Cum iesim din galeata

 Nici nu s-au stins bine focurile de artificii trase in cinstea aderarii si am reusit sa ne prindem urechile. In locul unui start al integrarii, liber la conflict deschis. Boala politicii nebune dauneaza grav sanatatii. Uniunea nu ne mai poate opri sa ne facem tandari. Suntem membru cu drepturi depline, incepand cu acela de a ne face de ras. Si chiar de a ne exporta zavera. Pozitiile exprimate de grupurile parlamentare europene, in privinta amanarii euroalegerilor, reflecta fidel pozitiile omologilor de la Bucuresti. Popularii s-au ingrijorat, odata cu PD, liberalii si socialistii au dat aprobator din cap, dupa PNL si PSD. Iata avantajele integrarii. Dar sa lasam Bruxellesul. El o poate eventual salva pe Monica Macovei, dar nu si guvernarea. Avem un guvern fara majoritate parlamentara si un presedinte in curs de suspendare. Liberalii si democratii se invita reciproc afara din Palatul Victoria. Premierul si presedintele nu-si mai vorbesc decat in engleza, prin  BBC, criza damboviteana face ocolul pamantului. Ministrul de Externe, Razvan Ungureanu, cade intre palate, ca si candidatul la succesiune, Adrian Cioroianu. Cu acest prilej se vede ca 18 scaune de ambasador stau goale, din motive similare. Chiar si in marile capitale.

La bilantul ministrului Apararii, premierul sugereaza sa ne retragem din Irak, sau macar sa incepem sa ne gandim la asta, dar presedintele zice sa nu ne treaca prin cap.

 Mai rau de atata, ce?! Si care sunt solutiile? In ceasul al XIII-lea presedintele a chemat partidele la "consultari privind stabilizarea politica". Zambete ironice la PNL si PC, uite cine vorbeste de stabilizare. PSD e reticent, Geoana va merge la Cotroceni "din politete", desi i-a intocmit presedintelui un urias rechizitoriu privind incalcarea  Constitutiei. Iliescu spune ca presedintele Basescu e sursa crizei, asa ca nu o poate dezamorsa. UDMR e sceptic, solutia nu-i la Cotroceni.

Presa inventariaza scenariile posibile. Nostim mi se pare cel al guvernului de uniune nationala. Experienta de pana acum arata ca si in 1996-2000, si in 2004-2007, coalitii eterogene din punct de vedere doctrinar au esuat in scandaluri televizate.

Imaginati-va ce s-ar intampla intr-un guvern format din toate partidele, cu UDMR si PRM la aceeasi masa.

Ce negocieri nesfarsite, ce lupte grele pentru resurse. Un asemenea cabinet nu se va forma niciodata sau nu va functiona niciodata.

Inca si mai hilar este scenariul unui guvern de tehnicieni. Parca-i si vad pe liberali, democrati si udemeristi ridicandu-se din fotolii dupa doi ani de crestere economica si cu prognoza pozitiva, cu perspectiva fondurilor europene in fata si invitand generos la masa bucatelor niste neaveniti: poftiti, luati loc, cu ce sa va servim?

Exista, sper, si posibilitatea ca presedintele Basescu sa incerce sa inghete lucrurile inainte ca ele sa degenereze complet. In acest sens, pare sa fie trimis ca antemergator un fel de porumbel democrat al pacii, Ioan Oltean: el vorbeste despre amendarea inspirata a protocolului Aliantei D.A. si chiar de posibilitatea unei participari comune la euroalegeri. Bogdan Olteanu ii iese inainte, Alianta ar merge bine, daca nu s-ar mai amesteca Traian Basescu, vremea liderilor mesianici a trecut. Cristian Radulescu incearca o replica palida, PNL ar fi un partener bun fara Tariceanu.

De pe tusa, Cozmin Gusa striga la jucatori sa nu se lase impresionati, nu-i decat o tentativa a presedintelui de a zadarnici suspendarea sa, lansand fel de fel de scenarii guvernamentale. Ca sa fie circul complet, lanseaza si el unul: un guvern "pe scheletul cabinetului Tariceanu", consolidat cu profesionisti tineri de la toate partidele. Asta imi place la el, ca are fantezie.

Dar sunt si scenarii care nu te fac sa razi, dimpotriva. PSD profita de dihonia PNL-PD pentru a-l impinge pe premier sa vina in fata parlamentului cu un guvern fara PD. Chiar a inceput sa-i traseze elemente de program de stanga. In caz contrar, motiunea de cenzura e ca si facuta. PRM si PC sunt gata s-o sustina, atata timp cat nu duce la alegeri anticipate. Dar daca duce? Atunci, nu convine decat PD.

Si iata-ne de unde am plecat. Ma indoiesc ca presedintele va gasi iesirea, cel mult si-ar putea reface pozitia de arbitru. Si atunci, cum iesim din galeata? Raspunsul e simplu: nu iesim. Doar ne invartim acolo, pe fund. Nu exista solutii, doar paleative. Ceva trebuie sa se intample, dar nimic bun nu se poate intampla. Ce mi-as dori? Ziua de ieri.