600 de zile

Sub semnul celor 600 de zile, premierul Adrian Nastase a ocupat ecranul timp de doua ore, citand statistici economice incurajatoare si programe sociale generoase. Este firesc sa ne intrebam de ce, daca statisticile sunt atat de bune, populatia o duce atat de prost. De ce, odata cu apropierea sezonului rece, oamenii se grabesc din nou sa se debranseze. Raspunsul este simplu si cunoscut probabil si primului ministru: pentru ca facturile la intretinere depasesc salariul mediu pe economie, ca sa nu mai vorbim de salariul minim.

Nu degeaba a prezentat primul ministru salariile in lei, laudandu-se cu cresterea lor. Daca le citim in dolari, constatam ca salariul minim nu sare de 50 de dolari si nici salariul mediu de 100, exact ca si pana acum. Nici nu e de mirare ca inflatia scade - in conditiile reducerii puterii de cumparare a populatiei, comerciantii nu-si pot permite sa ridice foarte mult preturile. Scaderea inflatiei nu este deci rezultatul insanatosirii economiei, ci al saraciei. Ceea ce ne aduce la marea neimplinire a guvernului - stagnarea reformei. Explozia pretului utilitatilor publice reflecta cat se poate de clar faptul ca regiile nu au fost restructurate. Ele produc in continuare pierderi si platesc salarii disproportionate. Numai la RADET 40% din facturi reprezinta pierderile din retea, pe care populatia este obligata sa le suporte din buzunarul propriu. Fara restructurarea regiilor nu se poate vorbi despre o economie sanatoasa, iar semnele bolii cronice de care sufera economia romaneasca se simt dureros in bugetul fiecarui cetatean de rand, care traieste din munca proprie, si nu de pe urma spolierii bugetului public. Solutiile oferite de guvern pentru situatia dramatica generata de propriile masuri ridica tot felul de semne de intrebare cu privire la maturitatea politica si competenta intelectuala a ministrilor.

Cea mai recenta gaselnita a fost ordinul ministrului de Finante, care a decis ca spitalele trebuie sa-si lase medicii neplatiti si bolnavii fara medicamente daca nu au bani pentru facturile la caldura si electricitate. Urmeaza probabil copiii, care vor fi lasati sa inghete in scoli. De absenta reformei vorbesc si rapoartele Parlamentului European si ale Comisiei Europene, ca si de coruptie si de amestecul politicului in actul de justitie. Daca premierul Adrian Nastase s-ar fi raportat la aceste criterii, atunci tabloul zugravit pe ecranul Antenei 1 ar fi fost mai putin roz. Ar fi trebuit sa explice de ce privatizarea merge atat de lent si mai ales ce s-a intamplat cu Combinatul Siderurgic Resita si cu Gavazzi Steel, renationalizate de APAPS si lasate in voia soartei. Ar fi trebuit, de asemenea, sa aflam de ce au continuat subventiile mascate la Roman Brasov si ARO Campulung, printre altele. Toate aceste aberatii, si altele pentru care nu avem spatiu, nu fac decat sa demonstreze ca actualul guvern sufera de lipsa de idei si de vointa politica in privinta reformei, desi membrii sai au stiut prea bine sa se ocupe de propriile interese economice.

Majoritatea covarsitoare a ministrilor sunt actionari majoritari ai unor firme prospere, proprietari de societati comerciale lasate vremelnic in grija nevestelor in timp ce barbatii au plecat la razboiul cu coruptia. Este adevarat ca razboiul nu a facut pana acum nici o victima semnificativa, in afara de cativa functionari de la Bancpost Iasi. In asteptarea rezultatelor activitatii Parchetului National Anticoruptie, condus de un personaj contestat, nu ne ramane decat sa amintim ca pe tot parcursul faimoaselor 600 de zile presa a dezvaluit scandaluri de coruptie la nivel local, in care liderii PSD s-au distins prin abuzuri si alocarea banilor publici in folosul propriilor firme.

De altfel, tot timpul bugetul public a fost sursa buna de finantare a PSD si a clientelei sale. Cum altfel se explica acordarea fara licitatie a contractelor pentru magazinele-economat, pentru aparatura electronica a guvernului (furnizata de seful de cabinet al premierului) si pentru diferite ministere?

Cum se explica, de asemenea, faptul ca licitatiile pentru lapte si cornuri au fost castigate in proportie covarsitoare de membri sau apropiati ai PSD? Tot in cele 600 de zile am vazut cat de imuni sunt guvernantii si clientela lor fata de rigorile justitiei. Nu a existat document international in care sa nu se vorbeasca de amestecul politicului in justitie. Cand presedinta Asociatiei Magistratilor, Viorica Costiniu, a ridicat problema intimidarii judecatorilor, ea a fost pusa la zid cu brutalitate de ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu. Si totusi cine poate uita modul in care a fost ridicat de pe strada Mugur Ciuvica si incriminat de procurorii Parchetului General inainte de ancheta, sau cazul procurorului oradean Alexandru Lele, care a indraznit sa descopere o retea de trafic cu benzina, condusa de un important finantator la PSD Bihor, si se afla acum el insusi sub ancheta, si mai ales sinuciderea tanarului procuror Cristian Panait, strivit de presiunile psihice ale superiorilor sai ierarhici? In acelasi context e bine sa ne amintim ca Sorin Ovidiu Vantu, legat prin mii de fire de caderea unor banci si de ruina investitorilor la FNI, dar si de directorii serviciilor de informatii, nu este deranjat catusi de putin de procurori sau de politisti. Acest tratament preferential nu poate decat sa intareasca teoriile potrivit carora SOV i-a finantat cu generozitate pe oamenii politici de toate culorile. S-au deschis in schimb procese pentru reprezentanti ai fostei guvernari.

Sa nu credem insa ca in tot acest timp guvernantii nu si-au dat seama ca lucrurile nu merg tocmai bine si ca populatia s-ar putea totusi razvrati.

Nimeni altul decat marele maestru al combinatiilor din PSD, Viorel Hrebenciuc, si-a avertizat supusii din Bacau ca popularitatea partidului este in scadere si ar putea cobori sub pragul critic. Numai ca solutia la care se gandeste partidul de guvernamant nu este schimbarea politicii si, eventual, a unor politicieni, ci alegerile anticipate care sa ofere inca patru ani la putere puhoiului de PSD-isti nesatui, guvernantii bogati ai unei tari sarace.