Grupuri de interese/grupuri mafiote

In urma afirmatiilor presedintelui Traian Basescu referitoare la legaturile intre grupuri de interese si Guvern, revista 22 a initiat o ancheta printre analisti politici, carora li s-au adresat urmatoarele intrebari:

1. Cum functioneaza grupurile de interese in Romania? Sunt ele legitime?
2. Credeti ca, la noi in tara, unele grupuri de interese au caracter mafiot?
3. Credeti ca afirmatia presedintelui Basescu in legatura cu presiunile grupurilor de interese asupra Guvernului are fundament real?

CRISTIAN PIRVULESCU
Structurile de putere - tinta grupurilor oculte

1. Intr-o tenta jurnalistica, inevitabil simplificatoare, un concept al teoriei politice a invadat in acest august spatiul public romanesc. Pentru ca presedintele Traian Basescu a folosit termenul “grup de interese” in demonstratiile sale mediatice prin care urmareste sa se repozitioneze, institutional si politic, dezbaterea a fost lansata. Grupurile de interese au trecut, din zona rezervata teoriei, in prim-planul mass-media. In fond, despre ce vorbeste presedintele? In limba romana comuna interesul desemneaza un comportament ambiguu, uneori chiar peiorativ. A-ti urma interesul presupune, de cele mai multe ori, a privilegia atitudini egoiste, in opozitie cu altruismul comunitar. Contrazicand morala dominanta, la acest nivel interesul confirma practica sociala. Pentru ca valorile traditionale, conservatoare si comunitare, se simt amenintate de ofensiva individualismului si reactioneaza, interesul ramane la marginea moralei.
Dar, fiind subiectul unui conflict valoric, interesul trece automat in spatiul politic. Termenul folosit de presedintele Traian Basescu trimitea, destul de transparent, la grupurile de putere care controleaza oligarhic resursele, iar nu la formele de asociere ale indivizilor in vederea atingerii unor obiective. O minima analiza in acest registru teoretic este necesara. Rationalismul modern si, apoi, liberalismul clasic priveau interesele si pasiunile in contradictie. Daca interesele defineau un comportament rational orientat de calcule bazate pe informatii pentru a anticipa situatiile imprevizibile, pasiunile nu puteau fi controlate, scapau analizei rationale si, de aceea, se puteau intoarce impotriva celor stapaniti de ele. Interesul presupune controlul vointei, exercitiu liber al alegerii, pe cand pasiunea determinare psihologica. Stapanirea pasiunilor era obligatorie pentru atingerea intereselor. Pe acest fundal, clasicii individualismului au privit interesul ca unic principiu explicativ al actiunilor individuale. Toti oamenii ar cauta, pe baza principiului utilitatii maxime, sa-si satisfaca in cel mai simplu mod cu putinta interesele. In aceasta logica, grupurile de interese sunt rezultatul asocierii libere si rationale a indivizilor, constienti de impactul acestei actiuni, in jurul unui obiectiv practic.
In general, conflictele de interese sunt inerente politicii, iar lupta pentru privilegii si control al resurselor este rezultatul acestei situatii. De aceea, atunci cand actiunile unui decident sunt susceptibile a fi in interes personal sau al grupului politic ori de afaceri, caracterul ilegitim este pus in discutie. Accesul protejat de detinerea puterii reale la resurse creeaza tensiunea ce da sens politicii.
In actuala controversa, grupul de interese pare sinonimul grupului de presiune. Acesta da seama mult mai clar de caracterul politic al asocierii. Daca grupurile de interese pot fi tot atat de multe cate interese exista, grupurile de presiune apar doar atunci cand indivizii se asociaza pentru a influenta deciziile publice. De la sindicate, patronate, asociatii profesionale la organizatii oculte, grupurile de presiune folosesc metode diverse (greve, ocuparea cladirilor, blocarea soselelor, rapoarte de expertiza, campanii publice ori santajul sau mita) pentru a-si atinge obiectivele. Legitimitatea acestora depinde de gradul de transparenta al actiunilor si de tipul intereselor reprezentate.
2. In orice regim, chiar si in cel totalitar, grupurile informale sunt organizate pentru a proteja interese si afaceri. Complicitatea dintre unele grupuri politice si de afaceri este cheia succesului economic in societatile in tranzitie browniana. Acolo unde societatea civila este relativ slaba, iar statul, captiv al grupurilor oligarhice, este lipsit de autoritate, chiar daca formal controleaza resursele, cum pare a fi cazul in Romania, politica nu mai asigura tuturor aceleasi mijloace de influenta, ci avantajeaza grupurile de putere economica. Absenta economiei de piata libere si concurentiale si a pluralismului politic real favorizeaza oligarhizarea puterii. Si daca cuvantul “mafiot” are o conotatie criminala, caracterul ocult al multor aranjamente politice si economice din cei 15 ani de tranzitie trimite spre existenta unor astfel de grupuri informale.
3. Tinta grupurilor oculte o reprezinta structurile de putere. Influenta pe care o au le poate asigura protectie si acces preferential la resurse. In Romania situatia este aceeasi ca peste tot, dar formele de aparare sunt precare. Dar chiar daca aceste grupuri dispun de un arsenal mediatic redutabil controland o parte a pietei, campaniile de presa nu pot schimba perceptia sociala si nu pot eluda tema centrala a dezbaterii: coruptia. Exercitarea puterii de catre anumite grupuri este compatibila cu democratia, cu conditia, obligatorie, a pluralismului politic si economic. Abuzul de putere in interes privat sau de grup, chiar in absenta unei legislatii clare, este ilegitim. El creeaza suspiciune generalizata si viciaza mecanismele de autoreglare sociala.

