Legalizarea coruptiei

Traim intr-o tara a paradoxurilor. Pe de o parte, ultimul Barometru de opinie publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa releva ca 80% din populatie considera ca fenomenul coruptiei s-a amplificat in ultimii ani, iar pe de alta parte, presa ultimelor saptamani ne-a adus informatii zguduitoare privind scolile unde liceeni si profesori au incercat si realizat mituirea comisiilor de examinare la bacalaureat - sub forma penibila a fondului de protocol.

De fapt, poate ca intre cele doua aspecte nu e nici o contradictie, pentru ca nu spune nimeni ca cei 80% sunt si indignati ca a crescut coruptia. Ei doar constata si, dupa cum se vede, societatea romaneasca "se adapteaza": de ce sa fie numai unii corupti, cand putem fi mai multi?

Banui ca o astfel de constatare pragmatica au avut in vedere si initiatorii unui recent proiect de Lege pentru aprobarea normelor de etica ale functionarilor publici. Iesit din laboratoarele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, el a fost trimis la diferite ministere spre avizare. E posibil ca in cele din urma Guvernul sa renunte la asumarea acestei mai mult decat jenante initiative, dar cuprinsul acestui proiect spune atat de mult despre cum se gandeste in administratia din Romania si despre ce ii pregatesc mai marii ei, incat merita sa ne uitam putin la continutul sau.

Cum sa comentez faptul ca initiativa are in vedere "legalizarea moralei"? O lege pentru aprobarea unor norme de etica nu s-a incercat nici macar in timpul dictaturii comuniste, "principiile eticii si echitatii socialiste" nefiind niciodata incorporate intr-o lege. Dar, cu imaginatie si incompetenta, multe se pot face. Care ar fi, in opinia initiatorilor, "principiile etice care guverneaza conduita functionarilor publici"? Primul e "principiul suprematiei legii, principiu conform caruia functionarii publici au indatorirea de a respecta Constitutia, legile, drepturile si libertatile fundamentale ale omului" (art. 2, lit. a).

Asadar, un principiu fundamental de drept devine... norma morala! "Profesionalismul" este un alt principiu etic (art. 2, lit. c), sigur definit asa cum cred autorii proiectului.

Interesante sunt si definitiile termenilor cu care opereaza proiectul de lege. Astfel, "interesul public consta in realizarea asteptarilor cetatenilor cu privire la impartialitatea si corectitudinea deciziilor care se iau de catre functionarii publici". Sa intelegem ca o data asteptarile realizate, interesul public moare! Sau s-a avut in vedere ca asteptarile noastre nu vor fi niciodata realizate si astfel vom mentine treaz interesul public?

Dar astea sunt gafe care, de bine de rau, s-ar putea corecta. Adevaratul mesaj al proiectului se refera la ce trebuie sa faca functionarii publici si, mai ales, ce nu trebuie sa faca sau sa spuna. Cele mai teribile prevederi sunt cele care se refera la comportamentul functionarilor in raport cu sefii lor si cu institutia careia ii apartin.

Tacere, laude si daruri acceptate din politete

In primul rand, trebuie sa ne fie clar ca orice critica "din interior" nu este agreata, ba mai mult, este interzisa. Art. 8 (3) e categoric: "Functionarii publici au indatorirea de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitatii conducatorului autoritatii sau institutiei publice" (si altor categorii de persoane)... prin:
a) dezvaluirea unor aspecte ale vietii private;
b) intrebuintarea unor expresii jignitoare;
c) formularea unor sesizari sau plangeri calomnioase;
d) orice alta forma de manifestare".

Atentie insa, critica nu inseamna numai "a te lua de sef", ci si de institutie. De aceea, "functionarilor publici le este interzis sa divulge orice informatii cu caracter confidential, precum si informatiile care urmeaza a fi facute publice, dar care pana la respectiva data au un caracter confidential" (art. 12, alin. 2), interdictie care se aplica si pe "o perioada de 3 ani de la incetarea raporturilor de serviciu ale functionarului public" (alin. 3). Ideea ca informatiile cu pricina ar putea fi de "interes public", asa cum este acest concept prevazut in art. 31 din Constitutie sau in Legea privind liberul acces la informatiile de interes public, nici macar nu a fost luata in calcul. Se pare ca dispretul autorilor fata de recent proclamatul, tot de ei, principiu etic al "suprematiei legii" este total.

Si mai trebuie sa taca functionarii publici si atunci cand e vorba de "comentarii asupra proiectelor de acte cu caracter normativ" (art. 24, lit. c si art. 27, lit. b) sau de "politicile si strategiile autoritatii sau institutiei publice", de "activitatea autoritatii sau institutiei publice", de "activitatea... altor functionari publici" (art. 27, alin. 1, lit. a, c, d). Ca sa fim corecti trebuie sa precizam ca interdictia este numai daca astfel de comentarii ar fi "de natura sa lezeze interesele autoritatii sau institutiei publice".
Laudele, cat de mincinoase, sunt bine primite.

Corolarul tacerii in interiorul institutiei si tarii este tacerea din afara. Astfel, "in relatiile cu reprezentantii altor state, functionarii publici trebuie sa dea dovada de discretie si diplomatie, sa se abtina de la exprimarea propriilor opinii privind aspecte nationale sau dispute internationale" (art. 11, alin. 2). Imi si imaginez o armata de functionari care vor zambi tamp ori de cate ori colegi de-ai lor de pe alte meleaguri vor incerca sa injghebe o conversatie pe la vreo receptie. Despre fotbal or fi avand voie sa vorbeasca? Proiectul de lege e neclar in privinta asta si-ar trebui repede amendat.

