Şerban, nu Ponta

Razvan Braileanu 23.02.2010

De același autor

În vreme ce televiziunile de ştiri transmiteau in extenso zbaterile PSD, la Festivalul de Film de la Berlin, regizorul Florin Şerban primea Marele Premiu al Juriului - Leul de Argint.

Un nume nou intră în galeria tinerilor regizori români de film al căror talent a fost recunoscut prin premii internaţionale de prim rang: după Cristi Puiu (Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetraj, 2004; Un Certain Regard, Cannes, 2005), Corneliu Porumboiu (Caméra d’Or, Cannes, 2006; Un Certain Regard, Cannes, 2009), Cristian Nemescu (Un Certain Regard, Cannes, 2007) şi Cristian Mungiu (Palme d’Or, Cannes, 2007), iată că Florin Şerban obţine Ursul de Argint şi Premiul „Alfred Bauer“ pentru contribuţie artistică inovatoare la Berlinala din acest an pentru Eu când vreau să fluier, fluier.

Născut la Reşiţa în 1975, Florin Şerban a studiat filosofia şi hermeneutica şi a lucrat ca reporter de ştiri pentru diferite posturi TV. După masterat s-a înscris la Facultatea de Regie din cadrul UNATC. În timpul studenţiei a scris şi regizat numeroase scurtmetraje, reclame şi emisiuni TV. A fost acceptat în programul de regie de film din cadrul Universităţii Columbia din New York, unde a obţinut numeroase burse şi a studiat teoria şi istoria filmului. S-a întors în România pentru a regiza filmul Eu când vreau să fluier, fluier, la care este coautor al scenariului alături de Cătălin Mitulescu, după piesa de teatru cu acelaşi nume scrisă de Andreea Vălean.

Filmul lui Florin Şerban spune povestea lui Silviu, un deţinut dintr-un centru de reeducare pentru minori, care mai are două săptămâni până la eliberare şi care primeşte vestea că mama sa, plecată de mult timp în Italia, s-a întors şi vrea să-l ia cu ea pe fratele mai mic al lui Silviu. Tânărul trebuie să găsească rapid o soluţie pentru ca fratele său să nu plece din ţară. În plus, Silviu se îndrăgosteşte de o studentă la Sociologie care face practică la locul de detenţie. Sub presiunea evenimentelor, Silviu riscă tot şi evadează.

În afara premiilor de la Berlin, unde a dominat topurile criticii până în ultimele zile, Eu când vreau să fluier, fluier a primit cronici favorabile în revistele de specialitate. Variety, de exemplu, scrie că scenariul filmului „surprinde bine tensiunile din centrul de detenţie, aducând un aer proaspăt în luptele pentru putere excesiv folosite în dramele concentraţionare cu buget mai mare“.

La şedinţa de sumar de săptămâna trecută, acest spaţiu din revista 22 a fost alocat unui comentariu despre congresul PSD. Am considerat însă că premiile obţinute de Florin Şerban la Berlin sunt infinit mai importante decât preluarea şefiei social-democrate de către Victor Ponta. La revenirea în ţară, într-o discuţie online cu cititorii Hotnews.ro, Florin Şerban spunea că „în momentul ăsta sunt puţine domeniile în care se vorbeşte de bine despre România în lume. Filmul e unul dintre ele“. Cu regizori precum Şerban, Mungiu, Puiu şi Porumboiu ieşim în lume cu o faţă acceptabilă, nu cu vrăjitoarele aduse să alunge spiritele rele de la congresul PSD. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22