De același autor
În an electoral, televiziunile româneşti de ştiri sunt folosite pe post de ghioage audio-vizuale.
Săptămâna trecută, la Bookfest, a fost lansat un important volum de documente din arhivele PCR, editat de membri ai Comisiei Tismăneanu. Ce au relatat televiziunile de ştiri de la acest eveniment? O conversaţie privată a preşedintelui cu câţiva intelectuali, din care a fost extrasă, cu mare dibăcie, părerea nefericită a şefului statului conform căreia „şcoala românească scoate tâmpiţi“.
Televiziunile de ştiri erau acolo doar ca să-l vâneze pe preşedinte, să-i smulgă o declaraţie sau, in extremis, aşa cum s-a şi întâmplat, să-l înregistreze off the record. În redacţiile televiziunilor respective nu s-a pus nicio clipă problema relatării imparţiale a evenimentului. La fel cum nu cred că a fost vreodată luată în calcul o dezbatere a documentelor comunismului lansate în prezenţa preşedintelui. În schimb, am avut parte de talk show-uri interminabile în care vorbele lui Traian Băsescu au fost întoarse pe toate părţile şi condamnate cu o satisfacţie vădită.
Televiziunile de ştiri din România sunt expresia cea mai relevantă a obedienţei politice şi a coborârii standardelor jurnalistice. Locul reportajului, al anchetei, al investigaţiei curajoase a fost luat de mult mai comoda transmisiune în direct, total redundantă şi, deci, inutilă, pentru că nu oferă nimic în plus faţă de citirea informaţiei de pe o foaie. Cea mai mare parte a jurnalelor de ştiri sunt încropite din astfel de „directuri“, la care se adaugă imagini filmate de poliţie sau de... telespectatori. Conceptul de breaking news a fost uzat până la pervertire, astfel încât avem în permanenţă sentimentul iminent al unei stări de asediu. Mare parte dintre breaking news-urile româneşti nu sunt nici măcar news. Iar tu, biet telespectator, trăieşti sub impresia unui asediu evenimenţial.
Jurnalişti care, altădată, aveau curajul de a refuza public comanda politică, se complac acum în sarabanda ordonată de interesele patronului. În loc de dezbateri pe teme de interes general, asistăm la execuţii mediatice minuţios pregătite. Analişti aleşi pe sprânceană şi senior-editorii trusturilor toacă la foc continuu, sub privirea şireată a aşa-zisului moderator. Dacă, pentru impresia echidistanţei, mai este invitat şi câte un om de bună-credinţă, el este rapid copleşit de debitul verbal al adversarilor şi neutralizat.
Numai că ratingul, una dintre icoanele la care se închină aceste instituţii mediatice, e în picaj. Inteligenţa publicului, spre deosebire de cea a jurnaliştilor-unealtă, nu poate fi jignită la infinit. //