STELIAN TANASE
Asocierea banului cu politicul

1. Grupurile de interese sunt transpartide. Cand e vorba de bani multi, ele sunt neaparat prezente langa putere. Prin intermediul puterii politice isi realizeaza afacerile. Puterea poate si produce grupuri de interese, inventand averi, oferind resurse unor clienti politici. Drumul este si in sens invers. Grupurile exista spontan, inerent, in afara puterii, dar se apropie de ea cand interesele ii impun. Chestiunea este: cum functioneaza ele, cum relationeaza cu puterea? La vedere sau subteran? Care sunt scopurile lor? Controlul resurselor? Monopolul? Manuie bani negri? Sunt corupte? Corup?
2. Da, bineinteles. Una din explicatii ar fi slaba institutionalizare a vietii politice, dar si absenta normelor si regulilor in mediul de afaceri. Romania a fost si este in aceasta zona de intersectie, crepusculara i-as spune, un Macondo. Trendul: imbogatirea rapida, controlul puterii. Reteta perfecta a fost asocierea banului cu politicul. Liderii politici au adus la targ voturile si accesul lor la decizia politica, iar omul de afaceri, banul. S-a facut schimb.
3. Grupurile de interese actioneaza peste tot unde exista puterea politica. Si la Cotroceni, si la Guvern. Asa a fost si sub Iliescu, si sub Constantinescu, in egala masura. De regula, se constituie un grup, o camarila, care face jocurile dincolo de ideologii. Se formeaza retele de interese, o clientela care aduna “oamenii de incredere”. Adesea politica la Bucuresti nu este decisa la Guvern, in Parlament, ci in interiorul acestei camarile politico-financiare si, evident, in folosul ei.

SORIN IONITA
In Romania lobby-ul este pentru a ignora si incalca legi

1. Orice grup de persoane care se asociaza in vederea promovarii unui interes comun, in orice forma, este pana la urma un grup de interese. Cel mai clar caz sunt sindicatele, care niciodata in istorie nu au pretins ca sustin un “interes social general”, ci doar interesele membrilor lor. Dar grupuri de interese pot desigur sa fie si asociatiile de afaceri, ligile culturale, partidele politice etc. In cultura politica de tip anglo-saxon predomina chiar o viziune asupra democratiei numita “pluralista”, care spune ca societatea ca intreg nu este altceva decat o suma de grupuri de interese. Intelepciunea in acest caz consta in a gasi acele institutii si mecanisme care permit ca grupurile de interese din societate sa negocieze in mod pasnic un compromis acceptabil. Pe aceasta viziune s-a construit federatia americana, avand ca idee centrala notiunea de checks-and-balances - adica o constructie de asa natura, incat, chiar daca un grup de interese pune stapanire pe una din puterile statului, sa existe alte puteri care s-o cenzureze, incat raul pe care prima il poate face sa nu fie foarte mare.
Experienta “pluralismului” descrisa mai sus a dus la concluzia ca cel mai bun sistem pasnic de putere il constituie democratia constitutionala, adica acela in care grupurile de interese se lupta, dar nu pun niciodata sub semnul intrebarii doua lucruri: (i) regulile jocului politic atunci cand sunt la putere (adica eu nu abolesc alegerile libere dupa ce m-am ales); (ii) drepturile fundamentale ale omului (intre care viata, libertatea, proprietatea, cuvantul), care nu sunt subiect de vot, fie si majoritar, ci sunt cumva intangibile, deasupra deciziei majoritatilor de un fel sau altul. Asta este ceea ce se cheama indeobste domnia legii.
Daca viziunea de mai sus e corecta - si eu cred ca este - atunci e clar ca nici Romania nu se abate de la regula, fiind plina de grupuri de interese. Ce nu e clar la noi este cat de puternica e domnia legii.
2. Accepta toate grupurile romanesti ca proprietatea (in toate formele ei subtile, inclusiv combaterea furtului din averea publica) si exprimarea libera sunt intangibile, in caz ca ajung la putere? Nu cred, si s-a vazut.
3. Sunt toate grupurile de interese angajate in influentarea oficialilor pentru a schimba legi si reguli (acceptabil); sau ii preseaza pentru a incalca legile si regulile (inacceptabil)? Specific Romaniei este in special faptul ca la noi lobby-ul este pentru a ignora si incalca legi. In plus, una este sa te asociezi la vedere intr-un sindicat sau asociatie de producatori (de carne, de exemplu) si sa finantezi evenimente si publicatii care sa-ti sustina punctul de vedere (nu prea e cazul), si alta sa pui mana de la mana cu nasul, finul, cumatrul etc. si sa cumperi pe sub masa un secretar de stat. Cred ca asta este si diferenta pe care o acuza Basescu atunci cand se supara pe intalnirile neoficiale “intre prieteni”, dintre care unul e in guvern si altul sub ancheta.

