Lecţie elveţiană pentru forestierii români

Elveţia sprijină România atât la nivel instituţional, cât şi prin iniţiative particulare. Cu prilejul unei călătorii de informare organizată de Ambasada Elveţiei, am făcut cunoştinţă cu un astfel de program.

Razvan Braileanu 29.05.2012

De același autor

Elveţia sprijină România atât la nivel instituţional, cât şi prin iniţiative particulare. Cu prilejul unei călătorii de informare organizată de Ambasada Elveţiei, am făcut cunoştinţă cu un astfel de program.

În cadrul Contribuţiei pentru Extindere, un acord încheiat cu Uniunea Europeană în scopul sprijinirii noilor state membre, Confederaţia Elveţiană alocă României 181 de milioane de franci el­ve­ţieni până în 2014, pentru a reduce discrepanţele sociale şi economice între statele din interiorul UE. Fondurile elveţiene, mai uşor de ac­cesat decât cele din partea UE, vizează domenii pre­cum siguranţa (accederea la Spaţiul Schengen, lupta îm­potriva corupţiei şi a crimei organizate), sănătatea (me­dicina de urgenţă, terapie intensivă pe­di­a­trică, servicii integrate la nivel de co­munităţi), implicarea societăţii civile (pro­iecte de mediu şi sprijin pentru ONG-uri), parteneriate instituţionale şi dialog social, incluziunea romilor şi a altor grupuri vul­nerabile, burse pentru cercetare şi edu­caţie.

Dincolo de acest program de stat, există o mulţime de proiecte particulare, care spri­jină România „la firul ierbii“. Unul dintre acestea vizează exploatarea eficientă şi du­rabilă a pădurilor.

Acum câţiva ani, Bernhard „Bence“ Frei­herr von Puttkamer a fost angajat să ad­mi­nistreze pădurile retrocedate unei familii din Zăbala (judeţul Covasna). Ce l-a frapat pe tânărul inginer silvic de origine ger­mană a fost modul haotic în care românii exploatau lemnul din pădure, prin ne­res­pectarea unor reguli mi­nimale, printre ca­re: sta­bi­lirea direcţiei în care un co­pac trebuie să cadă după ce e tăiat, astfel încât să nu afecteze arborii din apro­piere, curăţarea trun­chiului de crengi îna­inte de a fi scos din pă­dure, pentru a nu distruge ve­ge­taţia din jur în timpul trans­portului şi, nu în ul­timul rând, măsuri de si­guranţă pentru lucrătorii forestieri („În România, prea puţini din­tre tăietorii de lemne ajung întregi la vârs­ta de pensionare, din ca­uza acci­dentelor“, spune Bence.)

Dincolo de parteneriatele stabilite cu Mi­nisterul Agriculturii şi cu Facultatea de Sil­vicultură din Braşov, Bence a simţit nevoia să-i înveţe cum pot munci mai curat, mai eficient şi mai sigur pe cei care lucrează în pădurile româneşti. Şi cum teoria nu părea a se prinde de prea mulţi dintre forestierii din Zăbala, Bence a ape­lat la colegii săi din Celerina, o localitate din vestul Elveţiei.

E o dimineaţă însorită, dar răcoroasă de început de mai. La altitudinea de peste 1.700 de metri, unde e situată Celerina, zăpada încă zăboveşte în locurile umbrite. Urcăm în pădure cu Bence, alături de Jon Andri Bisaz şi Luigi Frigerio, doi pădurari elveţieni care îi învaţă pe români cum să taie copaci. Pare paradoxal ca un pădurar să dea lecţii despre cum să defrişezi o zo­nă împădurită, dar Jon Andri Bisaz ne vorbeşte cu pragmatism despre cele trei funcţii ale pădurii – cea socială, cea de mediu şi, nu în cele din urmă, cea eco­nomică – şi despre cum rolul lui este să asigure un echilibru între acestea. Ajun­gem în zona în care se taie copaci, mar­cată de un banner galben, care îi aten­ţio­nează pe turişti. Aici, trei români aduşi la training în Elveţia fac acelaşi lucru ca în Covasna – doboară copaci -, dar cu mici diferenţe care, în final, duc la o producţie crescută de lemn, limitează afectarea pă­durii şi le oferă condiţii sigure de muncă. Îmbrăcaţi în echipamente portocalii, cu căşti pe cap, dar fără mănuşi de protecţie (aici, nici măcar elveţienii nu au reuşit
să-i convingă), românii mânuiesc abil fie­răstraiele mecanice moderne. Au şi la ei, în Covasna, unele la fel, dar acasă le lipseşte restul echipamentului, completat de o ruletă cu care măsoară dimensiunile la care trebuie porţionat trunchiul după doborâre. Luigi, un elveţian cu o mustaţă căruntă impresionantă, le arată în ce di­recţie trebuie să cadă copacul care, după ce se prăbuşeşte cu precizie printre alţi doi arbori uriaşi, e tăiat în bucăţi. Acestea sunt trase apoi cu doi cai până la drum, unde sunt urcate într-un tractor. Bence po­vesteşte cum în România se intră cu tractorul în pădure şi se distruge astfel, sub roţile grele, o nouă generaţie de co­paci. „La noi, caii sunt rari, aşa că îi închiriem pe bani grei. În Covasna aveţi mulţi cai, dar nu-i folosiţi“, spune in­ginerul silvic. Aici, grija pentru natură se îmbină perfect cu eficienţa economică.

Cei trei români au fost aduşi la Celerina pe cheltuiala pădurarilor elveţieni, care vor să facă astfel de stagii de pregătire cu cât mai mulţi lucrători forestieri de la noi din ţară. Jon Andri Bisaz, care a fost şi el în România, spune că românii sunt mun­citori, dar că trebuie să înveţe aceste mici reguli care le vor aduce beneficii mari: „Spe­răm ca românii pe care îi instruim aici să meargă acasă şi să-i înveţe şi pe alţii cum să muncească mai eficient şi în siguranţă“. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22