De același autor
Schimbarea configurației politice a parlamentului după alegerile din 6 decembrie, urmată de învestirea unui guvern de coaliție alcătuit din fosta opoziție anti-PSD, ar trebui să aducă semnele bune ale unei guvernări responsabile. Doar că măsurile raționale anunțate de premierul Florin Cîțu, cum ar fi înghețarea salariilor bugetarilor și creșterea cu doar 40 de lei a salariului minim, au inflamat oastea sindicaliștilor, afiliată PSD, care anunță o hărțuire constantă a guvernului. Problema nu este forța sindicatelor, care a slăbit considerabil, sau posibilitatea lor de a bloca diferite ramuri de activitate, ci instinctul politicianist, care s-ar putea activa în cadrul coaliției în apărarea clientelei politice, în goana după popularitate, sau din jocul intereselor de putere, mai ales că, din opoziție, PSD va bate monedă pe caracterul antisocial al măsurilor guvernamentale.
Manifestarea solidarității guvernamentale în apărarea unui buget de austeritate necesar va fi prima piatră de încercare a guvernului Câțu, dar nu și singura. Vor urma teste de anduranță legate de reformele care pun în pericol status quo-ul din administrație, justiție, mediu, sănătate, educație etc. Dintre toate, justiția riscă să fie o piatră de poticnire a coaliției, căci PNL este, de fapt, ambiguu față de reformarea acestui domeniu, iar UDMR a susținut neabătut demersurile lui Florin Iordache. De altfel, putem anticipa o serie de conflicte de interese între partide: cum se vor împăca, de pildă, șefii ce vor fi numiți de USR-PLUS la Garda de Mediu și Agenția de Mediu cu ministrul mediului din UDMR, exponentă prin excelență a sistemului, sau viitorul usr-ist din fruntea Casei Asigurărilor de Sănătate cu interesele rețelelor de tip cvasimafiot din sănătate, din care partidele nu lipsesc? În privința educației, atacurile au început deja nu numai din partea USR-PLUS, ci și din interiorul PNL, prin noul „rebel” Florin Roman. Internele au revenit în prim- plan, când parlamentarii USR-PLUS Nicu Fălcoi și Mihai Polițeanu au criticat dur numirea la comanda jandarmeriei din Prahova a lui Laurențiu Cazan, considerat responsabil de reprimarea violentă a manifestației din 10 august 2018. În schimb, PNL s-a făcut că problema nu există. Pe de altă parte, deputatul PNL Daniel Gheorghe a criticat-o dur pe președinta Senatului, Anca Dragu (USR-PLUS), pentru intenția ei de a reduce numărul de parlamentari și a introduce unicameralismul, manifestându-și apoi neîncrederea și în ministrul sănătății, Vlad Voiculescu. Ca să nu mai vorbim de veteranul discursului anti-USR-PLUS, Florin Roman, care a declarat că „cea mai dificilă luptă va fi cea din interiorul guvernului, unde USR luptă cu «garda pretoriană» a lui Barna și Cioloș”, plasând astfel partenerul de guvernare pe același plan cu PSD, care „va face opoziție la baionetă” în Parlament. Tot domnul Roman anunță deschiderea luptei pentru putere în interiorul PNL, unde „pierderea alegerilor a învolburat apele”, și în fruntea căruia ar fi nevoie de „lideri puternici, de o nouă împrospătare a imaginii partidului”. Șahul la Ludovic Orban nu putea fi mai clar, nici semnalul că și cedările de care acesta a fost acuzat față de USR-PLUS vor fi calul de bătaie al adversarilor săi din interiorul PNL. USR-PLUS rămâne, cel puțin pentru o parte a PNL, o țintă, iar inițiativele USR-PLUS riscă să nu aibă parte de sprijin unanim în parlament. Cu alte cuvinte, viitorul reformelor și al guvernării riscă să fie luat ostatic de facțiunile din PNL în lupta lor pentru putere. Această luptă pune, de altfel, sub semnul întrebării supraviețuirea guvernului actual dincolo de congresul PNL, căci fie va câștiga din nou Orban și va încerca diferite manevre care să-l readucă la Palatul Victoria, fie vor câștiga rivalii săi și vor dori să-și pună amprenta asupra guvernării.
Mai grav este faptul că o coaliție de guvernare alcătuită din partide incompatibile ca educație, viziune, deschidere către Occident și experiență politică riscă să nu facă față amenințărilor difuze, dar reale, din partea forțelor mai puțin vizibile care au făcut posibilă ascensiunea AUR, ascensiune pe care, în mod ciudat, nu a anticipat-o nici președintele Iohannis, care are totuși în subordine serviciile de informații. Dar despre duplicitățile președintelui vom vorbi pe larg altă dată. Acum constatăm doar o tentativă deliberată de sabotare la scenă deschisă a măsurilor luate de autorități pentru combaterea pandemiei de COVID-19 prin show-ul de revelion de la TVR. Cine și de ce a regizat din culise această frondă toxică în spiritul ideilor AUR nu știm încă, dar sigur nu ar trebui să aflăm, pentru că acest tip de propagandă se manifestă și la televiziunile mogulești, unde extravaganțele de prost‑gust ale senatoarei Șoșoacă sunt mediatizate in extenso. Totodată, dacă Florin Roman se trezește acum să semnaleze pericolul reprezentat de AUR, colegul său de partid Daniel Gheorghe, mare combatant anti-USR-PLUS, este lăudat de Sputnik și a exprimat mai multe poziții în același spirit cu AUR. Pericolul sabotării parcursului european al României este mai viu decât pare și încă nu vedem o mobilizare corespunzătoare pentru neutralizarea sa.
În rezumat, judecând după ce știm acum, șansele de succes pentru reformiști sunt incerte. Totuși, anul s-ar putea încheia mai bine decât a început dacă reformiștii din guvern, indiferent de partid, nu vor fi lăsați singuri, ci vor primi un sprijin activ din partea societății civile. Altfel, va câștiga din nou „sistemul ticăloșit” și ar fi păcat. //