SEBASTIAN LAZAROIU
Basescu a avut dreptate

1. Grupurile de interese din Romania au o miza importanta mai ales in economie, acolo unde se fac banii. Sigur ca interesele nu sunt doar economice, varietatea acestora se suprapune cu alte domenii care servesc ca mijloace pentru obtinerea unor beneficii materiale: interese politice (cine este premier? pe cine sprijinim ca ministru al Finantelor? cum putem infiinta un partid? etc.), interese mediatice - prin controlul unor ziare, televiziuni, agentii de stiri prin care grupurile isi promoveaza interesele si isi ataca adversarii. De obicei, aceste grupuri de interese sunt conectate atat la partidele politice, cat si la birocratie. Ele se imprietenesc usor cu unii analisti, cu unii ziaristi, pentru a-si conserva sau corecta imaginea publica. De multe ori grupurile de interese sunt confundate cu clientelele politice. In realitate, clientelele politice depind mult de un partid politic. Atunci cand acest partid vine la putere le promoveaza interesele, si afacerile lor prospera, cand partidul pleaca de la putere atunci clientelele se zbat la limita supravietuirii si cotizeaza pentru intoarcerea partidului favorit. Grupurile de interese consolidate in perioada de tranzitie nu mai depind de un partid sau altul. Ele depasesc granitele politice si practic au infiltrate toate structurile de putere in stat. Asa isi probeaza longevitatea. Atunci cand miza este economica, grupurile de interese incearca sa-si elimine sau sa defavorizeze competitorii si sa obtina privilegii din partea statului. Grupurile de interese nu au nici un fel de legitimitate, atata vreme cat actioneaza in afara cadrului legal.
2. Caracterul mafiot al grupurilor de interese este dat de regulile dupa care functioneaza si de mijloacele folosite pentru a-si atinge scopurile. Atunci cand grupurile sanctioneaza “tradatorii”, impunand legea tacerii de exemplu, ele au caracter mafiot. Atunci cand grupurile recurg la santaj, amenintari si chiar crima, ele au un caracter mafiot. Grupurile de interese in general in tarile democratice au un cadru legal prin care pot face presiuni, fara sa distorsioneze democratia sau statul de drept. Asa-numitul lobby. Acest cadru legal impiedica formarea unor retele subterane, care sa functioneze dupa reguli proprii si care sa-si aleaga singure mijloacele. In Romania justitia ar fi trebuit sa sanctioneze adeseori aceste grupuri, dar ea insasi a fost infiltrata, ceea ce o face nefunctionala in cazul acestor grupuri.
3. Grupurile de interese cu caracter mafiot sau fara caracter mafiot, clientelele politice functioneaza de 15 ani in Romania. In fapt, multe dintre ele sunt produsul acestor ani de tranzitie, in care regulile abia au inceput sa fie scrise. Nu cred ca a existat vreun guvern din Romania care sa nu fi fost supus presiunilor grupurilor de interese. Multi ministri au fost numiti chiar cu acordul acestor grupuri. Grupurile au finantat campanii electorale si astfel si-au rezervat dreptul de a-si numi propriii ministri. Basescu a avut dreptate. E primul presedinte care spune pe sleau acest lucru in timpul mandatului. Cei din guvern au negat neconvingator. In fapt, ar fi o ipocrizie sa negi existenta acestor grupuri. E adevarat ca cetateanul obisnuit nu le percepe, dar in lumea politica ele sunt arhicunoscute. Cred ca razboiul lui Basescu impotriva “sistemului ticalosit” abia de acum incepe. Si nu va fi unul usor. Este el impotriva a zeci si sute de milioane de euro.