiat nodul gordian al targuielilor dintre fortele politice ale coalitiei la putere, inainte ca acesta sa se incalceasca de tot, ca-n vremea CDR. Odata obtinuta majoritatea la masa verde si impingerea PSD-ului in opozitie, Basescu a reusit sa obtina relativ usor formarea cabinetului Tariceanu. La randul sau, Guvernul a trecut curajos la indeplinirea principalei promisiuni a Aliantei D.A. catre segmentul activ al populatiei, reducerea masiva a fiscalitatii. Cateva milioane de intreprinzatori si salariati cu venituri bune au inceput sa rasufle in voie. Guvernul a trecut deja la cea de a doua mare tinta anuntata, recalcularea pensiilor incepand cu luna martie, ceea ce in final va aduce o oarecare imbunatatire a calitatii vietii segmentului pasiv al societatii, dar si dislocarea in plan politic a unei parti a electoratului pesedist.
Cu alte cuvinte, guvernul Tariceanu pasise hotarat cu dreptul si se pregatea sa-l aduca si pe stangul dupa el, conturand o politica de centru-dreapta in care sa se regaseasca cei mai multi dintre cetateni. Exact atunci au aparut problemele. Si ele au luat forma unor nesfarsite negocieri pentru prefecti si subprefecti, urmand ca de la acestia in jos sa se extinda la nivelul serviciilor descentralizate ale statului in teritoriu: directii de sanatate, de finante, invatamant, cultura, agricultura, sanitar-veterinara etc. La randul lor, ministrii s-au pomenit singuri la birou cu directorii vechii garzi pesediste, in timp ce principalele lor ajutoare, secretarii de stat, asteptau sa fie negociati intr-o buna zi, dupa prefecti. Ca sa va dau un singur exemplu, la Ministerul Culturii, dupa ce au fost pusi pe liber cei trei secretari de stat promovati de fosta putere, s-a reusit numirea unuia singur, pedistul Ion Onisei. Mai departe, negocierile au alunecat brusc la nivelul complet descoperit al prefecturilor, unde s-au blocat in asa hal, incat chiar ziare apropiate Aliantei au scris despre "dihonia prefectilor". Si numai lenta dezmortire a Romaniei dupa sarmale si carnati a facut ca problema de imagine a Aliantei sa nu fie prea vizibila. In teritoriu PUR continua sa joace la doua capete, alaturandu-se fie Aliantei D.A., fie PSD-ului, dupa principiul cine ofera mai mult. Aceasta ambiguitate congenitala a PUR-ului, careia unii comentatori ii spun politica de taraba, a condus in plan parlamentar la sustinerea PSD-ului pentru sefia celor doua Camere, urmata imediat de intrarea PUR in Guvernul Tariceanu, dupa care PUR a revendicat vreo zece judete puternic dezvoltate, in care Alianta inregistreaza cel mai bun scor. Aceasta nu mai este o directie politica, este o corabie beata, si primul in masura sa o simta era Basescu. Constitutia spune ca intr-o asemenea situatie presedintele Romaniei mediaza intre fortele politice.
Traian Basescu a ales o cale mai dreapta si despre care nu scrie nicaieri. A atacat in presa partidul lui Voiculescu ca fiind imoral, a cerut sa se termine cu negocierile penibile pentru posturi si a amenintat cu alegeri anticipate. La urma urmei, e dreptul sau la libera exprimare, garantat de aceeasi lege fundamentala. Asa ca degeaba se plange Nastase la Curtea Constitutionala. Imbrancit inapoi spre PSD-ul pe care l-a sedus si apoi l-a abandonat, cu spectrul unor anticipate in care ar fi trebuit sa se descurce singur, cu eticheta de imoralitate lipita ca bancnota in frunte, PUR a batut in retragere. Desigur, in numele interesului national si al stabilitatii, macar pana in aprilie, cand se semneaza tratatul de aderare la UE. Umanistii au renuntat demn la prefecturi, dar au pastrat ministerele deja obtinute. Urmeaza sa negocieze cu premierul secretariatele de stat si directiile din teritoriu, "in care specialistii PUR sunt doriti".
In tot acest timp, UDMR a tinut aproape de Alianta D.A. si a reusit sa obtina patru posturi de prefect, incepand cu cel al Covasnei, in pofida melodramei organizatiilor locale ale PNL si PD, care deplang soarta romanilor si ameninta cu dezertari la PRM. Asa da, democrati si liberali! Tariceanu are dreptate, etnia prefectului de Covasna este nerelevanta, György Ervin este si el cetatean roman, supus legilor tarii. Sa luam ipoteza cea mai rea, sa zicem ca forul judetean, dominat de maghiari, ar decide intr-o zi autonomia teritoriala pe baze etnice. Cu legea in fata, prefectul ar ataca pe loc hotararea consiliului in contencios administrativ, determinand suspendarea ei. Sa zicem ca noul prefect maghiar ar ezita. Nimic nu impiedica guvernul sa-l schimbe cu unul care s-o faca. "Gaura" din steag s-ar inchide la loc in aceeasi zi.
Sa fim practici: nu e nici o drama si nici o criza. Doar vechea spaima a nationalistilor verzi ca li se fura Ardealul, desueta in contextul integrarii europene. Si mai este acest Dan Voiculescu, care isi conduce partidul ca pe o mica intreprindere, cel mult mijlocie. El crede ca poate scoate profit jucand mereu intre principalii actori politici. Liderul PUR merge contra curentului intr-o Romanie ce pare sa se indrepte incet, dar sigur spre un sistem bipolar, in care arbitrul va fi mai degraba UDMR-ul, nu PUR-ul. Din aceasta perspectiva, problema lui Dan Voiculescu va fi unde sa-si ancoreze definitiv partidul si sa se topeasca pe cale naturala. Fiind legat organic de mediul de afaceri, pana la urma PUR va iesi la liman tot in dreapta spectrului, oricate piruete paguboase va mai face.
