De același autor
Parafrazând o veche anecdotă, putem spune că nu am avut parte de o campanie electorală pentru Cotroceni, în schimb am asistat la o luptă politică atât de feroce, încât nu va mai rămâne piatră peste piatră din democrația noastră exagerat de originală.
Așadar, în loc de dezbateri electorale care să fi prilejuit o mai bună cunoaștere a candidaților și un vot în cunoștință de cauză, am avut moțiunea de cenzură, votată cu două zile înainte să înceapă campania, căderea Guvernului Dăncilă, cu consecințe politice spectaculoase în interiorul PSD, și bătălia politică pentru învestirea Guvernului Orban. În jurul acestor evoluții politice, s-au dus infinite și sterile discuții, în care era evident că aceia care vorbeau nu știau nimic din ce se întâmplă în culise, iar cei care știau nu vorbeau. Nu putem fi atât de naivi, încât să ne imaginăm că votul moțiunii a avut loc întâmplător în pragul campaniei, căci toți am văzut că PNL a tergiversat cât a putut depunerea moțiunii, și nici nu trebuie să fii doctor în științe politice pentru a pricepe că președintele Iohannis a fost principalul beneficiar al acestui demers, care i-a permis să se laude că ne scapă de PSD și să evite orice fel de discuție asupra bilanțului mandatului său. Nu ar fi fost însă firesc ca acest mandat să fi fost analizat și dezbătut public, măcar tot atât cât dezbatem acțiunile guvernului Dăncilă? Șansele unei reveniri la climatul de dezbatere necesar sunt însă zero dacă Viorica Dăncilă, nu Dan Barna, va intra în al doilea tur, așa cum își dorește Klaus Iohannis, care de altfel a întârziat inexplicabil anunțul desemnării lui Ludovic Orban cu patru zile, tocmai pentru a o ajuta pe doamna Dăncilă să-și revină din șocul moțiunii și să-și lanseze campania.
PSD s-a repliat într-adevăr în jurul candidatei sale, dar exclusiv pentru a-și salva imaginea de mare jucător pe scena politică, imagine aflată deja în suferință după căderea de la europarlamentare și care se cere urgent reparată în perspectiva alegerilor din 2020. În rest, PSD a oferit spectacolul penibil al ascuțirii luptei pentru putere între taberele din interiorul său, mai ales între Dăncilă și Firea, deși nici Olguța Vasilescu nu trebuie subestimată. A plouat cu acuzații, manevre și lovituri sub centură, din care, pentru moment, Gabriela Firea a ieșit foarte șifonată, iar Viorica Dăncilă a rămas la fel de irelevantă.
Ocupate cu scandalurile colaterale, televiziunile nici nu și-au bătut capul să organizeze dezbateri. Este drept că nici nu aveau cu cine, pentru că principalii candidați, Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, au refuzat să participe, iar Dan Barna a refuzat o confruntare cu candidații slab cotați în sondaje, exprimându-și totuși disponibilitatea să ia parte la o dezbatere cu președintele și/sau premierul. Doar că nici președintele, nici premierul nu au fost interesați de o dezbatere cu Dan Barna, preferând evenimente regizate în teritoriu. Deplasările pe teren, departe de București, au definit de altfel această campanie: Klaus Iohannis a preferat marile întâlniri cu activul PNL la nivel regional, care i-au permis să-și repete mesajul anti-PSD de la tribună, fără să fie contrazis; Dan Barna s-a întâlnit și el cu alegătorii, mai mult pe teren, inclusiv în diaspora, și mai puțin prin săli; iar Viorica Dăncilă a efectuat vizite de lucru prin piețe, centre de comună și spitale, unde stafful i-a regizat niște evenimente menite s-o facă simpatică, dar eșuate în ridicol (plimbarea pe bicicletă, achiziționarea de usturoi și zacuscă de la piață etc.) sau în grotesc, când șeful PSD Arad i-a dăruit o sabie de samurai. Mai adăugăm că Viorica a fost ea însăși, exprimându-se confuz și pierzându-și șirul expunerii, scăpând câte un agramatism pe ici, pe colo și, apoteotic, desființându-i pe cei care cunosc limbi străine pe motivul că ar critica țara la Bruxelles!
În sfârșit, nu putea lipsi dintr-o campanie electorală din România linșajul mediatic. Interesant a fost doar că acest linșaj l-a vizat exclusiv pe Dan Barna, care a devenit, fix în campanie, obiectul unei anchete jurnalistice bazate pe un raport oferit Rise Project de către guvern - chiar de Eugen Teodorovici, potrivit domnului Barna - și al unor pretinse anchete publicate online care nu demonstrau nimic concret, dar erau preluate furtunos de televiziuni după principiul „să aruncăm cu murdărie în ventilator!”.
Nu este greu de înțeles de ce s-au întâmplat toate acestea și, probabil, vor continua: pentru psd-iști, Dan Barna este principalul obstacol pentru intrarea Vioricăi Dăncilă în al doilea tur, deci trebuie compromis. Domnul Iohannis beneficiază și el de pe urma acestei campanii murdare, căci și pentru el Dan Barna este un adversar incomod, dar nu trebuie să-și murdărească mâinile cu operațiuni de manipulare, care sunt specialitatea PSD.
Putem spune așadar că, până acum, cel puțin, am asistat la cea mai irelevantă și inconsistentă campanie prezidențială din ultimii 30 de ani. Să fie din cauza faptului că a fost dominată de două partide deja compromise, foste partenere în USL, cum sunt PSD și PNL, cu candidați care au refuzat să dezbată temele majore ale țării și s-au blocat fiecare într-un discurs simplist de tipul „PSD este răul absolut” și „Klaus Iohannis nu vrea binele românilor”? Parcă am merita „un tur doi fără PSD”, adică o dezbatere reală despre soluții concrete, nu o mascaradă cu iz usl-ist, pentru liniștea lui Klaus Iohannis și a PNL. //
