Niste ciori vopsite-n rosu

Pe cine mai intereseaza angoasele unui om sfarsit? Iliescu le-a batut obrazul noilor lideri PSD. Hai sa zicem chiar ca i-a plesnit. Sau ca i-a împroscat in fata: ciocoi, aroganti, oportunisti, corupti. Veti spune: ei si? Adresantii au rabdat in tacere, s-au sters pe fetele acre si-au trecut mai departe. Nu s-a schimbat nimic, dar nimic. Cel mai asteptat eveniment al saptamanii, Consiliul National al PSD, n-a adus pana la urma nici o noutate. Retras intr-o tacere rau prevestitoare, Iliescu parea sa cloceasca ceva. Au fost si semne. Talpes, fidelul sau consilier in materie de servicii secrete si miscari subterane, s-a retras ofuscat din toate functiile. Senatorul de Iasi, Niculae Apostol, a demisionat din partid, un primar i-a urmat exemplul. Ce va fi? Va contesta Iliescu votul din Congres? Sau va rupe partidul? Nori negri, asteptare... N-a fost nimic. Legendarul pesedeu si-a varsat oful, s-a delimitat de oamenii in care a crezut, pe care i-a crescut ca pe fiii sai politici si care i-au tras jiltul de sub el. Apropiatii spun ca, dupa Congres, Iliescu a plans. Nu pentru mortii de la revolutie, va dati seama. Nici pentru cei de la mineriade. Lor sa le fie tarana usoara. Drama lui Iliescu a fost pierderea puterii, mai intai in stat, apoi in partidul pe care l-a mosit din matele vechiului PCR, via FSN, FDSN, PDSR. Atunci a ridicat pumnul muncitoreste, a acuzat cabala si a invocat consecventa politica necesara. Si a pierdut lamentabil in fata "prostanacului" Geoana, cu 500 de voturi la o mie.
Timp de o luna a meditat in tacere. Revenirea parea posibila ca presedinte al Consiliului National, organismul colectiv de conducere intre congrese. Acest for trebuia sa definitiveze structura de conducere, sa clarifice raporturile de forte si strategia de viitor. Insa noul presedinte Mircea Geoana a refuzat sa transforme partidul in "infirmerie pentru pansarea orgoliilor ranite". Iliescu n-a indraznit nici macar sa-si depuna candidatura, asa ca s-a ales Dan Mircea Popescu, singurul inscris. Un om despre care se spune ca e ca apa sfintita, nici n-ajuta, nici nu strica. Nici macar concesia presedintiei de onoare nu i-a fost oferita pentru ca sigur ar fi facut altceva din ea.
Puterea in PSD a ramas intreaga in mana triumviratului Geoana-Nastase-Mitrea, triumful lor parea deplin; urma ca in spatele usilor inchise sa-si imparta concret atributiile. Geoana a vorbit de viitor, modernizare si a ridicat steagul luptei politice impotriva puterii. Si atunci a urcat la tribuna Iliescu, livid ca un spectru. Acolo unde Geoana-Nastase-Mitrea tocmai clamau social-democratia, batranul comunist reciclat a spus: Cine sunteti voi? Niste ciocoi. Imbogatitii tranzitiei, niste profitori. Sigur, nu chiar cu aceste cuvinte, ca nu-l ajuta limba de lemn, dar sensul acesta a fost. Voi sunteti vocea celor multi, voi care fugiti din sala Parlamentului cand vine vorba de declaratiile de avere? Voi sunteti urmasii stangii? Niste complotisti, una vorbiti si alta fumati, va targuiti pe functii ca-n afacerile voastre oneroase.
Dar era tarziu, prea tarziu. Iliescu a avut 15 ani la dispozitie, in care putea rosti acest discurs, si s-a multumit cu aluzii. A avut toate parghiile pentru a si-l pune in practica si n-a miscat un deget. Sub basca lui proletara a crescut si s-a labartat exact ceea ce acum arata cu degetul. Cu cine sa mai plece acum la lupta? Cu Talpes si Corina Cretu? Pana si Dan Iosif a facut avere.
Un singur post TV, si acela axat pe electoratul urban, a transmis discursul lui Iliescu in direct. Am zapat din curiozitate. TVR, condusa de omul lui Nastase, tacea mohorat. Pe Antena 1 era divertisment. Pro TV dadea film cu acordul parintilor. Toate radiourile comerciale transmiteau muzica. Seara, la stiri, cateva fragmente. Grupul Divertis i-a dedicat un scheci pe fond de manea: "suparat, sunt, Doamne, suparat/"Prostanacul" si "arogantul" m-au tradat". Si asta a fost tot.
Iliescu n-a rupt PSD. Nici n-a demisionat din partid, se mai gandeste. A zis doar ceva confuz despre sprijinirea unitatii social-democrate, a miscarii de stanga veritabile, din care nu se intelege nimic. Poate, poate va rupe partidul mai incolo, daca suporterii sai vor insista, ca-n 1992. Sau mai degraba va organiza o rezistenta din interior, cu cei care iau ramas loiali.
A doua zi a facut un puseu de tensiune, care la bursa zvonurilor a ajuns infarct, si s-a internat la spitalul fostei nomenclaturi. Cine si-ar mai risca viitorul politic pe mana lui? Doctorul sau, Sorin Oprescu, i-a avertizat pe adversarii lui Iliescu, ca intr-un banc cu Ceausescu: "nu va bucurati, ca n-are".
Eu, unul, ma bucur. Daca tot nu mai are puterea sa rupa electoratul PSD in saraci, cinstiti si ceilalti, atunci macar s-o tina asa. Sa delegitimeze PSD-ul din interior. De cate ori noua garda isi va aroga dreptul sa vorbeasca in numele milioanelor de amarati, batranul socialist sa-i intrebe senin: cine sunteti voi? Niste ciori vopsite-n rosu...