De același autor
PDL e în război cu televiziunile de ştiri. După ce premierul Emil Boc a deposedat de microfon o jurnalistă pentru a-şi spune punctul de vedere – gest justificat pentru un om nedreptăţit, dar inacceptabil pentru un politician -, conducerea partidului a decis ca, „din respect pentru o informare corectă a cetăţenilor“, membrii săi să nu mai participe la emisiunile Realităţii TV şi ale Antenei 3 „până când aceste posturi vor reveni la o informare critică, dar corectă a opiniei publice“.
Sigur, ostilitatea celor două televiziuni faţă de principalul partid de guvernământ e evidentă. Nu numai la talkshow-uri, dar şi la emisiunile de ştiri, unde nu de puţine ori politicienii sunt maimuţăriţi prin montaje tendenţioase. Dar nu boicotarea Realităţii TV şi a Antenei 3 era soluţia de urmat în cazul PDL. Pe cine vrea să pedepsească domnul Boc prin acest gest? Cele două televiziuni nu vor avea deloc de suferit, fiindcă locul pedeliştilor în studiouri va fi imediat umplut de dătători cu părerea de la alte partide.
Fiindcă, de fapt, asta e marea problemă: or fi televiziunile ostile, dar nici politicienii prezenţi de obicei excesiv la talkshow-uri nu prea au ce căuta acolo. Sunt câţiva abonaţi ai lavalierelor care cred că stau mai mult la TV decât acasă, ca să nu mai vorbesc de serviciu. Îi vezi în fiecare zi în faţa camerelor de luat vederi, dându-şi cu părerea – ba nu, având certitudini de neclintit! – despre subiectul momentului, oricare ar fi el. În aceeaşi emisiune, vorbesc cu o siguranţă pe care numai incompetenţa o poate da despre procedurile judiciare în cazul Voicu, despre istoria Poloniei, despre autonomia avioanelor ruseşti de pasageri şi despre resorturile psihologice care nasc violenţa în trafic.
Vina e şi a televiziunilor în cauză, pentru care talkshow-ul este principalul gen jurnalistic folosit, fiind cel mai la îndemână. Pentru reportaj e nevoie de jurnalişti pricepuţi şi de investiţii în logistică, pentru analize sunt necesari specialişti. În schimb, la talkshow-uri se pricepe toată lumea, indiferent de care parte a microfonului se află. Realizatorii care se documentează insuficient în legătură cu subiectul abordat nu pot miza decât pe o prezenţă arţăgoasă, care să le mascheze lacunele. Iar invitaţii, la fel de puţin stăpâni pe chestiunea discutată, se complac în a spune generalităţi sau îşi dau cu părerea despre lucruri la care nu se pricep câtuşi de puţin.
Prin urmare, nu boicotarea studiourilor TV e soluţia pentru a atenua atitudinea ostilă a realizatorilor, ci prezenţa la emisiuni a unor reprezentanţi competenţi, care pot demonta imediat cu argumente solide orice afirmaţie tendenţioasă şi care – foarte important! – au puterea să decline discutarea unui subiect la care nu se pricep. Există puţini politicieni care chiar au ceva de spus şi ştiu cum să o facă: unul dintre ei este europarlamentarul Cristian Preda, care, de altfel, a anunţat că nu se va supune interdicţiei mediatice. Oamenii politici au nevoie de mass-media pentru a-şi propaga mesajul, iar gesturile de frondă precum boicotul pedelist nu denotă decât imaturitatea copilului care, la nervi, îşi ia jucăriile şi pleacă. La B1 sau OTV. //
Cuvinte cheie: abonat, Realitatea TV, Antena 3, trafic, emisiune.