Imi imaginez, de asemenea, cum ar arata interviurile si training-urile pe care Agentia Nationala a Functionarilor Publici le va face de-acum incolo, probabil incluzand un curs privind "ispitirea functionarilor publici cu tot felul de subiecte tentante"! Dar stiti de ce nu vom avea o armata de functionari tacuti? Pentru ca vor avea obligatia legala sa minta (pardon, sa laude): "in situatia in care functionarii publici reprezinta autoritatea sau institutia publica in cadrul unor organizatii internationale, institutii de invatamant, conferinte, seminarii, acestia trebuie sa promoveze o imagine favorabila autoritatii sau institutiei publice pe care o reprezinta si a tarii" (art. 11, alin.1). Macar de i-ar invata sa minta frumos!

Dar sa nu creada cineva ca functionarii publici vor fi redusi la tacere pe degeaba! Nici vorba. Totul are un pret, iar tacerea "mieilor" va fi la schimb cu posibilitatea oferita de acest proiect de lege functionarilor publici de a primi tot felul de daruri si atentii fara sa se mai teama ca ar putea fi acuzati de coruptie. Art. 15 din proiect rezolva problema coruptiei in administratie: "Functionarii publici au indatorirea de a nu pretinde sau primi, direct sau indirect, bani, daruri sau servicii, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, a intarzia sau a fi recompensati pentru exercitarea functiei publice. Fac exceptie de la interdictia de dare sau primire de daruri cele care sunt acceptate de societate ca forme de politete". De-aici incolo numai imaginatia noastra va face regula. Caci societatea noastra cam stie deja care sunt formele de politete "acceptate" daca ai nevoie de o autorizatie de constructie, de inregistrarea unei firme comerciale, de instalarea unui apometru, de trecere a clasei sau a examenului de bacalaureat etc. etc.

Si pentru ca atat ar fi putut sa nu fie considerat suficient, le-a mai fost intinsa o mana de ajutor tacutilor functionari publici in cazul in care ar dori sa achizitioneze un bun aflat in proprietatea statului si supus vanzarii: printre interdictiile prevazute nu exista si cele privind persoanele interpuse (art. 21).

Asadar, sotul, sotia, copiii, parintii, fratii, surorile si nepotii sa traiasca! Cu ajutorul lor, devine "etic" sa profiti cat se poate de pozitia de functionar public.

Comisia Nationala de Etica condusa de premier

Sa nu ne amagim insa cu ideea ca, fiind "norme de etica", prevederile acestui proiect au caracter de recomandare. Autorii au reusit performanta de neinvidiat de a prevedea sanctiuni juridice pentru incalcarea unor principii etice. Mai ales exista amenintarea cu sanctiunea. Se va infiinta o Comisie Nationala de Etica ai carei membri vor fi toti numiti si revocati de cine altul decat de prim-ministru si care va avea multiple competente! Mai mult, functionarii publici vor putea sesiza comisia de disciplina din institutia in care lucreaza cu privire la "orice act care creeaza o aparenta cu privire la... o prezumtie de ilegalitate" (art. 36 , lit. c).

Iti vine sa spui: Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce vorbesc si ce monstruozitati pot naste!

Dar amenintarea adevarata este "cazierul administrativ", emis de ANFP "pentru urmarirea situatiei disciplinare a functionarului public", care va cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate si care va fi necesar la ocuparea unei functii publice de conducere, la desemnarea ca membru in comisia de concurs, sau de disciplina, sau comisia paritara etc.

Asadar, formula devenita deja celebra "Ciocu' mic" va fi, de-acum incolo, legala.

Firesc ar fi sa urmeze si un proiect de lege privind legalizarea coruptiei demnitarilor, dar ar trebui sa fie un pic mai explicit, pentru ca in zona aceasta inca nu e sigur ce e "acceptat de societate ca forme de politete". Cheile de la un BMW? Plicul cu vreo 10.000 de dolari (mai bine Euro!)? Vreun tablou de un pictor consacrat?

Un ultim cuvant in legatura cu comentariile de fata. Proiectul la care m-am referit nu a fost dat publicitatii. Am intrat in posesia lui in mod intamplator. Conform unei Hotarari de guvern (nr. 555 din 7 iunie 2001), care abuzeaza de prevederile Legii 24/2000, la care, in realitate, adauga cat se poate de neconstitutional, "Pe intregul parcurs al elaborarii proiectelor de acte normative se interzice personalului autoritatilor publice initiatoare si avizatoare furnizarea in afara institutiilor respective a unor date sau informatii cu privire la respectivele proiecte de acte normative" (art. 28, alin. 1 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului). Asadar, mult trambitata consultare a societatii civile, a presei sau opiniei publice, in general, este interzisa prin chiar o hotarare de guvern care considera ca un proiect de lege, pana este trimis la Parlament, este confidential. Ca si cum legile, in Romania, nu sunt de interes public decat dupa adoptarea lor! De-abia astept sa-mi ceara cineva sa dezvalui "sursa de informatii".