De același autor
De la Cotroceni, nici o veste despre anticipate. Si, daca exista un moment propice pentru declansarea acestora, atunci acesta era. Tratatul cu Uniunea Europeana tocmai fusese semnat, iar masurile dure de reforma inca nu isi facusera efectul in buzunarul cetateanului. Alinierile de tarife la energie au inceput in ritm sustinut, dar populatia inca nu le resimte major, socul va veni abia prin noiembrie, odata cu notele de plata la intretinere.
In plan intern, coalitia la putere s-a consolidat suficient, cel putin pentru asigurarea actului curent de guvernare. Sondajele dau Aliantei D.A. (PNL-PD) peste 50% din optiunea de vot. UDMR si-a pus radicalii la respect, ceea ce i-ar asigura oricand trecerea pragului electoral si mentinerea la guvernare. PUR s-a facut mic in sondaje, chiar mic de tot, ceea ce il tine lipit de coalitie, ca marca de scrisoare. Cel putin pana cand nu-si va gasi un alt vehicul electoral, se poate conta pe PUR.
Mai ales ca opozitia este inca in degringolada. Replierea lui Vadim Tudor in planul doi a lasat PPRM mut, iar surprinzatoarea sa invesmantare in culorile populare il face sa semene cu o cioara vopsita. Culoarul popular ramane in continuare liber si sunt semne ca PD ar fi tentat sa se angajeze pe acest drum. Cat priveste PSD, acesta traverseaza o perioada de reasezare a raporturilor de putere in interior, dupa pensionarea fortata a liderului traditional. Dislocarea lui Ion Iliescu a lasat un vid de putere pe care noul presedinte Geoana il umple doar formal. El este un presedinte de conjunctura. Se stie ca, la Congresul PSD, grupul ardelean condus de Ioan Rus si-a dat mana cu "tabara sudista" a lui Mitrea, pentru a lasa in ofsaid tandemul Iliescu-Nastase. Suficient pentru o lovitura de partid, dar insuficient pentru un nou proiect politic. Fara Iliescu, PSD va pierde din electoratul sau traditional de stanga, sperand probabil sa recupereze la centru, acolo unde, in timp, se va eroda Alianta D.A. (PNL-PD). Iata motivul principal pentru care Alianta ar fi trebuit sa il atace acum, si nu peste un an sau doi. Un asalt hotarat in vara sau toamna, urmat de perspectiva unificarii PNL-PD intr-un mare partid de centru-dreapta, ar fi asigurat liberal-democratilor dominatia scenei politice pe multi ani de aici inainte.
Dar puterea pare sa fi optat pentru prudenta si politica pasilor marunti, mai multa organizare si disciplina. Problema guvernului nu pare sa fie opozitia, pana la grija zilei de maine are destule probleme azi.
Din exterior vin semnale ingrijoratoare. Europa pare sa fi obosit de atata extindere si reforma. Crestin-democratii germani se plang deja ca extinderea ii costa prea mult si se tem de un val de emigranti romani si bulgari care sa afecteze piata muncii. Iar in Franta, Constitutia Europeana risca sa pice la testul referendumului. Pe acest fond, liderii socialisti si crestin-democratii din Parlamentul European au decis sa mai amane primirea observatorilor romani si bulgari, fac economie la diurna. Liberalii au zis ca e o rusine. Iar premierul Calin Popescu Tariceanu ne-a spus ca nu trebuie sa exageram acest semnal, pentru ca nu are o importanta politica deosebita.
Criza ostaticilor romani din Irak il tine blocat pe presedintele Basescu in interminabile sedinte ale celulei de criza. Exacerbarea violentelor in Irak, ca reactie terorista la instalarea guvernului legitim, ne-a prins in cel mai prost moment posibil. Colac peste pupaza, guvernul bulgar incearca sa se salveze politic, anuntand in prag de alegeri ca isi va retrage trupele din Irak.
Intr-un context atat de complicat, presedintele Basescu pierde puncte si prin abandonul lui Andrei Plesu. Si ce de interpretari, care mai de care mai fanteziste. La noi, daca ai peste cincizeci de ani, o suta de kilograme si spui ca ai tensiune, nu te crede nimeni. Cherchez la femme, lasa ca stim noi...
In tara inundatiile nu se mai termina, antrenand guvernul intr-o adevarata cursa a mobilizarii resurselor, dar si a recuperarii handicapului de imagine initial, cand parea depasit de situatie. Treptat, lucrurile se mai echilibreaza, pe masura identificarii fondurilor necesare refacerii locuintelor distruse, dar si a responsabililor pentru cheltuirea defectuoasa a banilor destinati tocmai prevenirii calamitatilor. A trebuit sa ne ajunga apa la gura, ca sa vedem cum banii de diguri se scurgeau intr-o firma controlata de sotia fostului ministru pesedist al Mediului.
Asa cum a fost nevoie de cel dintai ministru nepolitic, pentru a releva ce fantastica rezistenta la schimbare are justitia romana. Cat de bine a coabitat ea cu politichia de Dambovita si ce drama e acum, cand nu se mai poate. Aceasta Macovei e intratabila, imposibil de manjit si de compromis. E imuna, ca un extraterestru. Dar si ea are nevoie de timp. Optiunea Aliantei D.A. (PNL-PD) este sa castige acest timp din aproape in aproape, si nu printr-o lovitura de forta, cum ar fi declansarea de alegeri anticipate. Deja am inceput sa ne declaram tablourile si cadourile...
